{"id":6945,"date":"2011-03-24T12:56:11","date_gmt":"2011-03-24T10:56:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6945"},"modified":"2011-03-24T12:58:34","modified_gmt":"2011-03-24T10:58:34","slug":"amor-intellectualis-si-memoria-la-timpul-prezent","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amor-intellectualis-si-memoria-la-timpul-prezent\/","title":{"rendered":"Amor intellectualis si memoria la timpul prezent"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Citind romanul lui Ion Vianu \u201eAmor intellectualis\u201c, aparut \u00een 2010 la Polirom (cartea anului, \u00een opinia mea, dar nu numai a mea), mi-am reamintit sfatul profesorului de Gramatica comparata de la Universitatea din Iasi, Theofil Simenschy (1892-1968), reputat sanscritolog, autorul unui monumental \u201eDictionar al \u00eentelepciunii\u201c (1100 de pagini), cuprinz\u00e2nd sase mii de cugetari \u00een original si \u00een traducere rom\u00e2neasca, grupate tematic sub 780 de titluri si selectate din 680 de opere de pe toata \u00eentinderea culturii universale \u00een timp si spatiu. Carturarul, spirit enciclopedic dintr-o spita disparuta, \u00eei sfatuia pe studenti: \u201eNu cititi niciodata carti bune, caci daca ati avea trei existente tot nu aveti timp sa le cititi pe toate cele foarte bune\u201c. Cu alte cuvinte, viata e at\u00e2t de scurta, \u00eenc\u00e2t e pacat sa ne pierdem timpul ce ni s-a dat fie si cu carti bune, darmite cu cele proaste. Cu at\u00e2t mai mult trebuie luat \u00een considerare sfatul savantului, cu c\u00e2t \u00een vremea noastra productia de carte proasta, de maculatura este enorma. Iar daca e vorba de roman, tebuie sa marturisesc ca sunt \u00eentrutotul de acord cu Richard Millet, care denunta \u2013 cum aflu din eseul lui Eugen Simion intitulat \u201ePostliteratura\u201c si publicat \u00een \u201eCultura\u201c \u2013 \u201ecresterea obscena a productiei romanesti\u201c. Criticul rom\u00e2n apreciaza ca \u201eL&#8217;Enfer du roman\u201c al francezului este \u201eun pamflet care se \u00eendreapta, \u00een esenta, \u00eempotriva romanului de tip consumist american\u201c.<br \/>\nPoate ca \u201eobscena\u201c este un cuv\u00e2nt prea dur chiar si \u00eentr-un pamflet, chiar si referitor la romanul consumist american, dar e incontestabil ca productia romanesca, si nu numai de acest tip, a crescut si creste \u00een progresie geometrica, inclusiv \u00een Europa, inclusiv \u00een cea de Est.<\/strong><\/em><br \/>\nEseul lui Eugen Simion aparea tocmai c\u00e2nd mai aveam de parcurs c\u00e2teva zeci de pagini din \u201eromanul unei educatii\u201c al lui Ion Vianu, nu fara un sentiment de parere de rau ca se termina. \u00cent\u00e2mplarea facea asadar sa am cel mai proaspat \u00een minte si sub ochi un roman literalmente anticonsumist. Entuziasmat de lectura captivanta a lui si av\u00e2nd \u00een vedere si consideratiile privind medicina pe care le contine, am \u00eencercat sa-i \u00eempartasesc impresiile unei cunostinte, medic \u00eenca t\u00e2nar, altminteri un bun profesionist, \u00eendemn\u00e2ndu-l sa citeasca romanul. A trebuit sa renunt oarecum jenat si sa \u00eendrept discutia \u00een alta directie, fiindca interlocutorul meu nu avea aproape nici un reper invocat \u00een treacat de mine. Ce, cum si c\u00e2nd sa-i explic, de pilda, cine au fost \u2013 si sunt prin discipolii si opera lor \u2013 Tudor Vianu, Edgar Papu, Ion Negoitescu sau Monseniorul Ghika?!<br \/>\n\u201eAmor intellectualis\u201c e o carte grava, solicitanta \u00een mai multe sensuri, iar, pentru \u201ecunoscatori\u201c \u00eendeosebi, adica pentru cei cu un anumit orizont cultural, lectura ei e pasionanta. Asta si pentru ca Ion Vianu este un prozator veritabil care, \u00eenainte de toate, stie sa povesteasca, sa evoce si sa schiteze portrete vii, memorabile: \u201eUn barbat mic, cu o privire intensa, iesind de sub arcade proeminente, care ar fi dat oricui altcuiva, dar lui nu, din cauza acelei priviri arzatoare, o impresie de om primitiv. O privire candida aparea din ochii de culoarea cafelei. Costumul pe care-l purta (totdeauna aveam sa am aceeasi impresie despre hainele lui) era dintr-o stofa modesta, fara lustru. \u00censa presupunerea ca ar fi fost un om \u201emodest\u201c, cum se spunea la noi, cadea, fiindca graseia puternic, ca un aristocrat, iar ce spunea, vorbele lui, emana o pretiozitate placuta. Era ceva copilaros \u00een natura lui, din pricina asta \u00eel simteam aproape, ca si cum el ar fi fost un copil.\/ Se numea domnul Papu, Edgar Papu\u201c.<br \/>\nEste imaginea lui Edgar Papu care i se \u00eenfatisa copilului Ion Vianu. Alte linii la portretul candidului personaj, toba de carte, vor fi adaugate \u00een timp. \u00cen timpul trait si \u00een cel acum scris, marturisit.