{"id":691,"date":"2009-12-10T16:55:34","date_gmt":"2009-12-10T14:55:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=691"},"modified":"2015-01-15T17:38:59","modified_gmt":"2015-01-15T15:38:59","slug":"o-restituire-%e2%80%9emircea-vulcanescu-in-spatiul-de-recunostinta-al-romanilor%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-restituire-%e2%80%9emircea-vulcanescu-in-spatiul-de-recunostinta-al-romanilor%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"O restituire: \u201eMircea Vulcanescu in spatiul de recunostinta al rom\u00e2nilor\u201c"},"content":{"rendered":"

Duminica, 1 noiembrie, in Piata Sf\u00e2ntul Stefan din Bucuresti, intr-o zi mohor\u00e2ta si in prezenta unui public pios, a avut loc dezvelirea monumentului dedicat lui Mircea Vulcanescu, unul dintre spiritele cele mai inalte pe care le-a dat Rom\u00e2nia interbelica. Monumentul a fost realizat de regretata sculptorita Valentina Bostina si ridicat de Primaria sectorului 2 al Capitalei prin grija primarului Neculai Ontanu.
\nS-a implinit astfel un act de restituire pe care rom\u00e2nii i l-au datorat lui Mircea Vulcanescu: economistul si filosoful \u2013 cel care va ram\u00e2ne in constiinta rom\u00e2neasca nu doar ca un intelectual de seama, ci si ca o expresie a solidaritatii umane si a puterii de sacrificiu.
\nLa eveniment a fost prezenta Mariuca Vulcanescu, fiica marelui omagiat.
\nReproducem in continuare c\u00e2teva dintre alocutiunile rostite cu acest prilej. (A.M.)<\/strong><\/em><\/p>\n

RUXANDRA GAROFEANU<\/strong><\/p>\n

A fost dat unui amplu spatiu public, numit c\u00e2ndva mahalaua Silvestru, mahalaua M\u00e2ntulesei, a lui Ceaus Radu, s.a.m.d., devenit cu timpul primaria sectorului 2, sa aiba norocul de a avea printre predecesorii sai nume ilustre ale culturii rom\u00e2nesti, precum Mircea Eliade,Petre Tutea, Mircea Vulcanescu, Constantin Noica, Ion Tuculescu\u2026, care s-au nascut, au invatat sau au locuit aici. Cinstirea lor a fost un tel de capat\u00e2i al acestei administratii. Astfel, in urma cu 5 ani se inaugura\u00a0 primul monument in generoasa curte a bisericii Popa Soare, dedicat lui Petre Tutea, opera regretatului sculptor Vasile Gorduz. Apoi a urmat, plamadit de m\u00e2inile aceluiasi artist, insertarea bustului lui Mircea Eliade chiar in vecinatatea bisericii M\u00e2ntuleasa. Pe 1 noiembrie, intr-o zi plumburie si geroasa, pe masura parca a anilor de temnita indurati la Aiud, s-a infaptuit si cea de-a treia minune. In spatiul ales, dialog\u00e2nd cu alta biserica, Sf\u00e2ntul Stefan, nu departe de strada unde locuise Mircea Vulcanescu, un grup cu mult mai numeros dec\u00e2t prevestea vremea, a participat cu trup si suflet la dezvelirea efigiei filozofului, creatia sculptoritei, de mult si nedrept disparute dintre noi, Valentina Bostina. Salutam prezenta Mariucai Vulcanescu, fiica celui omagiat, a Anei Blandiana, a lui Dan Haulica, a Sandei Manu, a lui Mihai Sora, Barbu Cioculescu, Romulus Rusan, Sorin Alexandrescu, Neculai Paduraru, Mihai Oroveanu, Ion Papuc, a Ioanei Diaconescu, a Luciei Negoita si, nu in ultimul r\u00e2nd, a primarului sectorului 2, care a sprijinit cu intelepciune si generozitate aparitia monumentelor amintite in spatiul nostru cultural, Neculai Ontanu. Veti regasi, poate, in cuvintele celor ce implinesc aceste pagini, frisonul, emotia si caldura care ne-au insotit pe toti in fata chipului turnat in bronz al unicului Mircea Vulcanescu.<\/p>\n

