{"id":694,"date":"2009-12-10T16:57:23","date_gmt":"2009-12-10T14:57:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=694"},"modified":"2009-12-10T16:57:23","modified_gmt":"2009-12-10T14:57:23","slug":"la-iasi-in-%e2%80%9emahalaua-celesta%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-iasi-in-%e2%80%9emahalaua-celesta%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"La Iasi, \u00een \u201emahalaua celesta\u201c"},"content":{"rendered":"

Casele scriitorilor (VI)<\/strong><\/p>\n

\n

\nDatorita lui Ion Creanga, Ticaul Iasilor \u2013 sau \u201eValea Pl\u00e2ngerii\u201c, cum \u00eei mai zicea el \u2013 avea sa-i inspire poetului Mihai Ursachi, locuitor si el al aceluiasi spatiu, memorabila metafora \u201emahalaua celesta\u201c. Revenit \u00een Ticau din peregrinarile sale americane, ce au durat vreo zece ani, autorul \u201ePoemului de purpura\u201c a trait \u2013 dupa propria-i marturisire \u2013 un sentiment al \u00eenaltarii si al re\u00eentoarcerii \u00eentr-un mit originar.
\n\u201eBojdeuca de casuta\u201c, cum o mai numea Creanga, a fost construita \u00een prima jumatate a secolului al XIX-lea. Creanga s-a mutat aici \u00een 1872, dupa ce a fost raspopit si a parasit manastirea Golia. S-a instalat \u00eentr-una din cele doua camere ale casutei. \u00cen cealalta statea Ecaterina (Tinca) Vartic, care avea sa-i fie alaturi p\u00e2na la moarte. \u00cen 1876, ei l-au gazduit pe Eminescu la bojdeuca 6 luni, timp \u00een care s-a cimentat o prietenie intrata nu doar \u00een istoria literara, ci si \u00een mitologia rom\u00e2neasca. Cerdacul din spatele bojdeucii cu vedere asupra dealurilor Ciric si Sorogari era locul preferat de reverie si taifas al celor doi mari prieteni. Privelistea, \u201ecerul plin de minunatii\u201c constituiau un vast decor care-i stimula si \u00een care \u00eesi povesteau \u201eat\u00e2tea lucruri frumoase\u2026 frumoase\u2026\u201c
\nO scrisoare din 1884 a lui Creanga trimisa lui Eminescu la Bucuresti o atesta o data \u00een plus:
\n\u201eBadie Mihai, ai plecat si mata din Iasi las\u00e2nd \u00een sufletul meu multa sc\u00e2rba si amareala\u2026Aceasta epistolie ti-o scriu \u00een cerdacul unde de at\u00e2tea ori am stat \u00eempreuna, unde mata, uit\u00e2ndu-te pe cerul plin de minunatii, \u00eemi povesteai at\u00e2tea lucruri frumoase\u2026 frumoase\u2026 Badie Mihai, nu pot sa uit acele nopti albe, c\u00e2nd hoinaream prin Ciric si Aroneanu, fara pic de g\u00e2nduri rele, dar \u00een dragostea cea mare pentru Iasul nostru uitat si parasit de toti. Si, dimineata, c\u00e2nd ne \u00eentorceam la cuibar, blagosloviti de aghiazma cea fara de prihana si at\u00e2t iertatoare a Tincai, care ne primea cu alai, parca cine stie ce nelegiuire am facut si noi. Si-as scrie mai multisor, \u00eensa a venit Enachescu si trebuie sa plec cu d\u00e2nsul la Tipografie. Sanatate si voie buna, Ionica\u201c.
\nEste una din cele 29 de \u201eepistolii\u201c ce ne-au ramas de la Creanga, o pagina din \u201eromanul\u201c unei prietenii intrate \u00een legenda.