<br \/>\nOric\u00e2te teorii ar inventa criticii si naratologii, p\u00e2na la urma proza, fie ea fiction ori nonfiction, \u00eenseamna povestire si personaj. Ar fi cel putin riscant sa \u00eencerc s-o fac eu pe psihanalistul vorbind despre un profesionist \u00een materie, dar pot spune, cred, ca dupa consumarea unor experiente at\u00e2t de \u00eentemeietoare \u00een plan intelectual, social, moral, afectiv, pare ca scriitorul Ion Vianu, care la v\u00e2rsta marilor elanuri a virat de la limbile clasice si de la umanioare spre medicina, neurm\u00e2nd calea regala a ilustrului sau parinte, prin romanele sale, strabatute de un fior liric si dramatic, \u00eesi ia asa-zic\u00e2nd revansa. \u00cei da Cezarului ce-i al Cezarului.<br \/>\n\u201eRomanul unei educatii\u201c, cum subtitreaza prozatorul, al unei\/unor initieri, e, din perspectiva cititorului, cu o formula uzitata, si o carte de \u00eenvatatura (docere cum delectare). Modelele lui Ion Vianu, care se afla aici, \u00een tara Tatalui, cu o sintagma ce s-a impus deja \u00een istoria noastra literara contemporana, tara din care nu a plecat spiritualmente niciodata, desi la un moment dat examenul constiintei l-a determinat sa se autoexileze, sunt si ale noastre. Pentru unii, printre care ma numar, doar mijlocit, vreau sa spun prin intermediul cartii, altfel spus niste modele \u201ede h\u00e2rtie\u201c, dar nu mai putin fecunde si catalizatoare.<br \/>\nFireste, modelul suprem al autorului, dominator fara sa domine, este Tudor Vianu: \u201eAveam un \u00eenvatator si un ghid sigur, pe T. Asezati am\u00e2ndoi pe canapeaua verde din sufragerie, dupa cina, vorbeam. Cu memoria selectiva a oricarui copil care asculta povesti de la cineva apropiat, retineam totul. \u00cenregistram aproape mecanic, asa cum pe o ceara moale se lasa imprimate vibratiile unei melodii sau o forma sculpturala, spusele lui. Convorbirile noastre, \u00eencepute imediat dupa cina \u00een prezenta mamei, a Mariucai, continuau, dupa ce ele, \u00eenvinse de somn, se retrageau, si dupa miezul noptii. Eram un ascultator atent si activ. Puneam \u00eentrebari, \u00eencercam sa \u00eenteleg. Discutia era intelectuala, desprinsa de considerentele imediate ale zilei\u201c.<br \/>\nCine se apuca sa scrie o carte de o asemenea factura trebuie sa-si asume, iar Ion Vianu o face cu o gratie cuceritoare, riscul unei maxime sinceritati, p\u00e2na la limita impudicitatii amintirii si confesiunii. Orice \u201eomisiune\u201c generata de prejudecati, de conventii sociale, as zice burgheze, sau, si mai grav, de teama de ridicol subrezeste ansamblul si viciaza fluidul ideatic si emotional ce se creeaza \u00eentre narator si cel caruia i se adreseaza. Acesta din urma, daca este un cititor c\u00e2t de c\u00e2t experimentat, inteligent si sensibil, va simti ca i se ascunde ceva important. Autofictiunea umple golurile, potenteaza, dar ocultarea faptelor falsifica.<br \/>\n\u00cen \u201eAmor intellectualis\u201c, scriitorul face un recurs fundamental, recursul la memoria copilariei. Psihologul si psihiatrul pleaca de la constatarea ca cei \u201efara memoria copilariei au fobia amintirii\u201c. O mare invaliditate, de vreme ce \u201ereamintirea te spala de povara pe care a tras-o dupa ea\u201c. Si asta poate cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd amintirea copilariei este \u201eimpregnata de dureri pudice, soptite\u201c. \u201eAmor intellectualis\u201c ne dovedeste \u00eenca o data ca \u00een paradisul copilariei se afla originea a tot ce defineste o personalitate si traiectoria unui destin. El nu ne mai apare doar ca un paradis pierdut, ci si ca unul care, de fapt, ne \u00eensoteste, trebuie sa ne \u00eensoteasca, p\u00e2na la capat, de care nu putem scapa, chiar daca am vrea. Spalarea de povara pe care reamintirea o trage dupa ea este, \u00een fond, o reconsiderare, o reluare \u00een stap\u00e2nire a memoriei, o aducere \u00een prezent a incomparabilei ei \u201erezerve de energie\u201c si de melancolie vindecatoare. (Va urma).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Citind romanul lui Ion Vianu \u201eAmor intellectualis\u201c, aparut \u00een 2010 la Polirom (cartea anului, \u00een opinia mea, dar nu numai a mea), mi-am reamintit sfatul profesorului de Gramatica comparata de la Universitatea din Iasi, Theofil Simenschy (1892-1968), reputat sanscritolog, autorul unui monumental \u201eDictionar al \u00eentelepciunii\u201c (1100 de pagini), cuprinz\u00e2nd sase mii de cugetari \u00een original&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amor-intellectualis-si-memoria-la-timpul-prezent\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Amor intellectualis si memoria la timpul prezent<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5132,1711,3232,1141,5131],"class_list":["post-6945","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amor-intellectualis","tag-critica-literara","tag-critici-romani","tag-eugen-simion","tag-ion-vianu"],"views":2041,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6945","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6945"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6945\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6945"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6945"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6945"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}