Un numar bogat si substantial al revistei-fanion, \u201eRomania literara\u201c, aparut \u00een pragul acestei primaveri si ea at\u00e2t de promitatoare \u00een toate privintele: de la epistolarul Andrei Codrescu \u2013 Mircea Mihaies intitulat \u201eDadaistii continua sa joace sah!\u201c, epistolar ce contine o veritabila polemica de tip cordial ce i-ar fi placut si lui Octavian Paler, p\u00e2na la utilul rezumat unde Mihai Zamfir aduna competent cele mai creditabile opinii despre rolul si misiunea \u201esupremului pontif\u201c Titu Maiorescu si de la vibranta declaratie patetica a luiVarujan Vosganian din \u201eTeama de a fi patriot\u201c, p\u00e2na la Apelul \u00eenvapaiat de indignare si dispret pe care Alex Stefanescu \u00eel adreseaza denigratorilor lui Gabriel Liiceanu ori cronica vioaie de Cosmin Ciotlos despre romanul \u201erusesc\u201c al lui Constantin Stan \u201eGde Buharest\u201c. Acestea si altele se citesc cu cel mai mare interes \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c de la \u00eenceputul acestei primaveri at\u00e2t de asteptate.
\nNu ma pot abtine sa \u00eencep aceasta incompleta dare de seama cu un citat antologic din extemporalul lui Varujan Vosganian la tema lunii din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (\u201eRom\u00e2nia \u00een eternitate\u201c): \u201eEu apartin, prin educatie, at\u00e2t culturii rom\u00e2ne, c\u00e2t si culturii armene. Am ales sa scriu \u00een limba rom\u00e2na pentru ca e limba pe care o vorbesc cititorii mei. Montaigne spunea ca fiecare cuv\u00e2nt apartine pe jumatate celui care \u00eel rosteste, pe jumatate celui care \u00eel asculta. O carte este scrisa de autorul ei, dar si de cititorii ei. Iar primii mei cititori sunt rom\u00e2nii. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca literatura trebuie sa tinda catre completitudine, iar experienta autorului trebuie sa fie, de asemenea, completa. Or, armenii printre care am trait eu sunt toti oraseni. Cum sa scrii \u00een limba armeana c\u00e2nd nu stii cum vorbeste un armean de la tara? C\u00e2nd n-ai auzit niciodata \u00een viata ta un armean b\u00e2lb\u00e2indu-se? Ori \u00eempleticindu-si limba de bautura? Cum sa scrii \u00eentr-o limba careia nu-i cunosti betivii?\u201c Admirabil, profund si pe \u00eentelesul tuturor!
\nAdmirabil, inutil si, cutez a zice, neavenit mi se pare gestul lui Alex Stefanescu de a-i lua apararea filozofului \u00eentr-un \u201eApel catre denigratorii lui Gabriel Liiceanu\u201c. Sa spun mai \u00eent\u00e2i ca \u201eApelul\u201c \u00eencepe cu st\u00e2ngul cit\u00e2nd \u201ejocurile de cuvinte\u201c infantile pe seama numelui filozofului: jenante, penibile si descalificante, ele arata nivelul intelectual si moral al celor ce le-au nascocit si utilizat, oricare ar fi acestia, inclusiv posibili intelectuali subtiri capabili, \u00een chip uimitor si paradoxal, de grosolanie si trivialitate. \u00cen orice caz, ei nu-s cititorii \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, iar \u201ejocurile\u201c lor de cuvinte nu meritau evocate \u00een \u201eApel\u201c. Cum n-avea ce cauta \u00een aceasta batalie cu denigratorii, cititorul Gigi Becali, care, descopera Alex Stefanescu, nu-l cunoaste, nu-l \u201egusta\u201c si-l dispretuieste p\u00e2na si pe Nichita Stanescu, implicit pe filozoful denigrat… \u201eNu va reproseaza nimeni\u201c \u2013 scrie cu \u00eensufletire pedagogica autorul \u201eApelului\u201c \u2013 \u201eca nu aveti capacitatea intelectuala necesara ca sa-l \u00eentelegeti si sa-l evaluati. Dar ar fi din partea dumneavoastra\u00a0 o dovada de buna cuviinta sa simtiti o anumita sfiala c\u00e2nd \u00eei pronuntati sau scrieti numele.