{"id":6874,"date":"2011-03-17T11:06:56","date_gmt":"2011-03-17T09:06:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6874"},"modified":"2011-03-17T11:11:42","modified_gmt":"2011-03-17T09:11:42","slug":"muzeul-intre-educatie-si-cultura-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeul-intre-educatie-si-cultura-ii\/","title":{"rendered":"Muzeul intre Educatie si Cultura (II)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Reiau definitia muzeului, asa cum aceasta este utilizata astazi de Consiliul International al Muzeelor (ICOM) si practic de toate legislatiile nationale (acolo unde exista asemenea definitii legale, inclusiv in Rom\u00e2nia, cu foarte mici diferente): muzeul este o institutie permanenta, fara scop lucrativ, aflata in serviciul societatii si al dezvoltarii sale, deschisa publicului, care achizitioneaza, conserva, cerceteaza, comunica si expune patrimoniul material si imaterial al umanitatii si al mediului sau ambiant in scopul educatiei, cercetarii sau al delectarii.<\/strong><\/em><br \/>\nTrec peste discutiile prezente pe plan mondial despre caracterul lucrativ sau nonlucrativ al muzeelor (nenumaratele \u201emuzee ale sexului\u201c din Europa si America sunt, de fapt, societati comerciale si in orice caz nu sunt acceptate de ICOM sau de asociatiile nationale muzeale drept muzee, in adevaratul sens al cuv\u00e2ntului si totusi ele expun bunuri culturale: obiecte arheologice, opere de arta, filme documentare \u2013 toate, legate de sex si de erotism; cu toate acestea, functioneaza ca niste afaceri pentru patronii lor) si despre restrictiile aplicate, in unele cazuri, publicului (anumite muzee functioneaza in institutii in care nu are acces oricine: lacasuri de cult, asociatii si intreprinderi private etc.). Dezbaterea reala este legata de tipul de activitate care ar trebui sa prevaleze in muzee: ar trebui ele sa fie, in primul r\u00e2nd sau exclusiv, institutii cu rol educational, institute de cercetare, depozite de bunuri culturale tezaurizabile sau pur si simplu un fel de parcuri de distractii culturale? Fara indoiala, intr-un fel sau altul, muzeele contemporane ancorate in mod real in lumea actuala sunt c\u00e2te putin din toate acestea. Nu exista vreo trasatura care sa prevaleze. Functioneaza ca institute de cercetare, de la egal la egal cu cele academice sau universitare, \u201efura\u201c din publicul fidel stabilimentelor de divertisment si sunt un sprijin cert pentru intregul sistem educational. Tocmai aici sta originalitatea si unicitatea muzeelor: in caracterul lor eclectic si in faptul ca daca teoretic ne putem imagina doua biblioteci care sa aiba exact aceleasi carti sau doua cinematografe cu\u00a0 programe identice, nu ne putem imagina doua muzee identice, chiar daca multe dintre ele seamana unele cu altele.<br \/>\nSi atunci cine ar trebui sa se ocupe de muzee in administratia centrala: Ministerul Culturii sau cel al Educatiei? Chiar si in tarile in care ministerul in cauza este unic, de muzee se ocupa departamentul responsabil pentru cultura pentru simplul motiv ca, in fapt, toate functiile muzeului sunt legate de ceea ce el administreaza: bunuri culturale. Multi ani Muzeul \u201eGrigore Antipa\u201c s-a aflat in administrarea Ministerului Educatiei pentru ca, pur si simplu, Mihai Bacescu, urmasul fondatorului muzeului, in scaunul directorial, ca academician si profesor, era foarte legat de sistemul universitar si nu a dorit ca muzeul sa treaca in administrarea Culturii. Apoi a urmat inertia administrativa. Trecerea in cauza s-a int\u00e2mplat abia in urma cu aproape zece ani si pentru cei din domeniu a insemnat revenirea la normalitate. Desigur, nimeni nu poate impiedica orice autoritate, institutie, organizatie, persoana juridica sau fizica sa infiinteze un muzeu; totusi, normarea activitatii acestora cade in sarcina autoritatii centrale din domeniul culturii.