NECULAI ONTANU
\nprimarul sectorului 2<\/strong><\/p>\n

Nu stiu cum sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a oferit posibilitatea sa fiu administrator intr-o zona a Bucurestiului si, in acelasi timp, sansa, unica, de a ma afla, in mai multe r\u00e2nduri, in preajma elitei intelectualitatii rom\u00e2nesti. Este o sansa pe care numai Dumnezeu ti-o poate da! Gratie contactului cu intelectualitatea rom\u00e2neasca am putut evolua de la lucrurile cotidiene, de rutina, la lucrurile de esenta, la cele cu valente culturale, fundamentale pentru poporul rom\u00e2n. Am inceput cu marele filosof si g\u00e2nditor Petre Tutea, care se afla nu departe de noi, in curtea Bisericii Popa Soare, unde au venit foarte multi oameni dornici sa-l reint\u00e2lneasca. In acest an am continuat cu Mircea Eliade, in zona strazii M\u00e2ntuleasa, fac\u00e2nd posibila, prin apropierea dintre strazi, \u201ecomunicarea\u201c dintre cei doi mari g\u00e2nditori si filosofi rom\u00e2ni. Astazi, in ciuda unei vremi reci si potrivnice, iata c\u00e2t de multa lume a tinut sa fie prezenta la int\u00e2lnirea cu Mircea Vulcanescu, un alt mare filosof al neamului, care, o data cu instalarea sa in Piata Sf. Stefan vine sa implineasca triada elitei intelectualitatii rom\u00e2nesti. Oare cine ar mai fi capabil astazi sa repete vorbele lui: \u201eSa nu ne razbunati!\u201c? El le-a rostit intr-o perioada extrem de grea si cu consecinte deosebit de grave pentru propria-i persoana. De aceea cred ca este o datorie de onoare pentru administratia locala a sectorului 2 sa continuam acest proiect, si beneficiind de sprijinul si de experienta oamenilor de cultura, sa nu ne oprim aici. Vrem ca acesti trei mari corifei ai intelectualitatii rom\u00e2nesti, Tutea, Eliade si Vulcanescu, aflati acum intr-un dialog despre ce a fost, ce este si ce va fi, sa reprezinte pentru noi toti, adevarate repere morale.<\/p>\n