\nBojdeuca e casa \u00een care Ion Creanga a scris \u201eAmintirile din copilarie\u201c si inegalabilele \u201ePovesti\u201c, practic \u00eentreaga sa mare opera. \u00cen 1918, ce trebuia sa fie anul unor mult visate \u00eentemeieri pentru toti rom\u00e2nii, (dar, \u00een paranteza fie spus, a urmat un sir lung de ratari), Bojdeuca din Ticau, refacuta, a capatat statutul de muzeu memorial, primul din Rom\u00e2nia. El a fost \u00eenfiintat la initiativa unui comitet din care au facut parte, \u00eentre altii, dr. N. Leon, rectorul Universitatii, dr. N. Racovita, primarul Iasilor, G.T. Kirileanu, bibiliotecarul Casei Regale, presedintele comitetului fiind profesorul A.C. Cuza. Dintre contribuabili, pe primul loc se \u00eenscria Banca Nationala, cu suma de 5.000 lei. Urmau Primaria, Elevii Scolii Normale \u201eVasile Lupu\u201c (1 433,90 lei), Nicolae Iorga (1 000 lei), A.C.Cuza, G.T. Kirileanu, N. Leon, Iacob Negruzzi, V.G. Mortun, Regimentul 25 prin maiorul Zelea Codreanu, alte institutii, asezaminte, personalitati, cu contributii mai mari sau mai modeste, dar toate importante.
\nRememorez succint, pe baza documentelor, momente ale festivitatii din ziua de 15 aprilie 1918, c\u00e2nd a avut loc inaugurarea. A cuv\u00e2ntat mai \u00eent\u00e2i preotul G.I. Niculea:
\n\u201ePentru bojdeuca lui Creanga, faptul reconstituirii casutei scriitorului si a asezarii \u00een ea a unui muzeu, care sa cuprinda tot ce a scris si produs Creanga, capata o importanta si mai mare, deoarece la mine \u00een popor, \u00een Ticaul de Sus, bojdeuca lui Creanga va deveni de azi \u00eenainte cel mai mare monument popular, \u00eentruc\u00e2t aici a vietuit si a scris cel mai mare scriitor \u00een graiul poporului nostru\u201c.
\n\u00cen discursul sau, A.C. Cuza situa evenimentul sub semnul afirmarii cultului eroilor, invoc\u00e2nd modelul european al caselor-muzeu, \u00een primul r\u00e2nd al celei de la Weimar a lui Goethe, iar dr. N. Leon contura ambianta cosmica si morala a locului:
\n\u201eDeasupra acestor dealuri pluteste Geniul orasului Iasi, care a inspirat pe Creanga, pe Eminescu, pe Conta si pe toti poetii si cugetatorii nostri. Acest geniu se gaseste pretutindeni, \u00een ne\u00eentrecutul joc frumos de umbre si lumini, care se desfasoara deasupra orasului Iasi si a \u00eemprejurimilor sale, c\u00e2t si \u00een razele de jaratic ale soarelui c\u00e2nd apune\u201c.
\nSunt multe alte documente \u00een fondul constituit cu aproape o suta de ani \u00een urma, fond \u00eembogatit apoi pe parcursul multor decenii. As aminti doar doua dintre ele: \u201eDarea de seama a Comitetului Iesan pentru reconstituirea Bojdeucii\u201c si \u201eProcesul verbal\u201c. Dar, vorbind de Casa-muzeu Creanga si de patrimoniul acesteia, din pacate trebuie sa ne aducem iarasi aminte de pierderea pentru totdeauna a unei mari parti din manuscrisele creatorului \u201eAmintirilor din copilarie\u201c. Tinca Vartic, femeie simpla, a pastrat dupa moartea lui Creanga toate obiectele ce au apartinut acestuia: masa de lucru, ceasul, lampa, ochelarii, nisiparnita, un medalion cu toti junimistii, hartile \u00eentocmite de Creanga pentru manualele de geografie si altele, toate aflate azi la Bojdeuca-muzeu, dar manuscrisele le-a daruit lui Eduard Gruber. Dupa moartea acestuia, au ajuns la un bacan care \u00eesi vindea produsele \u00een h\u00e2rtiile pe care se aflau asternute \u201eAmintirile\u201c, \u201ePovestile\u201c si alte scrieri. O \u00eent\u00e2mplare norocoasa a facut ca un elev al lui Creanga, scriitor el \u00eensusi, e vorba de Emil G\u00e2rleanu, sa fie \u00eentr-o buna zi clientul inocentului bacan. Acesta i-a \u00eempachetat maslinele \u00eentr-o fila pe care se asternea scrisul inconfundabil al genialului povestitor si al marelui sau \u00eenvatator. Culmea, era chiar textul original al \u201eAmintirilor\u201c. Si astfel s-a mai putut salva fie si putinul ce mai ramasese dupa ce bacanul v\u00e2nduse multe masline si br\u00e2nza \u00een h\u00e2rtiile sfintite de condeiul lui Ion Creanga.