\u201c Depinde, dupa facultati: cititorii aceia nu simt, si pace, ce spune Alex Stefanescu ca ar trebui sa simta! Confuzia este evidenta: aceia nu sunt cititorii \u201eRom\u00e2niei literare\u201c desi \u201eApelul\u201c apare \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Credeam si credem ca cititorii \u201eRom\u00e2niei literare\u201c au respectiva \u201ecapacitate intelectuala necesara\u201c ca sa-l \u00eenteleaga, evalueze si respecte pe filozof. S-ar prea putea, de aceea, ca lectorii competenti ai revistei, cititori educati si \u00een posesia acelei \u201ecapacitati intelectuale\u201c sa se simta oarecum frustrati, de nu chiar ofensati de comparatia cu cititorul Gigi Becali pe care-l aduce \u00een discutie criticul. E \u00eensa probabil ca, \u00een chip foarte subtil, autorul \u201eApelului\u201c descopera \u00een toti denigratorii filozofului c\u00e2te o bucata sau bucatica din cititorul emblematic Gigi Becali: merita Caliban sa devina simbolul acelor denigratori? De dragul si din respect pentru cultivatii cititori ai revistei, \u00eenclin sa cred ca era suficienta repetarea celebrei somatii ce a mai fost rostita \u00een polemicile care au brazdat fata vietii literare din Rom\u00e2nia, inclusiv \u00een comunism: \u201eCaliban, du-te la scoala!\u201c \u00cen fine…
\nO polemica adevarata, de tip cordial, veritabila confruntare de idei dintre doua spirite autentice si cu g\u00e2ndire diferita, dar ambele democratice, este aceea continuta \u00een epistolarul Andrei Codrescu \u2013 Mircea Mihaies, intitulat \u201eDadaistii continua sa joace sah!\u201c Polemica aceasta, cel putin dintr-o parte cordiala, are istoricul ei. Mircea Mihaies a scris \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c un lung serial, trei articole dedicate incitantei carti a lui Andrei Codrescu, \u201eThe Posthuman Dada Guide. Tzara and Lenin Play Chess\u201c. I-au fost trimise, \u00eenaintea publicarii \u00een revista, autorului cartii. Comprehensive si amuzate c\u00e2nd nimereste peste \u201eenormitati\u201c, articolele criticului expert \u00een literaturile anglo-saxone sunt doldora de observatii subtile. Emana un anumit umor filozofic ce face farmecul scrisului sau, atunci c\u00e2nd,\u00a0 coleric si prapastios, condeiul nu-i aluneca \u00een pamfletul de cuvinte scris pe picior. Nu e cazul aici. (Trebuie sa acceptam ca, \u00een general, \u00eentre pamflet si polemica staruie o relatie perversa: destule polemici ram\u00e2n simple certuri de cuvinte, \u00een timp ce unele pamflete, ca \u201eBaroane!\u201c,\u00a0 sunt, ele, purtatoare de idei fiindca, nu-i asa?, ideile sunt chiar oamenii, dupa vorba unui mare scriitor momentan si el uitat. S-ar zice ca daca o polemica dintr-acestea, cordiala, \u201eucide\u201c cu s\u00e2nge rece din congelator, pamfletul face acelasi lucru lu\u00e2nd \u00eensa ideile de pe o plita \u00eencinsa.) Cronica lui Mircea Mihaies din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c \u00eencepe sub zodia unei seninatati, s-ar zice, imperturbabile, a unei cordiale bune dispozitii, ludice si joviale: \u201eBolidul cultural la volanul caruia se afla Andrei Codrescu ruleaza, de ani buni, nu doar cu o viteza considerabila, ci si, simultan, pe mai multe piste. Poet, eseist, romancier, scenarist, om de radio, Codrescu ia cu asalt genurile literare cu dezinvoltura jonglerului specializat \u00een executarea numerelor de circ de o ametitoare virtuozitate.\u201c Eseul criticului continua \u00een acelasi stil jovial si cordial, ca sa se \u00eencheie cu lauda vervei inepuizabile, a resurselor nelimitate de umor si a eruditiei autorului sau. S-ar parea ca, \u00een aceste conditii, nu prea se \u00eentrevad pricini de polemica si controverse. Si totusi… Cordialitatea nu exclude, dimpotriva, admite diferenta de opinii. \u00cen cutele jovialitatii \u00eesi fac loc judecati severe pe seama actiunii avangardiste si a ceea ce ram\u00e2ne \u00een urma ei: \u201e\u201cThe Posthuman Dada Guide\u201c e, \u00eenainte de orice, chiar un ghid \u00een labirintul de legende, amintiri, documente si reflectii asupra uneia din cele mai mediatizate inventii ale suprarealismului european, dadaismul. Andrei Codrescu se poate amuza afirm\u00e2nd ca subiectul cartii \u00eel reprezinta povestea unei partide de sah \u00eentre Tristan Tzara, inventatorul conceptului \u201edada\u201c, si Vladimir Ilici Lenin, \u201edaddy-ul\u201c comunismului. Aceasta ipotetica, nedocumentata, dar fascinanta confruntare \u00eentre poetul si entertainer-ul de la gurile Dunarii ajuns \u00een Z\u00fcrich-ul Primului Razboi Mondial, si marginalul comentator al textelor lui Marx si Engels se structureaza, foarte repede, \u00eentr-un discurs despre Arta si Ideologie \u00een care rolurile principale sunt jucate de Poet si Revolutionar.