{"id":6923,"date":"2011-03-24T12:42:19","date_gmt":"2011-03-24T10:42:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6923"},"modified":"2015-01-15T17:11:28","modified_gmt":"2015-01-15T15:11:28","slug":"de-meserie-%e2%80%93-supravietuitori","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-meserie-%e2%80%93-supravietuitori\/","title":{"rendered":"De meserie \u2013 supravie\u0163uitori"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Am urmarit mereu, cu spaima si durere, raspunsurile la brutala \u00eentrebare\u00a0 pusa lumii de tragedia nipona: c\u00e2t sunteti de pregatiti pentru a face fata unei asemenea catastrofe? Cum era firesc, ea a ajuns si prin mahalaua noastra, dar raspunsul este, de c\u00e2nd ne stim, mereu acelasi: nu suntem pregatiti pentru nimic.V\u00e2ntul, ploaia, apa, frigul, soarele, \u00eentunericul, cutremurele si alte calamitati cunoscute sau numai banuite, cu nume sau fara nume, ne-au surprins dintotdeauna. Un cutremur ar rari, se zice, numai populatia Capitalei cu aproximativ cinci sute de mii de oameni, adica mai putini dec\u00e2t victimele produse de o ordonanta de urgenta ori de o reforma de genul celei a Sanatatii, de exemplu, sau de Legea pensiilor. Cifra pomenita este, desigur, provizorie si seamana cu schemele tactice din \u00eendepartata-mi ostasie din Caracal: la primul atac mor at\u00e2tia, la al doilea procentul este cam at\u00e2ta etc. Ranitii ar ram\u00e2ne, cum de altfel s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ultimii doua mii de ani, \u00een seama Domnului, caci medicamentele lipsesc, medicii de performanta, dar nu numai acestia, au fost alungati din tara. \u00cen general, tot ceea ce este bun se distruge, din prostie sau cu buna stiinta, iar hrana vom avea doar daca se va milostivi de noi Europa, caci deocamdata am ajuns sa importam p\u00e2na si ceapa si patrunjelul. De altfel, suntem supravietuitori de meserie. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Spun asta g\u00e2ndindu-ma ca a exista la nivel pur vegetativ nu \u00eenseamna cu adevarat si a trai. Iar la noi spre asta se tinde. \u201eSpecia umana, careia \u00eei apartin at\u00e2tia dintre cititorii mei\u201c, cum spunea Chesterton,\u00a0 nu cred sa fi produs\u00a0 prin multe alte spatii geografice un hibrid\u00a0 mai pur \u00een\u00a0 care sa fie at\u00e2t de evidenta\u00a0 simbioza\u00a0 \u00eentre prostie, lasitate si lichelism. Si nicaieri consecintele acestei simbioze nu sunt at\u00e2t de rapide\u00a0 ca \u00een minunatul nostru spatiu mioritic. Caci este la \u00eendem\u00e2na oricui sa observe nesf\u00e2rsitele cozi ale batr\u00e2nilor pensionari la pomenile primariilor ori ale U.E., un fel de cozi ale exterminarii. Sau distrugerea sistematica si, nu mai am nicio \u00eendoiala, bine g\u00e2ndita, a tot ceeea ce se mai numeste scoala, sanatate, stiinta, performanta adevarata\u00a0 \u00een cercetarea stiintifica, \u00een chirurgia cardiaca sau \u00een alte domenii \u00een care eram \u00een pas cu lumea. Ca sa nu mai vorbesc de pensionarea, la mijlocul anului universitar, sau \u00eendepartarea din fruntea institutelor Academiei Rom\u00e2ne, de exemplu, a celor ce au \u00eemplinit 65 de ani. Niste trogloditi cu putere de decizie au reusit, fara prea mari eforturi, sa creeze o lume pe masura inteligentei lor. \u201ePolitica, nota Marguerite Yourcenar, cu toate ambitiile, compromisurile, minciunile, josniciile sau delictele ei mai mult sau mai putin camuflate \u00een ratiuni de stat, pare cu siguranta cea mai descurajanta dintre toate activitatile posibile&#8230;\u201c Niciuna dintre ideile pentru care s-a murit la Revolutie nu ne mai cerceteaza nici macar \u00een treacat. Avem mijloace de informare demne de anul \u00een care ne gasim \u00eensa, cu toate astea, suveran este zvonul. Caci nu numai strazile de la periferia Capitalei sunt neschimbate din vremea fanariotilor, ci si mentalitatile. Disolutia autoritatii statului este mai mult dec\u00e2t evidenta. Nimeni nu tine seama de Constitutie, de cerintele statutului social pe care \u00eel are, ci face exact ce \u00eei trece prin cap. Legile ascunse sub generosul cuv\u00e2nt \u201emodernizare\u201c sunt \u00een realitate facute pentru a acoperi cu acte mizeriile, esecurile si, mai ales, hotiile celor ce au dob\u00e2ndit deprinderea de a fura. Probabil ca si schimbarea Constitutiei va fi considerata \u00eenca un pas esential \u00een reformarea tarii. Schimb\u00e2nd cuvintele, nu schimbam si obiceiurile. Caci pentru asta este nevoie de educatie, de justitie si de o alta stare materiala a oamenilor. Si, mai ales, de raspunsuri la \u00eentrebarile istoriei, la care de secole suntem mereu corigenti.