{"id":6954,"date":"2011-03-24T13:04:55","date_gmt":"2011-03-24T11:04:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6954"},"modified":"2011-03-24T15:18:36","modified_gmt":"2011-03-24T13:18:36","slug":"urari-de-dragoste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/urari-de-dragoste\/","title":{"rendered":"Urari de dragoste. Dan Sociu, Pavor nocturn"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Dan Sociu, Pavor nocturn, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 88 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Dan Sociu a incetat sa fie numai poet. A devenit si o formula. Cartile lui nu se mai supun in exclusivitate judecatilor, fie contestatare, fie exaltate. Criticul trebuie sa-l destepte pe istoricul literar ca sa intreprinda unele delimitari. \u201ePavor nocturn\u201c ofera prilejul unor sistematizari cu referire la ceea ce numim \u201edouamiism\u201c. Ne confruntam, de vreo patru ani, cu o practica riscanta. Cum debuteaza cineva t\u00e2nar, cum primeste botezul \u201emilenarist\u201c. <\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Generatie si creatie<\/strong><br \/>\nAsemenea largiri conceptuale dauneaza, intruc\u00e2t confunda momentul aparitiei editoriale cu tipologia creatoare. Avem un precedent c\u00e2t o catastrofa intelectuala. Toti autorii aparuti in ultimul deceniu al dictaturii ceausiste sunt implicit optzecisti\/ postmoderni. Generatie nu inseamna numar, ci afinitati. Macar in cazul tinerilor intrati in scena la inceputul secolului al XXI-lea sa stabilim c\u00e2teva lucruri de principiu. Posibil sa irit, posibil sa gresesc, dar seria poetilor generatiei 2000 se limiteaza, in ceea ce ma priveste, la Marius Ianus, Ruxandra Novac, Elena Vladareanu, Dan Coman, Teodor Duna, Claudiu Komartin, Dan Sociu si Radu Vancu.<br \/>\nExista argumente suficiente pentru o atare alegere. Primul tine de ordinea naturala. Obsesia corpului purulent ii uneste. Al doilea are factura culturala. Toti sunt blindati de lecturi selectionate cu severitate. Multe dintre poemele lor se bazeaza pe scenarii intertextuale desacralizate. Se insala cine crede ca acestia au dinamitat puntile cu traditia. Poezia asa-zis minimalista prin tehnici si mizerabilista prin tematica profereaza o valoare negativa, de provenienta modernista: damnarea. Aici intervine a treia ratiune a respectivei incadrari. Referindu-ne la spatiul rom\u00e2nesc, Geo Bogza si Ion Caraion reprezinta sursele care asigura coeziunea limbajului si a atitudinii protestatare. In cazul fracturistilor (Ianus, Novac, Vladareanu), alt mentor al contestarii sociale este Geo Dumitrescu. In ceea ce-i priveste pe neoexpresionisti (Coman, Duna si Komartin), care, in general, evita rafuiala morala si politica, miz\u00e2nd pe vizionarism, magistrii sunt Gellu Naum si Ion Muresan. Sociu si Vancu au cea mai mare mobilitate in interiorul grupului. Ambii se individualizeaza la nivel retoric, mai ales datorita influentei vadit americane. Unul se revendica de la John Berryman, Mircea Ivanescu si de la autorul \u201ecartii Alcool\u201c, prin cel din urma fac\u00e2nd legatura cu neoexpresionismul. Celalalt de la Frank O&#8217;Hara si, intruc\u00e2tva, Allen Ginsberg. Totodata, se inrudesc cu Radu Andriescu. Nu cred ca e devreme pentru astfel de precizari, av\u00e2nd in vedere ca Radu Vancu a realizat prima carte antidouamiista \u2013 \u201eSebastian in vis\u201c \u2013, calofila, delicata, apocaliptic-m\u00e2ntuitoare.