{"id":6870,"date":"2011-03-17T11:03:38","date_gmt":"2011-03-17T09:03:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6870"},"modified":"2011-03-17T11:05:02","modified_gmt":"2011-03-17T09:05:02","slug":"marino-anticriticul-literar%e2%80%a6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marino-anticriticul-literar%e2%80%a6\/","title":{"rendered":"Marino: anticriticul literar\u2026"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Fiind in contra directiei culturii, literaturii, criticii rom\u00e2nesti (in primul r\u00e2nd) de azi, desi nu are in Maiorescu un model viu si exemplar, Marino inlatura \u201eprofunda mediocritate a criticii rom\u00e2ne actuale\u201c, dar mai ales inactualitatea si desincronizarea sa. \u201eRamasa cu cinci decenii in urma, intr-o faza calinescian-impresionista, total desueta.\u201c (\u201eViata unui om singur\u201c, Polirom, 2010, p. 477; in continuare, notez in paranteza numarul paginii din care citez.) Sunt indexate fara rabat impresionismul, sincronizarea mecanica, prin acceptarea colonizarii si a imitatiei prompte: \u201eimportam frenetic, numar de numar, toate modelele culturale occidentale: \u00abpoststructuralism\u00bb, \u00abpostmodernism\u00bb si celelalte\u201c (217). Nu ia in seama posibila emulatie, poate si polemica (in chiar spiritul lui Marino insusi!), trec\u00e2nd peste diferentele limitative de sistem politic, depasirea lor fiind cu at\u00e2t mai semnificativa. Dar sinteza pe care o doreste nu este, in definitiv, tot import, justificat de o piata culturala comuna? Exclude sau diminueaza rostul publicisticii? Il restr\u00e2nge, daca el insusi a scris mult fragmentar.<\/strong><\/em><br \/>\nCritica acceptata este una a adecvarii depline si a diferentei, opusa caii gresite in esenta ei si a anonimizarii conformiste, cointeresata imoral. In pseudo-critica, respinsa critic, dezvaluie publicarea unor nesf\u00e2rsite recenzii pentru recenzii. Eroarea fundamentala a criticii i se pare a fi falsa critica, mai rea dec\u00e2t absenta criticii. \u201eDec\u00e2t o \u00abreceptie\u00bb gresita, conventionala, mai bine nimic\u201c (480). Individualizarea este singura care garanteaza critica propriu-zisa. \u201eIdealul ram\u00e2ne insa personalitatea si originalitatea\u201c (483).<br \/>\nDaca are ca premisa o \u201elipsa totala de spirit critic\u201c rom\u00e2nesc (455), la noi \u201eEclipsa spiritului critic este totala\u201c (290), \u201eo traditie a reflexiei critice rom\u00e2nesti, de fapt, nici nu exista\u201c (356-7), careia el i se opune (\u201eEram in conflict permanent (uneori declarat) si cu eclipsa totala a spiritului critic, dupa lunga perioada, profund represiva, de dogmatism totalitar marxist-comunist.\u201c, 329), atunci ce integrare culturala ar mai fi de asteptat? Si, mai ales, ce si cum mai poti recunoaste din ceea ce nu exista? La ce bun, la el, cearta cu strainii, daca e de partea lor? Daca el este exceptia pozitiva, regula negativa nu-i e potrivnica? Marino uita opinia exclusivista si se contrazice. \u201e\u00abSpiritul critic in cultura rom\u00e2neasca\u00bb de G. Ibraileanu \u2013 cu toate insuficientele sale \u2013 ram\u00e2ne in continuare, macar prin tema si prin titlu, o carte de referinta\u201c (330). Lipseste, asadar, cu desav\u00e2rsire, traditia reflexiei critice rom\u00e2nesti? Nu cade Marino in eroarea, dur sanctionata chiar de el, a lui Cristian Preda, care negase total traditia ideologiei rom\u00e2nesti? Marino nominalizeaza suficient (de mult) in cartea, al carei ecou nu-l mai doreste, pentru a-si pastra, in acest mod, ultimul cuv\u00e2nt. De observat ca nu-si interzice viitorul, intr-o cultura rom\u00e2na si europeana doar de el visata (si de generatia sa pradata prin istorie).<br \/>\nCritic de idei, ideolog aspirant, anticritic literar, Marino face din sine un caz de autodeviat contextual, izolat in sens de singularizat. Prefera termenul \u201edeviere\u201c expresiei \u201eschimbarea la fata\u201c, mai ales dupa o ascundere a fetei culturale, prin doua decenii de excludere. Revenise la publicistica prin G. Ivascu, un comunist, in fond, dispretuit de el, cu care se int\u00e2lnise si in inchisoare. Nu spune daca era mai buna tacerea acestei devieri.