<\/p>\n<p>Si pentru ca vorbeam de obiceiurile locului, \u00eemi amintesc ca citisem \u00een niste vechi publicatii transilvane despre bunul si bl\u00e2ndul rege Nichita al Muntenegrului care se zice ca \u00eesi cunostea aproape toti supusii. Uneori, coplesit de\u00a0 grija fata de ei, sau c\u00e2nd se plictisea \u00een palatul sau, cobora la poarta si se \u00eentretinea cu vecinii: daca le-a fatat vaca, daca este vitel sau vitica, daca au pus closca sau c\u00e2t mai are scroafa p\u00e2na fata, si asa mai departe. Iar veacul trecea linistit pe l\u00e2nga el fara sa-l bage \u00een seama. La noi, obiceiul se pastreaza, at\u00e2ta doar ca\u00a0 televiziunea a luat locul gardului de odinioara. Suveranul coboara dealul pentru a-si mustra supusii, fie ei prieteni sau dusmani, si pentru a le aduce la cunostinta care sunt pizmasii natiei, performerii politicii nationale sau, fireste, cui i se cuvin catusele \u00een saptam\u00e2nile ce vor veni. Iar climatul este demult pregatit pentru b\u00e2rfa de mahala: divortul cutarui caraghios, drama fetei de la tara care s-a casatorit provizoriu cu unul prea batr\u00e2n, cine cu cine si unde, culoarea lenjeriei intime a nu stiu carei stelute, ce face claustrofobul cu apucaturi criminale etc. Ce nevoie mai ai de studii, c\u00e2nd drumul cel mai sigur\u00a0 spre \u201e\u00eenalta societate\u201c, asa cum mi l-a explicat, cu putin timp \u00een urma, o distinsa doamna, poate fi mai scurt \u00een zile dec\u00e2t suma kilometrilor de autostrada\u00a0 \u00een era Boc:<br \/>\nTine minte trei cuvinte:<br \/>\nMergi cu t\u00e2tele-nainte!<br \/>\nCam acesta este universul \u00een care ne ducem zilele. Nu ne spune mare lucru nici viata, nici moartea, nu avem nicio valoare de aparat pentru ca toate\u00a0 ne intereseaza doar epidermic. \u00cen acest climat am vazut si maghiari fericiti. Ceea ce este o mare raritate. T\u00f6kes a trait cel mai fericit moment al vietii sale. N-as vrea sa pacatuiesc \u201e\u00eempotriva natiunii maghiare si a secuilor\u201c, vorba lui Csibi Barna, dar si acesta a trait un moment important c\u00e2nd l-a sp\u00e2nzurat pe Avram Iancu. Noi, cei mai vechi, cunoastem foarte bine istoria celor doua popoare. Stim ce raneste si ce doare si nu cred ca e bine sa recurgem la amintiri sau la diverse fraze la care apeleaza cei pe care istoria i-a abandonat prin secolele trecute, printre sloganuri si uniforme de muzeu. De altfel, Ciprian Porumbescu nota \u00een jurnalul sau ca \u00een Ungaria p\u00e2na si broastele c\u00e2nta mai tare. Rom\u00e2nii ar fi obligati sa nu uite ca Avram Iancu a \u00eenfruntat istoria, nu a fentat-o. Avea numai 24 de ani c\u00e2nd era \u00een fruntea motilor. Si a ramas unul dintre sfintii natiei noastre. Cred ca \u00een Europa de azi, rom\u00e2ni si unguri\u00a0 avem griji si teluri comune, si ele nu se rezolva sp\u00e2nzur\u00e2nd papusi, d\u00e2nd foc la drapele, cultiv\u00e2nd mereu ne\u00eencrederea. Presedintele Parlamentului maghiar s-a dovedit a nu fi la curent cu \u201evointa divinitatii\u201c, adevar pe care ar fi trebuit sa-l cunoasca \u00eenca \u00eenainte de a trece vama Bors.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am urmarit mereu, cu spaima si durere, raspunsurile la brutala \u00eentrebare\u00a0 pusa lumii de tragedia nipona: c\u00e2t sunteti de pregatiti pentru a face fata unei asemenea catastrofe? Cum era firesc, ea a ajuns si prin mahalaua noastra, dar raspunsul este, de c\u00e2nd ne stim, mereu acelasi: nu suntem pregatiti pentru nimic.V\u00e2ntul, ploaia, apa, frigul, soarele,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-meserie-%e2%80%93-supravietuitori\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De meserie \u2013 supravie\u0163uitori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1885,4919,4,1699],"class_list":["post-6923","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-academia-romana","tag-constitutia-romaniei","tag-editorial","tag-societatea-romaneasca"],"views":5285,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6923","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6923"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6923\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6923"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6923"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6923"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}