{"id":6898,"date":"2011-03-17T11:38:38","date_gmt":"2011-03-17T09:38:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6898"},"modified":"2011-03-17T11:48:19","modified_gmt":"2011-03-17T09:48:19","slug":"linistea-colosului-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linistea-colosului-7\/","title":{"rendered":"Linistea colosului (7)"},"content":{"rendered":"

\u00cencrederea reciproca dintre Jo-Wilfried Tsonga si antrenorul sau, \u00c9ric Winogradsky, odata intrata pe un fagas trainic, ar fi trebuit sa-l stimuleze pe tenisman, sa-i insufle noi orizonturi de energie si expectanta. Asa a si fost, dar nu chiar imediat. <\/strong><\/em><\/p>\n

Familiarizati \u00een fine unul cu celalalt, depasind \u00eempreuna perioada de rodaj \u00eentr-ale suferintei si esecului, cei doi s-ar fi cuvenit, potrivit unei asteptari pe undeva firesti, sa rupa gura t\u00e2rgului. Doar ca nu exista pe lume minuni, iar progresul se face piatra cu piatra, se construieste cu rabdare, aproape infinitezimal, doar rezultatele, atunci c\u00e2nd catadicsesc sa apara, fiind disproportionat de spectaculoase \u00een raport cu munca de furnica a acumularilor pozitive. Dupa o jumatate de an de tras ca un ocnas condamnat la galere, Jo nu stie ce sa mai creada. Progresele \u00eent\u00e2rzie, jocul nu-i merge, are dificultati sa se descurce p\u00e2na si \u00een bietele turnee de tip Future. Ajunge sa invidieze statutul lui Richard Gasquet, abonat din oficiu la wild-card-urile federatiei franceze \u2013 si nu numai. Jo se cantoneaza undeva \u00een jurul locului 600 mondial. Chiar si antrenamentele i se par fade, lipsite de sens, c\u00e2ta vreme lumina ascensiunii \u00eent\u00e2rzie sa-si faca simtita prezenta.
\n\u00cengrijorati de moralul sportivului, dar nu si de calitatea jocului sau ori de prestatia fizica a acestuia, \u00c9ric, Didier, tatal lui Jo, si Jean-Claude Massias din partea FFT gasesc ca se cuvine mai multa atentie psihologica si o pedagogie mai intruziva \u2013 doar-doar o simti si colosul din Mans boarea de optimism at\u00e2t de necesara progresului asteptat. Bombardat cu atentie si grijulie veghe, Tsonga \u00eesi revine, se pozitiveaza, realizeaza plenar ca nu e deloc singur \u00een acest efort de reconstructie personala. Iar motivele de optimism revin \u00eencetul cu \u00eencetul. Antrenamentul de dimineata, urmat de cel de dupa-amiaza, dezvaluie \u00een cur\u00e2nd un martir al muncii atente, un ins care nu face economie de efort, un mare sportiv disciplinat si mai ales un atlet modest \u00een a primi fara cr\u00e2cnire sfaturile antrenorului. Punctele \u00eencep sa se adune \u00een contul sau, e-adevarat, acumulate doar din Futures si Challenger-uri. Calitatea jocului \u00eei creste, nu mai are slabiciuni de ordin tehnic, corporalitatea \u00eel asculta cuminte. Ceea ce nu izbuteste Jo sa alinieze e concentrarea vreme de un sfert de ora foarte intens \u00een joc si un regim alimentar rational, adaptat gurmandizei sale clasice. Lupt\u00e2nd disperat cu surplusul de kilograme, Jo \u00eel implora pe Didier, fostul mare handbalist african, sa-l ajute. Iar batr\u00e2nul nu ezita sa se \u00eenhame la o dieta comuna, superviz\u00e2ndu-si mult prea senzitivul fiu. Culmea e ca reuseste, iar dupa doua-trei luni de galera laolalta, Jo nu va mai avea niciodata probleme cu greutatea!