\n\u00cen Bojdeuca, totul evoca atmosfera epocii si universul scriitorului de acum peste 120 de ani ( at\u00e2tia se vor \u00eemplini \u00een decembrie de la moartea sa, survenita, ca si a lui Eminescu, \u00een 1889, cel mai nefast an din istoria literaturii si culturii noastre). Pot fi vazute cuptorul si hornul asemanatoare celor din casa parinteasca de la Humulesti, traditionala masuta de lemn cu trei picioare, icoana \u2013 amintire scumpa de la mama lui Nica a lui Stefan a Petrei \u2013 Smaranda Creanga, alte obiecte originale care creeaza o puternica impresie numerosilor vizitatori, rom\u00e2ni si straini, de toate v\u00e2rstele. \u00cen una din cele doua camere, cea din st\u00e2nga \u2013 masa de lucru cu pagini scrise de m\u00e2na lui Creanga, lampa, tocul, calimara, nisiparnita, scrinul, mica biblioteca, portretul scriitorului, cel mai bun pe care \u00eel avem din timpul vietii sale, semnat de un pictor despre care nu se stie aproape nimic, Vasile Musnitanu (tot el a pictat si portretul Tincai Vartic), si alte piese muzeistice de inestimabila valoare.
\n\u00cen cladirea de alaturi, ridicata \u00een anii ’80, c\u00e2nd s-au efectuat si ample lucrari de consolidare, \u00eentruc\u00e2t exista pericolul unor alunecari de teren ce puteau provoca distrugerea bojdeucii, se afla expozitia permanenta \u201eViata si opera lui Ion Creanga\u201c. Vizitatorului sau cercetatorului li se ofera astfel posibilitatea de a cunoaste documente din amintitul fond alcatuit la \u00eenfiintarea muzeului literar, alte marturii, si de a consulta editii ale operei lui Creanga, exegeze, studii monografice or\u00e2nduite \u00eentr-o cuprinzatoare biblioteca. Construite dupa planul arhitectului Virgiliu Onofrei, noua cladire si amfiteatrul \u00een aer liber, ce gazduieste spectacole de teatru pentru copii (cu predilectie dramatizari din opera lui Creanga), evocari, recitaluri, festivitati de decernare a premiilor la concursurile anuale organizate de Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne din Iasi, au fost inaugurate \u00een iunie 1989.
\nMuzeul literar Ion Creanga, de fapt un complex memorial-cultural, este cel mai vizitat muzeu din capitala Moldovei si, potrivit estimarilor specialistilor \u00een domeniu, cea mai vizitata casa muzeu din Rom\u00e2nia. Din punctul de vedere al interesului de care se bucura, al numarului de vizitatori, si nu numai, doar Casa Ion Creanga de la Humulesti si Teiul lui Eminescu din Gradina Copou se mai pot compara cu muzeul de la Bojdeuca din \u201emahalaua celesta\u201c a Iasilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Casele scriitorilor (VI) Datorita lui Ion Creanga, Ticaul Iasilor \u2013 sau \u201eValea Pl\u00e2ngerii\u201c, cum \u00eei mai zicea el \u2013 avea sa-i inspire poetului Mihai Ursachi, locuitor si el al aceluiasi spatiu, memorabila metafora \u201emahalaua celesta\u201c. Revenit \u00een Ticau din peregrinarile sale americane, ce au durat vreo zece ani, autorul \u201ePoemului de purpura\u201c a trait \u2013… Cite\u0219te mai mult »La Iasi, \u00een \u201emahalaua celesta\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-694","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2921,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/694","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=694"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/694\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=694"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=694"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=694"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}