<br \/>\nLa idei (literare) ajunge abia in 1968, c\u00e2nd incepe sa publice in revista \u201eCronica\u201c, de la Iasi, prin Corneliu Stefanache (romancier de raftul al doilea, apoi obscurizat, dupa un plagiat \u2013 Marino ii noteaza numele pur si simplu, probabil cu recunostinta), \u201eCritica ideilor literare\u201c. Uit\u00e2ndu-se in urma, constata autocontradictoriu: \u201eeram un \u00abfals\u00bb critic literar\u201c (283). Dar c\u00e2t de fals, daca termenul este pus intre ghilimele? De fapt, el citeaza, e parerea altora, nu a sa. Nu era deviat in critica, el era cel care devia critica. Si critica a reactionat la tentativa de deviere partiala, neadmit\u00e2nd alternativa. Nu se voise nici istoric literar. Aici frontul era foarte larg: istoria literara era excomunicata de noile metode, incep\u00e2nd cu structuralismul (in Occident, apoi si in Estul comunizat). Iar in totalitarismul de extrema st\u00e2nga, ea era supusa (mono!)ideologic. Politic, ar spune Marino, care numeste societatea comunista o societate dezideologizata.<br \/>\nIdeologul literar din comunism si ideologul in devenire din postcomunism nu se situeaza impotriva criticii \u2013 sa spunem asa \u2013 generale. Dimpotriva. Critica este pentru el un fel de suprametoda, de metoda a metodelor, in sensul in care pune totul in criza, verifica intr-un fel innoitor, daca nu si inaugurator. Scriind despre sine, noteaza intr-un loc: \u201eUn \u00abrevizionist\u00bb de formatie si vocatie ca mine\u2026\u201c (118). Reapar desele ghilimele, atenuante, deviante. La prima lectura, intelesul este ca nu e un revizionist autentic ori deplin. Si cum revizuire inseamna critica, nici critic propriu-zis nu este. Si totusi, la critica se refera. Critica este prin definitie revizuire. De autorevizuire, Marino nu vorbeste. Dar, in masura in care se reciteste critic, uneori foarte critic \u2013 desi intr-un mod ambiguu \u2013, produce o singulara autorevizuire. Ce-i drept, ea apare mai mult ca involuntara. Astfel de tautologii, ambiguizate prin cuvinte repetate cu ghilimele, ori nu spun nimic, ori spun ceva nepotrivit: \u201eCritica genereaza \u00abcritica\u00bb. Istoria literara genereaza \u00abistorie literara\u00bb\u201c(42).<br \/>\nMarino fuge de reductia la literatura. Citeste literatura ca fiind mai ales altceva dec\u00e2t literatura. Nu inseamna ca el este cel care se deda devierii? Are indrazneala de a trece peste cenzura din tara comunista si de a publica recenzii despre literatura de fictiune, dar nu pentru arta fictiunii, ci pentru subiecte, probleme, raportate (in)direct la realitatea istorica. Semneaza astfel de \u201e\u00abrecenzii\u00bb pur ideologice in publicatii straine\u201c (462) despre B. Nedelcovici sau D. Tepeneag. Se vrea contra \u201emarxismului literar\u201c (116). Crede ca chiar reuseste sa i se opuna. Unele referinte nu-l sustin. Apoi, de ce il uita pe altadata citatul V. I. Lenin? Mici compromisuri editoriale? Nimic rusinos, cum scrie acum?<br \/>\nCritica pe care o respinge Marino pare a fi tocmai critica respingatoare, dogmatica. Critica pe care o adopta pare a fi aceea atragatoare, recunoscatoare, pluralista. \u201eIn ce calitate X sau Y ma \u00abrecunoaste\u00bb sau nu? Ma \u00abprimeste\u00bb sau ma \u00abelimina\u00bb din cultura rom\u00e2na?\u201c (465) Nu-si revendica apartenenta la literatura, ci la cultura. Si contesta autoritarismul, ca fiind restrictiv, sarac, in timp ce el doreste o extensie a domeniului critic, dupa model occidental, acum acceptat; p\u00e2na la punctul in care devine suficient, anistoric, cu orice spatiu cultural planetar. Criteriul de omologare (ca acceptare si situare ierarhica), ontologic si axiologic, il preocupa iar functionarea lui il intriga: \u201eo contrarietate fundamentala, care ma urmareste mereu: in ce calitate si in baza caror argumente X sau Y \u00abfixeaza\u00bb (vorba vine) valoarea unui scriitor?