\nRelatia dintre antrenor si pupil este si ea din ce \u00een ce mai str\u00e2nsa. Rastimp de patru ani, \u00c9ric n-a lipsit de la nici o evaluare medicala a lui Jo-Wilfried. I-a fost alaturi \u00een clipele de disperare, depresie si angoasa. Nu doar pe teren, ci si \u00een intimitatea amicala de tip sportiv Jo a gasit un adevarat al doilea tata. Ba chiar si un prieten cu care, desigur, va ram\u00e2ne \u00een relatie si dupa ce-si va fi \u00eencheiat cariera sportiva.
\nDe aceea, anul 2007 coincide cu o autentica iesire din infern. Lipsind de luni bune din circuitul principal, Jo are oarece mustrari de constiinta c\u00e2nd primeste un wild-card de la organizatorii Australian Open. Simte ca nu merita, desi \u00eenainte \u00eel invidia pe Gasquet exact pentru aceste invitatii miraculoase. Dar asa ceva nu se refuza. Si bine face ca accepta, deoarece el ofera publicului australian un meci mare contra favoritului american Andy Roddick, fost lider ATP, un meci pe care-l pierde la mare lupta, dupa un tie-break antologic, adjudecat \u00een urma unui adevarat maraton tenisistic cu 20-18 (scor final: 7-6, 6-7, 3-6, 3-6). Si apropo de acea partida, nu mi se par lipsite de t\u00e2lc amintirile francezului: \u201eMa simt foarte deceptionat de \u00eent\u00e2lnire, pentru ca, din punct de vedere fizic, m-am simtit aproape perfect. \u00censa realizez ca trebuie sa fiu \u00eenca si mai puternic de-at\u00e2t. Da, voi pretinde mai mult de la propriul meu trup! Cu Roddick, la Melbourne, am disputat un meci-declic, o partida care m-a facut sa-mi dau seama unde trebuie sa corijez, cum se cuvine sa muncesc ca sa arat altfel. Mintea \u00eemi era gata pentru asta, bratul era pregatit, mai aveam nevoie doar de corporalitate \u00een proportie de 100%. Si-atunci, haide \u2013 mi-am spus!\u201c (op. cit., p. 33).
\nDesi ar fi jucat la el acasa, Tsonga evita sa participe la Roland Garros, caci suprafata si tipul de efort l-ar fi costat un efort si un risc pe care nu era pregatit sa le asume. \u00cen schimb, el participa la Challenger-ul de la Surbiton, din Anglia, pe care-l c\u00e2stiga, dupa o partida memorabila contra uriasului croat Ivo Karlovici (2,08 metri), scor 6-3, 7-6. Imediat dupa finala, ia startul la celebra competitie Queen’s Club, o adevarata avanpremiera a Wimbledon-ului. Fireste, el disputa mai \u00eent\u00e2i calificarile. \u00cen doua zile, baiatul din Mans joaca cinci meciuri. \u00cen turul II \u00eel \u00eenvinge pe fostul campion mondial, australianul Lleyton Hewitt, la mustata, dar pe deplin meritat, \u00een urma a doua tie-break-uri s\u00e2ngeroase. Dupa meci, Jo avea sa declare: \u201eEste prima mea mare victorie. As spune una cruciala, caci pe un tenisman ca Lleyton nu-l \u00eenvingi doar cu sansa!\u201c. Pierde \u00een optimi la Marin Cilici, marea speranta croata, dar participarea lui este una cel putin onorabila, Jo adulmec\u00e2nd deja atmosfera rarefiata a high-life-ului tenisistic. Si avea sa urmeze Wimbledon-ul…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cencrederea reciproca dintre Jo-Wilfried Tsonga si antrenorul sau, \u00c9ric Winogradsky, odata intrata pe un fagas trainic, ar fi trebuit sa-l stimuleze pe tenisman, sa-i insufle noi orizonturi de energie si expectanta. Asa a si fost, dar nu chiar imediat. Familiarizati \u00een fine unul cu celalalt, depasind \u00eempreuna perioada de rodaj \u00eentr-ale suferintei si esecului, cei… Cite\u0219te mai mult »Linistea colosului (7)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5103],"class_list":["post-6898","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-jo-wilfried-tsonga-biografie"],"views":1380,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6898","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6898"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6898\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6898"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6898"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6898"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}