DAN HAULICA<\/strong><\/p>\n

E intr-adevar astazi un inceput pentru ca sf\u00e2rsitul napraznic al lui Mircea Vulcanescu cere aceasta compensatie, aceasta reparatie istorica. Il asezam in durata memoriei rom\u00e2nesti, asa cum merita, la punctul de plecare al unor indemnuri si cercetari fertile. \u201eDimensiunea rom\u00e2neasca a existentei\u201c, un text fundamental al antropologiei si al filozofiei rom\u00e2nesti, nu numai al criticii, este textul de la care porneste, ca de la o adevarata sursa, g\u00e2ndirea lui Noica si o serie intreaga de posibile dezvoltari, care sa dea seama, in ad\u00e2ncime, de fiinta poporului nostru, de identitatea lui profunda. Altii se vedeau, in copilarie, intr-o postura mitic avantajoasa. Un scriitor roman din exilul sau spaniol, Vintila Horia, povestea ca atunci c\u00e2nd era mic, intrebat fiind ce vrea sa se faca, raspundea: soldat roman. Asta fiindca vazuse, pe una dintre copertile unei carti a lui Vlahuta, o silueta martiala si se g\u00e2ndea ca aceasta ar putea reprezenta puterea de aparare a neamului si o atitudine neaparat necesara. E vorba de cu totul altceva c\u00e2nd confruntam veleitatile ascunse ale copilariei cu ceea ce ne rezerva destinul. Un personaj al lui Anatol France, un copilas, voia sa-si puna pe usa o carte de vizita pe care sa scrie: \u201eMartyr et saint du calendrier\u201c.
\nVulcanescu, un om sobru, de o eleganta clasica, nu visa niciodata lucrari himerice. Iata, insa, ca soarta i-a rezervat acest sf\u00e2rsit de martir, daruindu-l, in schimb, dupa cum se stie, cu o legendara putere sufleteasca. In fapt, el a fost cel care a sustinut, in toate sensurile, si moral si fizic, cu propriul sau trup, victime ilustre din temnitele de la Aiud, sacrific\u00e2ndu-se. Si, in acelasi timp, av\u00e2nd taria sa spuna celor din jur: \u201eMai ales, sa nu ne razbunati!\u201c Era in acele cuvinte superioritatea intelectualului, rara in registrul umanitatii comune, superioritate care, iata, cere un alt soi de razbunare: acela al unei restitutii, al unei asezari a acestui mare cuget in spatiul de recunostinta al rom\u00e2nilor. Vulcanescu era un om de vasta disponibilitate culturala. Multi se uitau cu o oarecare teama la el. Expert intr-o serie de domenii, precum cel al economiei, antropologiei si filozofiei, avea capacitatea de a sustine dialoguri la cel mai avizat nivel, despre subiecte austere precum Tommaso d’Aquino \u2013, la aceasta intindere spirituala adaug\u00e2ndu-se o constiinta a faptei, bine dusa la implinire. C\u00e2t timp a fost subsecretar de stat la Ministerul Finantelor, in perioada razboiului, de unde i s-a tras si detentia si moartea, a condus at\u00e2t de eficient lucrurile inc\u00e2t Rom\u00e2nia, in ciuda situatiei apasatoare creata de razboi, a traversat cu bine acea perioada.
\nIn tineretea sa a avut curajul sa propuna un asemenea tip de sinteza, incercat si de grupul Criterion, care l-a avut ca element statornic, perseverent si eficace pe Mircea Vulcanescu: un tip de sinteza reprezentat de acea dezbatere de un profund rationalism si de un umanism tolerant de inalta civilizatie, in pofida faptului ca tara se confrunta cu problema marii crize din 1929-1932. Exemplul lui impunea o mobilizare a intelectului, astfel inc\u00e2t acesta sa fie in stare sa raspunda la provocarile realitatii istorice. Vulcanescu nu s-a dat inapoi de la niciuna dintre aceste solicitari ale vremii reflectate de grupul Criterion, grup care-si croise strategia programatica prin Petru Comarnescu. Nu se dadea inapoi de la studiul unor raporturi delicate, in acea epoca, intre personalitati care se impuneau irational si intre asteptarile at\u00e2t de confuze ale maselor. \u201eIdoli\u201c se chema una din sectiunile acestui gen de discutii, de mese rotunde, ale amintitului grup. Idoli tratati fara prejudecati de catre M. Vulcanescu, in baza unei culturi filozofice franceze extrem de riguroase, insusite la Sorbona. Nu ezita sa trateze, de pilda, un intreg versant privind personalitatea lui Lenin, vazuta din perspectiva european-occidentala. Dupa modelul anglo-saxon, pun\u00e2nd laolalta opinii diverse pentru a da posibilitatea publicului sa iasa din aceste discutii cu adevarat imbogatit, lucrarile grupului se desfasurau in cladirea Bibliotecii Universitare. Cel care acordase aprobarea, Tzigara Samurcas, o figura de un calm heraldic, s-a vazut confruntat, la un moment dat, cu o situatie de incompatibilitate declansata de batalia dintre studentii de dreapta si partizanii de inspiratie comunista, lui Comarnescu repros\u00e2ndu-i-se, p\u00e2na t\u00e2rziu, ca a avut inspiratia de a-i aduce pe comunisti in fata Palatului Regal. A urmat apoi o interventie bataioasa a politiei. In invalmaseala creata, st\u00e2rnita de o discutie nobil-academica, Maria Filotti, maica lui Ion I. Cantacuzino, cel care avea sa devina cel mai mare specialist rom\u00e2n in istoria filmului, nu prididea sa loveasca si ea cu umbrela in spinarea politistilor, incerc\u00e2nd sa-l apere pe feciorul sau care, in ciuda faptului ca era inalt si foarte corpolent, era supranumit \u201ePigeon\u201c. Iata ca \u201eles pigeons\u201c, porumbeii, cum s-au dovedit de at\u00e2tea ori intelectualii in planul confruntarilor aprige, au fost de multe ori nedreptatitii istoriei. Vulcanescu si-a asumat cu demnitate aceste nedreptati, cu un sentiment al fatalitatii istorice. Oprirea sa nostalgica, indurerata uneori, asupra impasurilor pe care le evoca insasi intorsaturile lingvistice proprii limbii rom\u00e2ne, trebuie sa ne faca sa privim viitorul cu luciditatea si asprimea necesara, fara zadarnice euforii. Ceea ce se int\u00e2mpla astazi, aici, ne reaminteste oprirea sa asupra expresiei \u201eN-a fost sa fie\u201c. Dar pentru cultura noastra, trebuie sa concepem o dezvoltare pe care Vulcanescu o cere si o merita \u2013 pentru ca sa fie pe deplin prezent in constiinta rom\u00e2neasca: un lucru devenit, acum, pentru noi toti, o imensa indatorire.<\/p>\n