\u201c E vorba de un joc, de o simpla confruntare (partida de sah) sau despre o \u201emonstruoasa coalitie\u201c cu efecte imprevizibile si aparent paradoxale? \u201ePe un ton ludic \u2013 scrie criticul \u2013 Andrei Codrescu vorbeste, de fapt, despre lucruri de o enorma gravitate. Tzara si Lenin nu sunt doar doua fantose care, \u00een vitrina cu jucarii a istoriei \u00eesi executa baletul mecanic. Ei sunt promotorii unor gesturi si actiuni care au consecinte. Desi un creator minor, galagios, nu prea talentat, Tzara e un \u00abrevolutionar\u00bb al carui profil se reflecta mereu \u00een oglinda puciului politic initiat, controlat si finalmente transformat \u00een arma a \u00eenjosirii umane de catre Lenin. Acoperind intervalul lecturii, partida de sah a celor doi e dusa p\u00e2na la finalul cartii, cu identificarea de catre Revolutionar a Poetului si Tarului, \u00eentr-o unica persoana…\u201c Cu asemenea judecati si observatii ce \u00eencep sa mai taie din pofta de r\u00e2s si jovialitate, premizele unei polemici cordiale sunt deja puse. Unul din principalele motive ale ei consista \u00een \u201esubtitrarea\u201c Poetului anarhist: cum sa fie Tzara, partenerul lui Lenin \u00eentr-o partida de sah, doar \u201eun creator minor, galagios, nu prea talentat\u201c? Si cum sa admiti ca dadaismul, ca mai toate \u201eismele\u201c supratitrate de moda, nu e dec\u00e2t \u201euna din cele mai mediatizate inventii ale suprarealismului\u201c? Criticul observa \u2013 cu perfidie? cu umor? \u2013 ca soferul \u201ebolidului cultural\u201c se fereste sa citeze prea mult, fiind, \u201edesigur, constient de precaritatea estetica a produselor dadaiste\u201c. Trag\u00e2nd o concluzie din premisele suspendate \u00een carte, el constata ca, \u201eFiguri complementare, Poetul si Revolutionarul trag la acelasi atelaj, \u00eemping\u00e2nd istoria \u00een groapa de unde \u00eencerca sa iasa. \u00cen absenta unei exegeze profunde, mitul poate prinde aripi gigantice! Desi vorbesc limbaje \u00een aparenta diferite, cei doi ne \u00eemping \u00een aceeasi directie a devenirii istorice\u201c. Urmeaza un citat mai elocvent pentru spusele criticului dec\u00e2t pentru intentia soferului de la volanul \u201ebolidului\u201c. Alta pricina de polemica, fireste, tot cordiala. \u00cen fine, procesul de \u201esubtitrare\u201c a miscarii si a principalului protagonist al cartii lui Andrei Codrescu va culmina cu dezvaluirea \u201eradacinilor\u201c anarhismului dadaist: \u201eCiudatenia suprema \u2013 scrie Mircea Mihaies \u2013 este ca ei n-au inventat, de fapt, nimic. Marii inventatori erau altii, indivizi cu existente burgheze impecabile, de la Ezra Pound la James Joyce si T. S. Eliot, aproape simultan cu Virginia Woolf, Italo Svevo (Ettore Schmidts).\u00a0 Daca excesul necontrolat si improvizatia deliranta reprezinta, \u00een sine, forme de exprimare artistica, atunci probabil ca si ororile de la Cabaret Voltaire sunt arta de prima m\u00e2na. Daca nu, nu! Autorul foloseste prilejul pentru a divaga pe ideea originalitatii \u00een arta, pentru a structura istoria boemei …\u201c Continuta si banuibila \u00een premisele din articolele lui Mircea Mihaies, polemica lor, cordiala si nu prea are loc \u00een scrisorile pe care autorul si criticul sau si le trimit. Autorul multumeste pentru \u201electura fascinanta\u201c a Ghidului si, dupa ce vine cu \u201eo apreciere un pic precauta laudelor tale generoase si celor generos-ghimpate\u201c, \u00eesi precizeaza, radical, dezacordul \u00een doua mari chestiuni: \u201estatutul lui Tristan Tzara \u00een Rom\u00e2nia si canonul modern american vazut din Rom\u00e2nia\u201c.<\/p>\n
