S-au implinit zilele trecute trei sferturi de veac de la moartea lui Ibraileanu, iar peste numai doua luni vom numara 140 de ani de la nasterea sa. Un prilej de a arunca fie si o repede ochire asupra posteritatii lui si, de ce nu, de a ne intreba cum rezista opera sa de critic, de romancier, de mentor la proba timpului, cea mai severa dintre toate probele. Este el oare doar un clasic, adica un autor de manual, eventual alternativ, si un subiect de examen la Literatura rom\u00e2na, unul printre altele? Il considera unii oarecum invechit? Nu vechi, caci vechi este si Homer. Un invatat \u2013 dar cam constipat \u2013 eseist considera, intr-un articol publicat cu c\u00e2tiva ani in urma, ca Ibraileanu ar fi fost si este un provincial, fiindca a trait si a scris la Iasi, unde a fondat si a condus, totusi, timp de 27 de ani, asta nu se poate nega, cea mai importanta revista din cultura rom\u00e2neasca alaturi de \u201eConvorbiri literare\u201c care, si aceasta, a aparut, timp de aproape doua decenii, provinciala de ea, tot la Iasi\u2026 Nimeni ca Mitica bucurestean nu pronunta cu o mai ridicola superioritate si chiar cu dispret cuvintele provincie si provincial, conferindu-le conotatii dintre cele mai minimalizatoare. Fie el, Mitica, si trecut prin biblioteca. Numai ca ceea ce nu intelege sau nu accepta cetateanul din mahalaua culturala a \u201emicului Paris\u201c, un cliseu penibil, e ca exista provincii si provincii. O dovedesc marile culturi. Germana sau rusa, italiana sau spaniola, engleza sau americana. Nu si cea franceza. Cea mai proaspata marturie in acest sens o gasesc in jurnalul lui Mircea Cartarescu: \u201eFrumoasele straine\u201c. I-a raspuns atunci provincialului din capitala, intr-un stil degajat si elegant, un distins critic si istoric literar dintr-o alta capitala, mai discreta si mai autentica, care, cu argumente irefutabile, releva tocmai ceea ce s-ar putea numi europenismul lui Ibraileanu si faptul ca el este contemporan \u201enu in timp, ci in spirit\u201ccu criticii si eseistii care l-au urmat p\u00e2na azi. Frapeaza actualitatea multor idei ale sale, ca sa nu mai vorbim de originalitatea si modernitatea autorului romanului \u201eAdela\u201c, cel dint\u00e2i roman psihologic, \u201eprimul cu adevarat roman de analiza\u201c din literatura noastra
\n(G. Calinescu). C\u00e2t priveste rolul mentorului si al criticului de la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, el este comparabil, in opinia lui Mihai Ralea, doar cu cel al lui Titu Maiorescu. (Din pacate, Ralea insusi este astazi ocultat, pe motive ideologice fireste, nedreptate pe care o denunta indignat p\u00e2na si inclementul, negativistul Adrian Marino in \u201eViata unui om singur\u201c).
\nAdeseori, am incercat sa-mi imaginez cum era acea zi de la inceputul veacului trecut, c\u00e2nd Ibraileanu s-a dus pe strada Sarariei acasa la Constantin Stere, pun\u00e2ndu-i in fata omului cu aura de legenda o urgenta: editarea unei reviste. Un moment inaugural la care nu poti sa nu te g\u00e2ndesti cu recunostinta si uimire. At\u00e2t de simplu se nasc marile proiecte, marile constructii?! Asa pare. Numai ca pentru a fi initiate si apoi duse p\u00e2na la capat, intr-o tara cu vocatia ratarii si a \u201eincremenirii in proiect\u201c, trebuie sa se produca o int\u00e2lnire fasta ca aceea, o comuniune de spirit. Si nu oriunde. E limpede ca \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c nu putea sa apara dec\u00e2t la Iasi, poate si pentru ca numai aici se aflau\u2026 provincialii Ibraileanu si Stere. Marele critic a condus-o timp de aproape trei decenii, existenta sa confund\u00e2ndu-se cu aceea a \u201eVietii Rom\u00e2nesti\u201c, mai mult, scrie Calinescu: \u201ea intocmit doctrina critica a revistei, dezvolt\u00e2nd-o p\u00e2na la proportiile unui sistem de estetica\u201c.
\nAutoritatea sa era totala. In sedintele de redactie, nimeni, cu exceptia lui Sadoveanu, nu indraznea sa-l intrerupa, necum sa-l contrazica. In fine, \u201emaestru suprem a trei generatii de scriitori\u201c, pentru a-l cita tot pe Ralea, a scrie pentru a fi citit de Ibraileanu era examenul cel mai greu, dar si cel mai dorit, pentru ca inainte de a fi Criticul, cu majuscula, \u201eCurtea de casatie\u201c, cum il numise Jean Bart, el isi pastra intreaga ingenuitatea cititorului \u201eneconvertit\u201c.