MIHAI OROVEANU<\/strong><\/p>\n

Mircea Vulcanescu, vorbind in fata tribunalului invingatorilor, spunea ca mai presus de toate da socoteala Baciului Vasile din B\u00e2rsana Maramuresului, a carui fotografie o tinuse in fata ochilor \u2013 de pe masa de lucru a poetului si filosofului pe cea a inaltului functionar public din Ministerul de Finante. Aceasta imagine devenise pentru el icoana umilului martir al tuturor vremurilor \u2013 taranul rom\u00e2n.
\nCobor\u00e2nd din Maramures, Valentina Bostina, autoarea acestui portret, trebuie sa fi inteles sensul acestui atasament. Poate acesta este motivul pentru care, inainte de altii, a simtit nevoia sa incredinteze bronzului imaginea senina si calma a acestui om al datoriei. A facut-o cu masura, cu demnitate, asa cum se cuvenea pentru nemurirea marelui umanist, care a fost Mircea Vulcanescu.
\nDe la Valentina Bostina, sculptor disparut in plina maturitate creatoare, ne-au ramas c\u00e2teva portrete remarcabile: Labis la Baia Mare, Dragos Voda la Sighet, C. Negri la Iasi, dar mai ales monumentalul bust compozitional al Generalului Dragalina de la Bumbesti, pe locul unde a cazut eroul de la Jiu, Valentina Bostina a fost un profesionist de o rara energie. Avea o calitate deosebita de a inventa variate solutii compozitionale, raportate diferit la calitatea materialelor, piatra, granit, bronz. Din nefericire, activitatea ei artistica, la apogeul ei in anii ’70 si ’80, este astazi mai putin cunoscuta. Putini sunt cei care stiu de lucrarile ei din strainatate, care, de la Strassbourg prin Padurea Neagra si p\u00e2na la Viena, impodobesc spatii publice sau tabere de creatie. Cu doi ani dupa George Apostu, in gradina Casei Ziaristilor, acelasi entuziast Petru Comarnescu, in 1967, ii deschidea prima expozitie din Bucuresti. Am avut privilegiul s-o cunosc inca de atunci, sa-i frecventez atelierul din casa Costaforu si gradina din cartierul Lemaitre. In 1987, am fost solicitat sa-i fotografiez lucrari pentru albumul expozitiei de la Dalles, album indragit de sotul ei, delicatul om de carte si editor, care este Ion Papuc. I-am vazut proiectele de monumente, din care numai unul a fost realizat, \u201eMonumentul Independentei\u201c de la Piatra Neamt, formula curajoasa, care iese din tiparele artei monumentale a deceniilor 70-80.
\nCu ajutorul Primariei Sectorului 2 si gratie disponibilitatii cu totul speciale a Domnului Primar Ontanu, speram ca in putina vreme sa vedem instalata o alta lucrare a Valentinei, in celalalt capat al acestui parc. Va fi un gest recuperator si un omagiu adus unei artiste dedicate nobilului mestesug al sculpturii.
\nSa-mi fie permis ca pe l\u00e2nga evocarea artistei, sa aduc aminte cu tandrete de un alt personaj de cur\u00e2nd plecat dintre noi, la 90 de ani, Ista Fay, a carui marturie despre Vulcanescu este un document esential pentru generatia mea.
\nSper ca alti oameni politici, cei care astazi sunt inca pe bancile scolii, sa-l descopere pe Mircea Vulcanescu si sa-i urmeze pilda sacrificiului pentru binele public.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Duminica, 1 noiembrie, in Piata Sf\u00e2ntul Stefan din Bucuresti, intr-o zi mohor\u00e2ta si in prezenta unui public pios, a avut loc dezvelirea monumentului dedicat lui Mircea Vulcanescu, unul dintre spiritele cele mai inalte pe care le-a dat Rom\u00e2nia interbelica. Monumentul a fost realizat de regretata sculptorita Valentina Bostina si ridicat de Primaria sectorului 2 al… Cite\u0219te mai mult »O restituire: \u201eMircea Vulcanescu in spatiul de recunostinta al rom\u00e2nilor\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-691","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":19265,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/691","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=691"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/691\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=691"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=691"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=691"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}