{"id":6950,"date":"2011-03-24T13:00:05","date_gmt":"2011-03-24T11:00:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6950"},"modified":"2011-03-24T13:05:36","modified_gmt":"2011-03-24T11:05:36","slug":"andrei-zanca-poetul-ca-anagamin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/andrei-zanca-poetul-ca-anagamin\/","title":{"rendered":"Andrei Zanca – Poetul ca anagamin"},"content":{"rendered":"

Poetii mei – 2010 (VII)<\/strong><\/p>\n

Poetii imploziei sunt rari \u00een literatura rom\u00e2na. Verbul galagios e la mare pret, \u00een parte si datorita unei limbutii congenitale a poetului valah. Pentru majoritatea, mallarmeanul profil al Sfintei Cecilia, \u201emuziciana a tacerii\u201c, inaudibilul visat de puristii si devotii artei sunetelor sunt de neconceput. Poetul rom\u00e2n se vrea adesea patronat de o sf\u00e2nta boita pe la b\u00e2lciuri care \u00eencurajeaza vocalizele si poezia ca spasmofilie de consoane. Andrei Zanca este poetul rom\u00e2n contemporan cel mai dedicat muzicii \u00een solitudine, ca forma de dialog cu tacerea, nu doar cu cuv\u00e2ntul tacere. Dar Andrei Zanca nu mai locuieste de mult \u00een Rom\u00e2nia…<\/strong><\/em>
\nUn poem definitoriu pentru noul sau volum de versuri cu un titlu straniu, \u201eZicudul\u201c (Ed. Grinta, 2010), este cel \u00een care un anagamin este singurul care stie ca \u201enimic mai vechi si-n acelasi timp \/ mai nou ca moartea…\u201c. Dar ce este acest anagamin pe care poetul \u00eel scrie cu litere culcate, parca spre a atrage atentia asupra raritatii lui tehnice, dar si spirituale? Din poem aflam (termenul e din budhismul Therravada si \u00eel desemneaza pe cel care nu se mai poate re\u00eencarna \u00een lumea umana), ca e \u201eunul care nu se mai poate \u00eentoarce\u201c, asadar un plecat \u00een tar\u00e2muri unde i s-a pierdut urma. Sa fie acesta poetul? Ecoul palid al artei sale? Dar poetul are calitatea ca, desi plecat de cele mai multe ori, ram\u00e2ne cu noi sau ne reviziteaza, ca un strigoi amabil – unul care ne cere sa revedem versurile sale. Sau poate este ceva mai \u00eenalt spiritual, a carui misiune s-a \u00eencheiat aici si nu mai are treaba cu lumea noastra de coji? Nu putem sti. Putem cel mult aproxima.
\nCert este ca \u00een poemul imediat urmator al culegerii, poetul este fiinta nocturna \u00een plina veghe, un p\u00e2ndar metafizic vorbindu-i himerei \u00een cuvintele rare ale solitudinii: \u201eGRELE, cele mai grele-s noptile, poate \/ de aceea le-am si traversat \u00een veghe \/\/ prabusindu-ma abia c\u00e2nd toti \/ se napusteau \u00een truda lor zilnica \/\/ si cum pisica e pura p\u00e2nda \/ \u00eencercam si eu sa te delsusesc \/ \u00een ochiul-radar al auzului \/\/ \u00eensa tu te-ai ivit abia c\u00e2nd nimic \/ nu a mai fost un trofeu, c\u00e2nd, \/ \u00een pupila \u00een forma inimii \/ pulsa nestiuta moartea \/\/ omeneste rasfirata-n \/ felurile de \/ a muri. \/ C\u00e2ti se mai sting \u00eensa \u00een patul lor? \u201e
\nOmul tern, prefabricat de ideologia lumii noastre, din \u201eZicudul\u201c (aceasta ar fi o explicatie posibila data de poet titlului cartii sale) este fiinta abandonata unei gestualitati fara semnificatie, rupta de autenticitate, precara la nivel ontologic, mizera si aruncata \u00een banalitatea raului de \u00eensesi elanurile sale fals prometeice. Daca nu cumva totul va fi fiind o masca a poetului care se umple pe sine de umilinta, o kenoza personala, fara aroganta si fara profit imediat. Totul se petrece aici, dar plata sau rasplata vin alta data, altunde. O. Pecican remarca pe buna dreptate efortul de constructor de la volum la volum al lui Zanca, tonalitatea vocii sale \u201e…aparent domolita prin constructii h\u00f6lderliniene, ritmate vizual si sonor \u00eentr-un dispret fata de rima, dar cu o infinitezimala c\u00e2ntarire a developarilor de stare din cutia de rezonanta a subiectivitatii\u201c. \u00censa exista un revers al personajului aflat \u00een perpetuua odisee lumeasca, acel absent opus majoritatii prezente, un om \u00eembunatatit ce umbla doar ca promisune prin versurile cartii pline de semnificatii esoterice, candidat la tacere si la ruminarea \u00een solitudine a g\u00e2ndului ca \u201enu e lesne sa fii din nou \/ pe potriva unui copil\u201c. \u00cen fond, ceea ce cauta sa protejeze acest poet este puritatea ultragiata a fiintei, \u201erana cea mai ascunsa a singuratatii\u201c, cu o capacitate rara de a surprinde esenta visului, ca martor al lui, ca oglinda a nenumitului. Poetul este un mic initiat \u00een ceea ce este rar si esential, un febril nocturn care se \u00eentreaba