\u201c (468). Marino nu este un dogmatic, ci mai cur\u00e2nd un anarhic. Unul conservator si totodata deschis innoirilor. Asadar, un nefixat. Vom vedea ca se identifica drept anticanonic. Dar el insusi respinge, fixeaza, macar indirect, pe altii. De regula, pe cei care il exclud, il fixeaza in afara, ca ex-centric, exotic, in esenta inacceptabil. Gestul sau colosal este de a respinge drept falsa, int\u00e2rziata (desi este o diferenta aici) critica literara rom\u00e2neasca. \u201eAcest mare mit al criticii literare rom\u00e2ne, impus de traditia Lovinescu-Calinescu (in legatura cu care am polemizat si dupa 1989), ma contraria la culme\u201c (116).<br \/>\nA. Marino constata ca a pierdut razboiul cultural si regreta inrolarea in fronturile lui, toate luptele purtate, inoportun, prin conventii inadecvate, dirijate intr-un mod dezonorant, intr-un sir de \u201econfruntari, mizerii, lovituri joase si pseudopolemici\u201c (128). Aparent cazut la pace, recunoaste acum \u201epolemicile mele adesea absurde\u201c (19), \u00ababsurditatea\u00bb unor polemici vechi\u201c (288). A se observa calificativul transcris contradictoriu, nesigur, de deceptionatul ramas cu speranta intr-o viitoare izb\u00e2nda. Militantul retras la vatra nestinsa, mocnind, isi impune acum apararea de orice provocare: \u201eevit tot mai mult orice motiv de polemica si controversa\u201c (291). \u201eDe altfel am renuntat la orice polemica, la orice \u00abraspuns\u00bb la atacuri.\u201c (459). Nu el a pierdut, de fapt, razboiul, acesta s-a pierdut pe sine. Polemica nu este o metoda, e doar o cale infundata. \u201eDe altfel, in Rom\u00e2nia, polemica n-a dat, vreodata, nici un rezultat.\u201c (460) Recunosc\u00e2ndu-se doar in ideolog, mai ales in aceasta postura refuza polemica. \u201ePolemica de idei nu exista\u201c (17). Constatare identica cu cea a lui N. Manolescu din \u201eContradictia lui Maiorescu\u201c. Sa marchez o diferenta fundamentala, arat\u00e2nd ca acolo se nega nu doar posibilitatea polemicii, dar si aceea a ideilor. Or, ideile sunt credinta doctrinarului Marino, un soi de preot laic al lor. Si totusi, ce misca ideile, daca nu polemica lor, fie ea si numai implicita?<br \/>\nLa limita anarhismului si antiautoritarismului, un democrat, un liberal, si in critica, Marino este un decanonizant ori macar un anticanonic, cum putini mai exista la noi printre cei \u201ecu opera\u201c. Nicio critica nu impune canonul (284). El respinge canonul literar, critic, in general iar, in comunism, in particular. Valorile din comunism ii apar inacceptabile (283). Atunci ele sunt false valori. (Rom\u00e2nia din totdeauna ii apare, ca \u201etara lui pseudo\u201c, un desert de nonvalori.)<\/p>\n<p>Cronica literara pe care o accepta nu este in traditia lui E. Lovinescu si G. Calinescu, impresionista, prolixa, parafrazanta, neclara (antimodelul: Gh. Grigurcu, 284), ci, ca in Occidentul avansat cu 50 de ani, \u201escrisa altfel. Rezumativa, informativa si chiar publicitara\u2026\u201c (283). Cronica literara la rom\u00e2ni e prea literara. Ambitioasa, aroganta, substitutiva. Constat aici ca M. Mincu sau St. Borb\u00e9ly, dimpotriva, ar dori-o actualizata metodologic, pe c\u00e2nd Marino, iata, demetodologizeaza cronica literara. Anti-ideologismul foiletonistic ii apare lui Marino inca si mai grav, c\u00e2nd constata, deziluzionat, \u201etotala dezideologizare si nereceptivitate la idei a \u00abcronicii literare\u00bb rom\u00e2nesti\u201c (206).<br \/>\nFalsa critica rom\u00e2neasca din comunism ii apare provincialista si corupta. E curent \u201ejocul recenziilor reciproc avantajoase\u201c (290). Criticii universitari de la Litere, Cluj (unde P. Cornea il voia profesor consultant, dar i s-a \u201epierdut\u201c dosarul, el fiind considerat stafie, inamic, de, spune marginalizatul nostru european, nulitatile care conduc doctorate), se recenzau elogios \u201ein cerc inchis\u201c (277). Marino, ex-centricul, stie ca de la el se astepta sa scrie despre si nu impotriva lor. Iar Clujul, sa adaug, mitologizabil din provincii mai decazute cultural si moral, nu este unic in critica