\nDefinitoriu este cum l-au receptat si il recepteaza pe Ibraileanu marii critici rom\u00e2ni de ieri si de azi. Intors in anii ’20 de la Scoala Rom\u00e2na din Roma, pe
\nG. Calinescu nu-l interesa, dupa propria-i marturisire, dec\u00e2t parerile a doi critici:
\nG. Ibraileanu si E. Lovinescu. Este binecunoscut portretul pe care i-l face in \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c. Mult inaintea acestuia insa, intr-un articol din \u201eSinteza\u201c (1927), Calinescu vedea in criticul de la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c un personaj mitologic: \u201eCu d-l Ibraileanu intram in domeniul mitologiei, al lui Neptun veget\u00e2nd printre alge in fundul Marii Egee, al lui Barbarossa care doarme secular intr-o pestera, al Batr\u00e2nului din Munte, vazut de Marco Polo, al duhurilor invizibile si totusi prezente, al numelor sonore infricosatoare. Fiind nevazut, nu-l putem lauda pentru insusiri pe care nu i le cunoastem. Dar ii acuzam autoritatea oculta si reala care vine in ecouri largi din Uralii indepartati ai \u201eVietii Rom\u00e2nesti\u201c, de la o divinitate pentru noi de domeniul mitologiei\u201c.
\nDupa mai bine de 80 de ani, Nicolae Manolescu, compar\u00e2nd \u201eSpiritul critic in cultura rom\u00e2neasca\u201c cu alte lucrari similare releva prospetimea clasicului eseu al lui Ibraileanu: \u201e\u2026At\u00e2t \u00abIstoria civilizatiei\u00bb a lui Lovinescu, c\u00e2t si studiile lui Zeletin, Motru si ale celorlalti par, pe l\u00e2nga \u201eSpiritul critic\u201c, lovite de somnolenta ideatica si stilistica\u201c. Si tot in \u201eIstoria critica\u2026\u201c, din care tocmai am citat, Manolescu scrie: \u201e\u2026chiar daca inegal, Ibraileanu nu e niciodata plictisitor\u201c, iar in ceea ce priveste prozatorul constata ca romanul \u201eAdela\u201c \u201enu a imbatr\u00e2nit stilistic aproape deloc\u201c. Tematic, mi-as permite sa adaug, cu at\u00e2t mai putin.
\nDe-a lungul a trei sferturi de veac, s-a scris mult despre Ibraileanu: de la deja pomenitul Mihai Ralea la Al. Piru si Mihai Dragan, de la Paul Zarifopol la Alexandru Paleologu (nu demult comentam aici eseul intitulat \u201eUn artist\u201c, in care Paleologu demonstreaza in maniera-i binecunoscuta, contrazic\u00e2ndu-l chiar si pe Ibraileanu, ca acesta este un adevarat artist, in pofida a ceea ce s-a tot vehiculat privind asa zisa inexpresivitate a stilului sau), de la E. Lovinescu si G. Calinescu la Nicolae Manolescu, Ion Vartic, Marian Papahagi, Nicolae Balota, Mihai Dinu Gheorghiu sau Antonio Patras. Si nu-mi propun sa fac o lista exhaustiva. O observatie generala se impune: fiecare exeget ori biograf a intuit in felul lui ca, dincolo de tonul polemic din \u201eCampanii\u201c, de imputarile ce i s-au adus, intre care \u201elipsa de stil\u201c, pe care de altfel criticul si-a asumat-o deschis, repudiind pare-se programatic scrisul \u201efrumos\u201c, preocupat fiind de idee; dincolo de \u201ecriza\u201c cvadragenarului Emil Codrescu, pe care neidentific\u00e2ndu-l abuziv cu autorul romanului \u201eAdela\u201c, nici nu-l putem disocia complet de el, apele sunt mult mai ad\u00e2nci. Biografia lui Ibraileanu, at\u00e2t de enigmatica, a lasat poate unora impresia unei cai mai facile de acces catre esenta personalitatii sale complexe, citindu-i opera cu un ochi mereu atintit la ea. Impresie falsa. Nu numai ca nu e o facilitate, dar este chiar o dificultate in plus.
\nPrivesc o ultima fotografie a lui Ibraileanu. \u201eIn pragul apusului\u201c, cum suna legenda acesteia, are o figura de invingator. Un invingator epuizat si, asa cum l-am numit altadata, smerit. Pentru un necunoscator al vietii si operei acestui venit parca de pe o alta planeta e aproape imposibil sa inteleaga fascinatia si autoritatea ce le-a exercitat decenii de-a r\u00e2ndul asupra at\u00e2tor spirite. Fotografia surprinde momentul c\u00e2nd, cu vorbele lui Emil Codrescu, \u201eincepea trecutul\u201c, c\u00e2nd solitudinea noctambulului atingea perfectiunea. In ultimele clipe, timpul nemaiav\u00e2nd rabdare ca marele Cititor sa se astearna la o noua lectura a romanului \u201eRazboi si pace\u201c, dupa un ceremonial descris magistral de Valeriu Cristea, pentru a se furisa iarasi, umil si fericit, in palatul unde are loc primul bal al Natasei Rostova \u2013 cel mai stralucitor bal din literatura universala \u2013, a cerut sa i se puna la patefon \u201ePastorala\u201c, opun\u00e2nd astfel Spiritul, Frumosul absolut efemeritatii si mizeriei biologice. Era o primavara de acum 75 de ani\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-au implinit zilele trecute trei sferturi de veac de la moartea lui Ibraileanu, iar peste numai doua luni vom numara 140 de ani de la nasterea sa. Un prilej de a arunca fie si o repede ochire asupra posteritatii lui si, de ce nu, de a ne intreba cum rezista opera sa de critic, de… Cite\u0219te mai mult »Ibraileanu, 75 de ani de posteritate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5084,5085,3460],"class_list":["post-6857","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critici-literari-romani","tag-doctrina-critica","tag-ibraileanu"],"views":1453,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6857","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6857"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6857\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6857"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6857"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6857"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}