<br \/>\nFormula minimala<br \/>\nIntorc\u00e2ndu-ma la proaspatul \u201ePavor nocturn\u201c, anuntat int\u00e2i de conducerea editurii ca va fi tiparit sub titlul \u201eCu gura uscata de ura. Poezii de dragoste\u201c, se cuvine semnalat ca, bizuindu-se pe aceleasi procedee ca in volumele anterioare, Dan Sociu nu-si dezumfla talentul. Ram\u00e2ne socant si inventiv ca un actor care coboara de pe scena, lu\u00e2nd publicul la palme. Pe de o parte, se deghizeaza intr-un clovn trasnit care se autoironizeaza p\u00e2na la disperare. R\u00e2njetul sau contine ceva bezmetic, punitiv. Pe de alta parte, se joaca de-a r\u00e2su-pl\u00e2nsu, creion\u00e2ndu-si sub ochi lacrimi caraghioase. Se scal\u00e2mbaiaza in oglinda. Intr-un final, glumitele se transforma in suspine. Histrionul inceteaza disimularea. Isi sterge fardurile si vorbeste la megafon. Accepta realitatea si revine printre spectatori. Iubirea devine un spectacol in doi. Barbatul regizeaza si interpreteaza rolul principal. Femeia asculta, fiind deopotriva atrasa si respinsa. Nu strica, pentru inceput, c\u00e2teva exemple din sectiunea \u201eCu gura uscata de ura\u201c, inclusa si in \u201eC\u00e2ntece eXcesive\u201c (2005), ca sa observam poanta neagra, curtarea partenerei, certurile in cuplu, fuga de restul lumii, cautarea spatiului protector. Dimensiunea erotica nu contine nimic inaltator, nimic intemeietor. Invatata din vina societatii, convietuirea e doar o conventie din care decurg necazurile. Cel apropiat ajunge dusmanul cel mai inversunat. Saracia implica traversarea unor experiente-limita si alegeri degradante. Iubitii nu-si vor afla nicaieri linistea, nu vor locui intr-un loc numit \u201ecasa\u201c. Vor fi intotdeauna haituiti, nevoiti sa-si inchirieze zilele. Aceasta regula se manifesta in poezia initiala: \u201erenunta la smacuri\/ imbraca-te-n saci\/ inaspreste-te\/ fa-te o lege impotriva mea\/ fa-ti casa cu mine\/ la casa de amanet\/ in duba politiei\/ la urgente\/ pe acoperisuri\/ printre gunoaie cazute din cer\/ goi cu gurile\/ cu gaurile\/ larg deschise\/ s-asteptam v\u00e2ntul turbat\/ care sa ne curete\/ matele\/ culca-te l\u00e2nga mine in betoniera\/ doi avortoni gasiti in container\/ doua hoituri imbratisate-n portbagaj\/ nu misca\/ ceva in noi\/ inca respira\/ sub tonele de ciment\/ sc\u00e2rba de dragoste vrea s-o ia de la capat\/ ca io si tu am m\u00e2ncat tot\/ am baut am futut tot\/ ce se putea unul la altul\/ impreun-am strivit cosuri\/ paduchi\/ ce stiu astia\/ ce sa le zicem noi astora\/ despre noi\/ ce sa ne mai zicem\/ sub tavanul luminat de urlete\/ ne scuipam\/ cu gurile uscate de ura\u201c (p. 7-8). Recunoastem, in textul anterior, extinderea legendei mesterului Manole. Temelia locuintei trainice se obtine prin ingroparea amantilor, chiar daca acestia se detesta. Poetul isi camufleaza g\u00e2ndirea mitica. Nu-i place s-o exhibe. Se multumeste sa lase impresia ca universul sau s-a fixat intr-o urbanitate desprinsa din poezia lui Mircea Cartarescu si ca isi redacteaza versurile cu s\u00e2nge. De fapt, Dan Sociu detine o inteligenta naucitoare si truculenta. C\u00e2nd se iveste ocazia de a stoarce iubirea de coordonatele spiritualizate, de functia ordonatoare, nimic nu se dovedeste mai indicat dec\u00e2t utilizarea raportului intre pradator si prada. Insa v\u00e2natorul a incetat sa fie uman, iar alegoria caprioarei nu corespunde victimei. Ritualul acuplarii constituie preludiul unui gest sadic: \u201em-a intrebat de ce nu ma bucur mai mult.\/ i-am spus, oric\u00e2t de bine as fi,\/ stiu ca undeva ma asteapta patul de spital,\/ drenele. imagineaza-ti ca dupa seara asta\/ frumoasa, dupa ce vedem un film, m\u00e2ncam\/ gogosi cu ciocolata\/ ne plimbam prin parc \u2013\/ cineva ne asteapta, undeva pe drum, cu o ranga\/ de fier, sa ne calce in picioare. imagineaza-ti ca\/ stii asta chiar si c\u00e2nd o uiti. metafora mea era insa\/ alta, dar n-am vrut s-o sperii chiar asa: crocodilii,\/ dupa ce-si trag prada in apa, o ascund in c\u00e2te o\/ grota de sub mal, o lasa acolo, sf\u00e2rtecata, dar vie\/ si se intorc dupa ea c\u00e2nd le e foame. imagineaza-ti\/ ca esti in grota si astepti crocodilul.\u201c (din partea a doua \u2013 \u201eApa de vis. Studiu de caz\u201c, p. 47).