daca cel care vede \u00eentr-adevar trebuie sa dea mai departe, atins de socul imperceptibil al cuvintelor care zidesc o lume launtrica. Zanca este poetul cu diapazonul cel mai subtil dintre poetii ermetici ai generatei sale, un armurier de arme fine care nu ranesc, discret si eficient \u00een portativul unde trairea este decenta si smerenie, re\u00eennoita candoare: \u201eDACA AR PREDOMINA \u00ceN FIECARE \/\/ ce cu sfiala am numit bunul-simt \/ n-am mai fi nevoiti \/ nici sa traversam \/\/ birocratia si spaimele mortii \/ \u00eengaduindu-ni-se pesemne chiar sa alegem \/ singuri clipa plecarii, cum \/ \u00eenspre capatul padurii \/ umbrite de ferigi se zareste o limba de nisp \/ si tot ce-ar mai ram\u00e2ne de spus \/ dupa o viata de om \/\/
\ns-ar putea lesne \u00eenscrie \/ \u00een urma unui pas \/ pe nisipul \/ umed.\u201c
\nNi-l putem \u00eenchipui pe Andrei Zanca \u00eentr-o reiterata imersiune \u00een pliurile infrarealului, acea zona de meditatie si de spontaneitate \u00een care am putea afla, daca am dori cu adevarat, chipul tragic, tradat, al unei umanitati degradate, dar nu mai putin demne de a fi salvata. \u00cen fond, Zanca vrea sa ne vedem asa cum suntem, nu cum am fost altoiti \u00een laboratoarele artificialului epocii. Numai ca nu e asa de usor, ne sugereaza poetul; ceva de ordinul unei initieri, o traditie de care depindea configuratia noastra intima, s-a pierdut. Mai mult dec\u00e2t o traditie, poate, a disparut acel firesc care facea ca omul sa traiasca \u00een acord cu creatorul sau \u2013 iata ce fel de absenta produce acel vid existential, al zilelor, una dupa alta. Ceea ce face forta poemelor sale, dificile, dar obtin\u00e2nd la finalul unei lecturi atente elevate trairi, este atentia pe care o acorda gesturilor aparent marunte ale vietii cotidiene, acea viata microumana a sfinteniei pierdute \u00een care tace eul nostru cel mai pur, revelat doar celor care se asculta, cu simturi proaspete, pe sine: \u201eCUM AI STA CALM \u00eentr-o \u00eencapere \/ \u00een vreme ce fuioare de tandrete \/ freamata-n jur desi nu le poti zari, doar o vibratie \/ strapunsa de agerime, o solie, \/ pe care-n van o circumscriem \u00eenchipuirii \/ e un drept al nasterii \/ \/ cum \u00een oglinda \/ c\u00e2nd nimeni nu se uita la ea \/ presimti o privire \/\/ mai veche ca apa \/ mai batr\u00e2na \/ ca timpul\u201c.
\nO amintire cu poetul Rolf\u00a0 Bossert pe un pat auster, o imagine a unei agonii care transforma viata \u00een deziluzie si parere, depasind pur si simplu omul prabusit \u00een sine, \u00eel duce pe Zanca \u00een zona unde poate crea profilul unui erou nestiut, asa cum poate fi poetul anonimizat de uitarea si indiferenta lumii: \u201ete revad \u00eentins pe un pat de campanie \/ \u00eentr-o dimineata de vara bucuresteana \/\/ cu m\u00e2inile rastignite alaturi de parca \/ te-ai fi prabusit \/\/ dintr-o \u00eencercuire de oglinzi, nici o scapare. \/ nici o iesire. doar asalturi reluate de urlete \/ schimonosite-n gurile rotindu-se ametitor \/ \u00een apele lor \/ zaceai zv\u00e2ntat de sleire \/\/ cu fata \u00een jos, \u00eentins \/\/ pe patul acela rece, iar prin fereastra deschisa \/ unduia arsita, mirosul de bitum ars. rotile. \/ si m-am \u00eendepartat cu capul plecat…\u201c
\nLuciditatea si speranta, chiar daca cele doua, combinate, pot duce la izolare, sunt marcile acestei poezii care se adreseaza deja celor treji. \u00cen literatura, desigur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Poetii mei – 2010 (VII) Poetii imploziei sunt rari \u00een literatura rom\u00e2na. Verbul galagios e la mare pret, \u00een parte si datorita unei limbutii congenitale a poetului valah. Pentru majoritatea, mallarmeanul profil al Sfintei Cecilia, \u201emuziciana a tacerii\u201c, inaudibilul visat de puristii si devotii artei sunetelor sunt de neconceput. Poetul rom\u00e2n se vrea adesea patronat… Cite\u0219te mai mult »Andrei Zanca – Poetul ca anagamin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5133,4023,5135,5134],"class_list":["post-6950","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-zanca","tag-poeti-romani-contemporani","tag-poezie-contemporana","tag-volumul-zicudul"],"views":2252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6950","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6950"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6950\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6950"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6950"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6950"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}