rom\u00e2neasca. Parvenitismul, carierismul, oficializarea, marcate de violenta (ideologica, totusi, ceea ce Marino nu mai constata) ii sunt straine. \u201eCeea ce ma indigna era psihologia scriitorului oficial, al carui prototip inegalabil ram\u00e2ne Eugen Simion. Un carierist implacabil, un parvenit, un intelectual la prima generatie. Cu unele calitati si cu un imens defect: parvenirea sociala cu orice pret\u201c (331). In iunie 1998, la Brasov, criticul perceput drept oficial, prin ob\u00e2rsie un rural bucurestenizat, i-a atacat dur pe Balota si Matei Calinescu. Societatea egalitarismului ipocrit, masc\u00e2nd o rasturnare de criterii si pozitionari, nu are nevoie si nici nu permite formarea unor critici. E o societatea ne\u2013 sau anti-critica. Nume acreditate profesional, estetic, unele chiar admirate, sunt excomunicate. \u201eOrice ierarhie reala era desfiintata. Dan Cristea, Cornel Regman (tip odios, citat abundent de M. Nitescu), Alex. Stefanescu etc. sunt toti \u00abcritici\u00bb, chiar critici \u00abmari\u00bb. Un obtuz comunist, iliescian declarat, militant, dupa 1985 (sic!, n.n.), ca Valeriu Cristea, este declarat la moartea sa recenta \u00abun mare om al timpului nostru, un neuitat scriitor si critic\u00bb\u201c (332).<br \/>\nPe l\u00e2nga (ser)viciul ideologic neacceptat, nu iarta acestei critici inaptitudinea suficienta si chiar programatica a sintezei, ori bovarismul originalitatii artistice. \u201eDoua defecte mi se pareau intolerabile si esentiale: cultul fragmentului si literaturizarea. Obsesia frazelor bine intoarse, a butadelor, paradoxurilor\u201c (335). Mediul alienat critic e dispers si marcat de simulacru cooperant. \u201eLipsa de comunicare si dialog este aproape totala\u201c (475). Solitarul, mai mult prin datul social dec\u00e2t psihologic, ram\u00e2ne \u201espontan ostil oricarui spirit de ceata\u201c (337). Ceata este notiunea peiorativa pentru tot ce colectivizeaza si pulverizeaza spiritul critic oricum vitregit intr-o societate inchisa, violent rasturnata: generatii, grupuri, cercuri, redactii. Ia exemplele cele mai de sus, pentru ca negatia sa fie limpede. Cercul de la Sibiu ii apare numai \u201especializat in notiuni vagi (\u00abbaladescul\u00bb, de pilda)\u201c (337). In comunism si dupa el, n-a cunoscut dec\u00e2t reviste jos(nic) programate si indrumate, acoperite de cecitate critica: le dezvaluie acum \u201eextraordinarul conformism, mimetismul contagios, subiectivismul cel mai necontrolat, care invadeaza, una dupa alta, toate redactiile\u201c (474). Toate. Asadar si cele care l-au recunoscut drept ideolog, mentor, indrumator, model, exemplu de recunoscut si urmat. Revistele care ii apar, in ceea ce-l priveste, inchise, in frunte cu saptam\u00e2nalul definitoriu al Uniunii Scriitorilor. \u201eDaca as intra in toate mizeriile de la \u00abRom\u00e2nia Literara\u00bb (de pilda) mi-ar trebui pagini intregi\u201c (226). Ca si acelea favorabile, \u201eRamuri\u201c, \u201eMozaicul\u201c, \u201eContinent\u201c, \u201eCuv\u00e2ntul\u201c, \u201eApostrof\u201c.<br \/>\nIn propria perceptie, Marino e \u201eun critic fara critica\u201c, dispretuit de Alex. Stefanescu si Ion Simut, M. Zaciu, \u201eautorul, cred, al celor mai veninoase texte despre mine si in \u00abTribuna\u00bb si in \u00abJurnalul\u00bb sau\u201c (476). Cronicarii literari il bagatelizeaza, ii ataca pe cei care-l accepta, uneori scriu integral negativ. Ram\u00e2ne \u201edoar un etern \u00abpionier\u00bb, intr-o critica subdezvoltata, ramasa la stadiul impresionist\u201c (490). Intr-un moment de modestie (ironica, sarcastica), noteaza revendicativ ca a realizat \u201eUn mic pas inainte fata de faza Dragomirescu, Vianu, Florescu\u201c (479). Nu se raporteaza la mitul Mesterului Manole, dar daca ar face-o, s-ar identifica cu el, despartindu-se vehement de nocturna demolare intreprinsa de cei care nici nu au de g\u00e2nd sa edifice. \u201eIn ultima instanta, totul sta pe afirmarea energica a ideii de constructie, de \u00abintemeiere\u00bb pe un teren practic gol\u201c (497).