\u00cen prima chestiune, a statutului lui Tzara, e incoruptibil: \u201eUn cititor atent al lui Tzara, scrie Andrei Codrescu, vede imediat ca sub personajul galagios\u00a0 e un mare poet francez, probabil cel mai mare poet si eseist de sorginte rom\u00e2na. Faptul ca nu-i citit \u00een Rom\u00e2nia e o slabiciune a intelectualilor nostri care se feresc de avangarda ca de ciuma.\u201c \u00cen cea de-a doua, referitoare la \u201eciudatenia suprema ca ei n-au inventat nimic\u201c, e inflexibil si rezolut: criticii rom\u00e2ni, spune Andrei Codrescu, s-au raliat la modernismul \u201eprofesorasilor americani de la sf\u00e2rsitul secolului trecut\u201c care \u201eau produs un fluviu de ejaculatii plictisitoare despre Ezra Pound si T. S. Eliot. Nici lor nu le-a convenit avangarda, fiindca era si este \u00eenca vie. Pound, Eliot, Joyce, Woolf erau morti cu certificate, imobilizati si disectabili\u201c. Mircea Mihaies scoate din biblioteca argumente ce nu mai au nevoie de nicio alta sustinere spre a ilustra enormitatea din scrisoarea prietenului sau: \u201eCred ca \u00een materie de cultura criteriul dominant trebuie sa fie cel estetic. Poate e o formula de interpretare depasita, enervanta pentru \u00abprogresisti\u00bb, dar ma simt prea batr\u00e2n sa ies din ea. Tu pari sa fi renuntat completamente la un astfel de obstacol, de vreme ce faci afirmatia (enorma, \u00een opinia mea) ca \u00abTzara e un g\u00e2nditor (si scriitor) mai important dec\u00e2t Pound sau Eliot\u00bb\u201c. Importanta se descopera si se verifica prin valoarea succesiunii: \u201eDaca am face liste cu autorii care se revendica de la Tzara si cei care au avut ori au afinitati cu poezia si ideile artistice ale lui Eliot si Pound, tare mi-e teama ca lucrurile ar deveni neplacut de limpezi.\u201c \u00cen privinta valorificarii avangardei \u00een cercetarea critica rom\u00e2neasca, autorul Ghidului greseste prin ignorare sau ignoranta. C\u00e2t despre insinuarea dezagreabila si inexacta ca evitarea (falsa si ea) exponentilor avangardei se explica \u00een Rom\u00e2nia prin aceea ca \u201emodernismul a fost \u201eavangarda fara evrei\u201c\u201e \u2013 iata o alta enormitate, o \u201ecolosala afirmatie\u201c \u2013 exclama Mircea Mihaies, nemultumit de o \u201ejudecata de tip pausal facuta asupra criticilor rom\u00e2ni.\u201c Sunt, deci, suficiente motive spre a conchide asupra unei polemici contin\u00e2nd at\u00e2tea dezacorduri inconciliabile formulate transant: dar e o polemica cordiala, ce se \u00eencheie \u201ecu prietenie, Andrei\u201c si \u201ecu aceeasi prietenie, Mircea\u201c. O polemica \u00een felul ei exemplara: confruntare de idei, bune si rele, amestec de judecati si prejudecati \u2013 unele seculare! \u2013 sustinute \u00eensa toate cu talent si buna credinta. Prin putinatatea ca sa nu spun disparitia unor asemenea confruntari de idei \u00eenlocuite tot mai des cu buzduganul de serviciu al pamfletului de cuvinte \u2013 o carte \u00eenalta si rara ca \u201ePolemici cordiale\u201c a lui Octavian Paler \u00eesi arata, din nou, marea ei actualitate. Aparea, vai, \u00een 1983, \u00een \u201ev\u00e2rful de sarcina\u201c al comunismului, c\u00e2nd, \u00een ochii anticomunistilor ireductibili, nicio confruntare de idei nu mai era posibila. Polemica frumoasa din \u201eDadaistii continua sa joace sah!\u201c ne readuce sub ochi\u201cpolemicile cordiale\u201c de odinioara si, inevitabil, ea ne face si mai nostalgici…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un numar bogat si substantial al revistei-fanion, \u201eRomania literara\u201c, aparut \u00een pragul acestei primaveri si ea at\u00e2t de promitatoare \u00een toate privintele: de la epistolarul Andrei Codrescu \u2013 Mircea Mihaies intitulat \u201eDadaistii continua sa joace sah!\u201c, epistolar ce contine o veritabila polemica de tip cordial ce i-ar fi placut si lui Octavian Paler, p\u00e2na la… Cite\u0219te mai mult »Apeluri, pamflete si polemici…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[442,5121,735,5120,2929],"class_list":["post-6928","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-stefanescu","tag-cosmin-ciotlos","tag-gabriel-liiceanu","tag-revista-romania-literara","tag-varujan-vosganian"],"views":2549,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6928","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6928"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6928\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6928"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6928"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6928"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}