<br \/>\nPoemele lui Dan Sociu nu pot fi trunchiate prin citare. Altminteri, isi pierd impactul. Formula lor nu este minimalista, ci minimala, in sensul ca nu necesita structuri ample de simbolizare. Efectul seamana cu al unei grenade care explodeaza in m\u00e2na. Scriitorul concureaza la proba de pistol-viteza. Cartusele nimeresc aproape mereu la tinta. Livrescul nu pastreaza caracterul nobil al referintei, travestindu-se in cersetor bubos. Selectia apartine, din nou, primului ciclu. Coabitarea siluita produce repulsie. Sc\u00e2rba de celalalt se confunda cu sc\u00e2rba de sine. Vrajba tacita dintre el si ea pare contrapunctul beatitudinii acelui \u201eC\u00e2ntec\u201c (\u201eE o int\u00e2mplare a fiintei mele:\/ si-atunci, fericirea dinlauntrul meu\/ e mai puternica dec\u00e2t mine, dec\u00e2t oasele mele,\/ pe care mi le scr\u00e2snesti intr-o imbratisare\/ mereu dureroasa, minunata mereu\u201c) nichitastanescian din \u201eO viziune a sentimentelor\u201c. Incompatibilitatea dintre cele doua cadavre miscatoare, asezate parca de o m\u00e2na nevazuta in acelasi camin, este surprinsa de imaginea stupid-infantila a corabiilor inecate in m\u00e2ncarea naclaita. Incheierea distruge unul dintre etaloanele feminitatii si fotografiaza starea maladiva a perechii: \u201ene ridicam\/ din c\u00e2nd in c\u00e2nd\/ in picioare\/ ca si cum am lua\/ o hotar\u00e2re de anul nou\/ neconvingatoare\/ fara speranta\/ fara speranta\/ c\u00e2nd ne atingem\/ din int\u00e2mplare\/ sunam\/ ca doua cani de tabla\/ ciocnite\/ la o sarbatoare\/ saraca\/ in camera cea mai veche\/ a casei\/ in camera cea mai veche\/ a casei\/ in camera cea mai intunecata a casei\/ ascultam cum se scufunda\/ barcutele noastre de h\u00e2rtie\/ in fiertura de alaltaieri\/ avem zile\/ la greu\/ frumusete-ntre noi\/ c\u00e2t in fata moarta\/ a lui marilyn monroe\u201c (p. 21). Pizma p\u00e2ndeste intruna compromisul conjugal. Dar subzistenta cere sacrificii, cel mai dur fiind mimarea afectiunii. Un catren din secventa secunda \u2013\u00a0 \u201eApa de vis. Studiu de caz\u201c \u2013 sintetizeaza drama tiglei de deasupra capului, care, fie zdrobeste teasta, fie alcatuieste un acoperis: \u201eam zis sa ram\u00e2nem impreuna p\u00e2na la primavara\/ sa iesim mai ieftin la chirie\/ nu ai de ales, trebuie sa iubesti pe cineva,\/ altfel te ia mama dracului\u201c (p. 49). Faptul cotidiana ascunde exasperarea individului fara Dumnezeu, lasat de izbeliste, marginalizat din pricina inadaptarii.<br \/>\nDesi da titlul volumului, partea a treia da semne de oboseala. Nu mi-a atras atentia deloc. Autopastisarea o sugruma. S-ar putea invoca totusi circumstante atenuante. Anume ca, fiind vorba de cosmaruri repetate, recurenta situatiilor si a lexicului isi gaseste ratiunea. Timpul iesit din t\u00e2t\u00e2ni, invizibilitatea bolnavului sau himera \u201ehormonului fericirii\u201c prelungesc exagerat o carte care ar fi c\u00e2stigat prin suplete.<br \/>\nLa inceputul articolului, am uitat sa mentionez ca valoarea reprezinta principalul criteriu al apartenentei la generatie. Dincolo de reprosuri, \u201ePavor nocturn\u201c, compus cu dragoste de ura, demonstreaza ca formula minimala genereaza o poezie maximala<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dan Sociu, Pavor nocturn, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 88 p. Dan Sociu a incetat sa fie numai poet. A devenit si o formula. Cartile lui nu se mai supun in exclusivitate judecatilor, fie contestatare, fie exaltate. Criticul trebuie sa-l destepte pe istoricul literar ca sa intreprinda unele delimitari. \u201ePavor nocturn\u201c ofera prilejul unor sistematizari&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/urari-de-dragoste\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Urari de dragoste. Dan Sociu, Pavor nocturn<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5137,5136,3051,3824,5138],"class_list":["post-6954","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pavor-nocturn","tag-dan-sociu","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-istorie-literara","tag-poeti-contemporani"],"views":2948,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6954"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6954\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}