<br \/>\nCritica occidentala a epocii l-a deceptionat, de asemenea, prin ruptura de trecut, dar si printr-un narcisism prelungit: \u201ema simteam pur si simplu saturat, ca sa nu spun sufocat, de alexandrinismul si formalismul \u00abnoii critici\u00bb occidentale dominante, in special franceze\u201c (286). Nu se vrea \u201epseudodiscipol \u00aboccidental\u00bb\u201c (481). Metoda sa comparatista, ideologica, \u201en-a avut nici un succes\u201c (205). Comparatismul occidental e \u201ecomplet dezideologizat\u201c (483), si nu primeste toate literaturile in cea universala. Comparatistii francezi sunt cei mai antipatici, \u201efara nicio viziune de ansamblu, generalizanta, teoretica\u201c (167). Isi afirma afinitatea doar cu italianul Armando Gnisci. Se exclude dintre mediocrii (318) comparatisti de la AILC. Refuza moda si canonul occidental. \u201eDaca refuzam, de pilda, canonul literar rom\u00e2nesc, in total sau in parte, \u00abLovinescu\u00bb sau \u00abCalinescu\u00bb, nu vedeam de ce n-as fi procedat la fel, cu orice alt canon critic strain, indiferent de reputatia sa\u201c (300).<br \/>\nAdept al literaturii universale extrase din toate literaturile nationale, indiferent de proportiile acestora, A. Marino s-a orientat, ca si nevazut, \u201espre o teorie generala a literaturii prin identificarea unor &lt;invarianti&gt; si spre generalizarea unei definitii a literaturii pe baza lor\u201c (163). Odata inselata speranta sa in context universal, dificultatile nationale, deja coplesitoare, sporesc. El, care voise sa le scada, isi repeta ca teoria literaturii nu are la noi traditie, si nu se descopera dec\u00e2t ca un pionier int\u00e2rziat, ratacit, (dez)iluzionat si \u2013 cum se autocalifica ori descalifica printr-o masochista disperare \u2013 ridicol (285). Devreme ce, peste doua generatii fata de a sa, si M. Cartarescu a marturisit \u201eun fel de oroare de teorie\u201c (286), solutia care i se impune lui Marino este abandonul, retragerea din teoria literaturii. Ram\u00e2ne, insa, chiar si aici, un sustinator, si inca unul entuziast, al vechii teorii a formelor fara fond (35, v. si 513), cunoscuta prin T. Maiorescu, jalnic de adevarata si actuala, preexistenta criticului: \u201eBietele \u00abforme fara fond\u00bb pretins junimiste!\u201c (414). \u201eRe\u201c-formularea acestei teorii, intr-un mod general, nelamuritor, ne da doar ocazia de a vedea intarita conceptia istoric-culturala organicista, conservator-continuatoare, a lui Marino: \u201eStiu ca \u00abformele fara fond\u00bb sunt o realitate inevitabila. Dar datoria noastra este de a le da c\u00e2t mai repede posibil un \u00abfond\u00bb real, corespunzator. Cheia solutiei? Continuitate, reflexie personala, seriozitate si spirit critic\u201c (440). Evident, anticriticul Marino ram\u00e2ne, in felul lui, critic. Chiar si autocritic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fiind in contra directiei culturii, literaturii, criticii rom\u00e2nesti (in primul r\u00e2nd) de azi, desi nu are in Maiorescu un model viu si exemplar, Marino inlatura \u201eprofunda mediocritate a criticii rom\u00e2ne actuale\u201c, dar mai ales inactualitatea si desincronizarea sa. \u201eRamasa cu cinci decenii in urma, intr-o faza calinescian-impresionista, total desueta.\u201c (\u201eViata unui om singur\u201c, Polirom, 2010,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marino-anticriticul-literar%e2%80%a6\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Marino: anticriticul literar\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5094,1792],"class_list":["post-6870","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marino","tag-viata-unui-om-singur"],"views":2678,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6870","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6870"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6870\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6870"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6870"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6870"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}