Nu ne \u00eenchipuiam, cu siguranta, \u00een vremurile de dinainte de 1990, c\u00e2nd pentru a vedea ceva fotbal international cautam televiziunea bulgara, ca vom ajunge sa asistam la explozia de transmisii internationale din ultimii ani. Ne sunt aduse pe ecrane, \u00een fiecare zi, tot campionatul intern, unele jocuri din divizia secunda si majoritatea ciocnirilor importante din campionatele puternice ale continentului. De competitiile internationale, care ne inunda si ele ecranele, nu cred ca ar mai avea sens sa amintesc. Uneori, se disputa si c\u00e2te trei meciuri interesante simultan.
\nSi, fireste, cei care ne-am definit prin fotbal si \u00eencercam sa mai traim \u00een cadrul acestui fenomen \u00een care au patruns at\u00e2tia nechemati, butonam canalele. Este bine, dar, mintal vorbind, a devenit adesea deprimant. Mai ales atunci c\u00e2nd treci de la un joc din campionatele de marca ale Europei sau ale Americii de Sud si, din curiozitate, treci pe un canal \u00een care se joaca acasa. Constati aproape imediat diferenta de calitate dintre ceea ce se practica la noi si dinamica disciplinata sau tehnica superioara a disputelor din strainatate. Ultima experienta de acest fel am simtit-o, de cur\u00e2nd, apas\u00e2nd pe telecomanda \u00eentre \u201eBistrita \u2013 Sportul Studentesc\u201c, la noi, si \u201eArsenal \u2013 Sunderland\u201c la ei. Cred ca nici n-ar mai avea sens sa va transmit, \u00een prea multe cuvinte, starea care m-a cuprins constat\u00e2nd diferenta de continut dintre cele doua spectacole. Doar at\u00e2t: deceptionata!
\nSunt obligat asadar sa-mi reamintesc cum asteptam eu, \u00een copilarie, regalurile ce se transmiteau la televizor pe atunci. Cu nerabdarea \u00eenvatacelului, chiar daca din fotbalul international vedeam doar \u00eent\u00e2lnirile din \u201eCupa Campionilor\u201c de pe atunci sau din turneele oficiale finale ale inter-tarilor europene sau mondiale, urmaream \u00een schimb jocul cel mai atractiv, cum se considera pe atunci, al etapei, cuplajele si prezentele internationale ale reprezentantelor noastre. De la noi se televiza infim fata de ceea ce se petrece \u00een ultimii ani\u2026
\nNu \u00eent\u00e2mplator am lungit putin, spre aducere aminte, aceasta relatare a trecutului, comparativ cu ceea ce ni se ofera acum, \u00een aceasta privinta. Pentru majoritatea celor care \u00eencercam sa patrundem \u00een marele fotbal al acelor vremuri, aceste transmisii externe erau veritabile lectii de imitat. De exemplu, \u00een ceea ce ma priveste, vaz\u00e2nd cum se joaca afara, mi-am ales modele de jucatori si de executii. Si ma antrenam zilnic \u00een curtea casei, \u00een cea a scolii si apoi la copiii si juniorii \u201eMetalului\u201c T\u00e2rgoviste. Sa reusesc pasele lungi ale lui Luisito Suarez de la \u201eInter\u201c, sau miscarea altruista a altui celebru, Di Stefano, de la Real Madrid, de la un careu la celalalt. Sau jocul celui pe care am avut sansa sa-l am si adversar de trei ori, fiind prezent mai mereu acolo unde era nevoie \u00een blocul echipei sale, Bobby Charlton. Ca aparator si modele, \u00eencercam sa fur si sa aduc \u00een teren ceva din ceea ce reuseau un Picchi, iar, mai t\u00e2rziu, Beckenbauer si Bobby Moore. Pe ultimii doi i-am simtit si pe viu, afirm\u00e2nd cu tot regretul ca am \u00eencercat sa-i imit, dar, per total, nu cred ca am reusit dec\u00e2t destul de putin. Am fost alta fibra de jucator si, arareori, am izbutit sa le reproduc eleganta din teren. Eram altceva! Mai direct \u00een deposedare, mai dur si mai subjugat de obligatia marcajului necrutator ce se practica la noi, atunci c\u00e2nd am intrat \u00een marele fotbal. Ei erau mai liberi, si la propriu si la figurat. Si \u00een teren si \u00een viata.
\nDe fapt, mai toate aceste diferente de mentalitate si de comportament au legatura cu diferentele de civilizatie. Si atunci si acum. Sau mai ales acum c\u00e2nd, desi ne simtim liberi si \u00een democratie, suntem departe de civilizatiile occidentale cu traditie. Stiu, sunt si ele \u00een criza. \u00cendeosebi \u00eentr-o criza morala. Iar noi, dupa cum ne este felul, am importat tocmai aceasta molima care-i macina de ani buni pe ei. Firesc, poate, stiindu-se ca raul se propaga si te cucereste mult mai repede dec\u00e2t binele, cunoscut si perpetuat prea putin de societatea umana.