<br \/>\nDin pacate, in Rom\u00e2nia, chiar si la niveluri guvernamentale, se intelege destul de limitat faptul ca daca o institutie se afla in administrarea unei anumite autoritati centrale, asta nu inseamna ca ea nu este de interes pentru intreaga societate, deci si pentru alte autoritati centrale. Modul in care Ministerul Educatiei a inteles, in ultimele doua decenii, rolul muzeelor pentru sistemul pe care respectivul minister il administreaza este, ca sa folosesc un bl\u00e2nd eufemism, dezamagitor. Faptul ca muzeele incearca sa joace un rol important in educarea tinerelor generatii in spiritul respectului si intelegerii mostenirii culturale nu inseamna ca ele trebuie sa ram\u00e2na si singurele responsabile pentru acest lucru. Cu alte cuvinte, nu doar Cultura trebuie sa aiba grija de muzee. Educatia ar trebui sa incerce macar sa includa orele dedicate intelegerii rolului patrimoniului cultural in societate. Daca dinspre ministerul de resort nu a existat, in ultimii douazeci de ani, nici un interes, Ministerul Culturii a mai incercat c\u00e2te ceva. Dupa diverse apeluri, dat\u00e2nd de prin 1992 \u2013 1993 si ramase toate dincolo de promisiuni vagi, fara un raspuns concret, la inceputul anului 2007, Ministerul Culturii a initiat un protocol privind colaborarea dintre cele doua autoritati. Dupa nenumarate am\u00e2nari, rataciri si uitari, amendamente si virgule, protocolul a fost semnat la sf\u00e2rsitul lui 2008. Evident, asa cum se int\u00e2mpla de cele mai multe ori, pentru noua administratie, instalata la c\u00e2teva zile dupa semnarea protocolului, acesta a devenit litera moarta (si nu a mai inviat nici p\u00e2na azi). Desigur, nu exista nici o garantie ca daca administratia centrala ar fi ramas aceeasi, protocolul ar fi avut alta soarta. Ministrii au cu certitudine un rol esential in stabilirea directiilor de actiune ale ministerelor; cu toate astea, de foarte multe ori ei intra intr-un malaxor birocratic, al drumurilor batute si imbatr\u00e2nite ale sistemului, din care nu pot iesi, asa cum soarecele, oric\u00e2t ar fi de mare, nu mai poate iesi din borcanul cu miere, odata cazut acolo. Cu alte cuvinte, nu este neaparat vina ministrilor ca nu inteleg rolul educatiei pentru patrimoniu si al muzeelor in sistemul de invatam\u00e2nt pe care il patroneaza. Este vorba, de cele mai multe ori, de o anumita limitare a celor care constituie nivelul mediu decizional din administratia centrala a Educatiei. Mai exista, la nivelul unor directii din respectivul minister, c\u00e2teva \u201eflori\u201c, dar ele sunt departe de a face primavara.<br \/>\nSi, pentru ca am adus vorba de primavara, trebuie sa spun ca este de presupus ca multi elevi vor incerca sa isi ocupe timpul liber nu doar cu plimbarile, filmele si joaca pe calculator. Unii vor alege si muzeele. Ar fi de sperat ca acestea din urma vor utiliza afluxul tinerilor in muzee pentru a incerca inca o data sa convinga administratorii Educatiei ca o tara care nu stie sa aiba grija de patrimoniul sau cultural si de institutiile care il protejeaza moare. Incet, e adevarat, dar absolut sigur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Reiau definitia muzeului, asa cum aceasta este utilizata astazi de Consiliul International al Muzeelor (ICOM) si practic de toate legislatiile nationale (acolo unde exista asemenea definitii legale, inclusiv in Rom\u00e2nia, cu foarte mici diferente): muzeul este o institutie permanenta, fara scop lucrativ, aflata in serviciul societatii si al dezvoltarii sale, deschisa publicului, care achizitioneaza, conserva,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeul-intre-educatie-si-cultura-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Muzeul intre Educatie si Cultura (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2794,5095],"class_list":["post-6874","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee","tag-patrimoniu-material"],"views":3409,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6874","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6874"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6874\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6874"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6874"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6874"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}