\nRevenind la pildele fotbalistice \u00eempartasite p\u00e2na acum, c\u00e2nd ma uit la campionatul nostru si la fotbalistii sai, afirm cu toata convingerea ca foarte putini dintre actorii acestei scene urmaresc cu atentie prilejurile de \u00eenvatare oferite acum de at\u00e2tea transmisii internationale. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, judec\u00e2ndu-le comportamentul, doar c\u00e2tiva cred ca-si impun \u00een subconstientul lor modele si executii eficiente de pe micul ecran. Nu \u00eent\u00e2mplator, am impresia ca sunt mai dominati de dorinta de a imita, ca o profesiune de credinta, comportamentul malefic al jucatorilor occidentali din afara terenului, dec\u00e2t de la le urma profesionalismul si siguranta procedeelor etalate pe gazonul oficial. Iar g\u00e2ndul, dupa toate acestea, ma poarta inevitabil la reflectia deprimanta a unicului Dostoievski: \u201eDumnezeu a gresit c\u00e2nd l-a creat pe om (Se spune ca a \u00eencercat sa faca omenirea de 17 ori si, nefiind multumit de ceea ce a creat, a abandonat-o asa cum se contura ultima oara). L-a lasat sa aleaga, iar el, omul, fiinta instinctuala, a ales raul\u201c…
\nTrec\u00e2nd, totusi, peste acestea, sa nu ne lansam totusi \u00een verdicte incontestabile; sa le numim, cu bl\u00e2ndete, doar simple supozitii. Te \u00eentrebi, firesc, ce le inspira si le cer jucatorilor nostri mentorii lor directi de acum, antrenorii. Mai \u00eent\u00e2i o prima constatare, periculoasa, dezvoltata si precizata cu date certe, mai demult, ca un semnal de alarma, \u00een aceasta rubrica: prezenta crescuta a numarului de jucatori (majoritatea dubiosi) straini din campionatul nostru, \u00een detrimentul cresterii si promovarii fotbalistilor tineri rom\u00e2ni, de care avem at\u00e2ta nevoie din toate privintele. Ei bine, daca p\u00e2na acum doi ani o treime din cei 450 de jucatori (circa), din prima divizie, erau straini, acum, aceeasi proportie este valabila pentru cei aproape 200 care intra etapa de etapa pe teren. Doar \u201eSportul Studentesc\u201c av\u00e2nd \u00een lot numai rom\u00e2ni si \u201eUnirea\u201c Urziceni, cu un singur extracomunitar, George Blay.
\nLa fel de importanta mi se pare \u00eensa si formularea unei judecati asupra datelor generale ale antrenorilor ce comanda primele noastre divizionare. Toti, vreau sa cred, au acum atestarile obligatorii cerute de U.E.F.A. si F.I.F.A. Adica \u201elicente PRO\u201c, \u00een urma cursurilor facute timp de un an la Scoala de Antrenori condusa de profesorul Mircea Radulescu, recunoscuta \u00een a elibera licentele respective, dupa mari eforturi facute acum
\n4-5 ani de mine si de Mircea Sandu, fata de instructorul F.I.F.A. care raspundea de noi, belgianul Michel Sablon \u2013 secund al lui Paul Vam Hiemst, pe timpul c\u00e2nd eu antrenam echipa nationala. Avea mari rezerve asupra continuitatii \u00een exigenta si competenta a acestei scoli de la noi. Si a avut dreptate! Pentru ca, dupa primul an \u00een care cursurile au fost de nivel occidental, am certitudinea ca s-a revenit la practica noastra nationala. Adica la criteriile de certificare a unei pleiade prea stufoase de antrenori, scosi parca pe banda rulanta, comandate de ceea ce spunea istoricul Florin Constantiniu ca se petrece \u00een Rom\u00e2nia dupa 1990: \u201eHat\u00eer, pesches si bacsis\u201e! Si avem, la cele 18 divizionare, opt antrenori care au si jucat \u00een strainatate si care ar trebui, asadar, sa aiba \u00een minte si \u00een practica \u2013 chiar daca scoala au facut-o la noi (cu exceptia celor straini) \u2013 modele de comportament si de antrenare occidentale. Acestia sunt: Nicolo Napoli, Conceicao, Sabau, Selymes, Lacatus, Andone, Uhrin si Dorinel Munteanu. Cu exceptia lui Dorinel si a lui Uhrin, care aplica meticulozitatea, precizia si chinul fizic german \u00een antrenamente, restul tehnicienilor lasa prea vag impresia ca le-a priit si i-a perfectionat experienta occidentala. Nu vreau sa cred ca ceea ce se spunea despre o parte din \u201ebonjuristii\u201c secolului XIX este valabil si pentru ei, anume: \u201eCa au plecat cu ugere si s-au \u00eentors de la scolile occidentale doar cu coarne!\u201c. Am \u00eendulcit expresia conservatorilor nationali de pe vremuri, care, pe l\u00e2nga aceasta inevitabila neghina, a dat \u00eensa si marea masa a intelectualilor de la 1848, scoliti la Viena si la Paris si care, de fapt, a creat, alaturi de Carol I si de Ferdinand, at\u00e2t de necesara, frumoasa si moderna \u201eRom\u00e2nie Mare\u201c!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu ne \u00eenchipuiam, cu siguranta, \u00een vremurile de dinainte de 1990, c\u00e2nd pentru a vedea ceva fotbal international cautam televiziunea bulgara, ca vom ajunge sa asistam la explozia de transmisii internationale din ultimii ani. Ne sunt aduse pe ecrane, \u00een fiecare zi, tot campionatul intern, unele jocuri din divizia secunda si majoritatea ciocnirilor importante din… Cite\u0219te mai mult »\u201eOmul, fiinta instinctuala, alege raul\u201c!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-6895","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2109,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6895","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6895"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6895\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6895"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6895"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6895"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}