Cornel Regman e ultimul cronicar literar \u201einterbelic\u201c. Conceptul lui critic si \u00eendeosebi conceptul de cronica literara vin \u00een prelungirea (conformista teoretic) practicilor interbelice, cu atasament aparte pentru modalitatea critica a lui Pompiliu Constantinescu si pentru cea \u201estilistica\u201c a lui Serban Cioculescu. Desi nu e o calitate accentuata chiar de la primele comentarii, malitia inteligentei (ceruta de toti interbelicii) e climatul dominant \u00een care se vor desfasura comentariile lui Regman, mai cu seama cele dedicate literaturii la zi. Altminteri, Regman e un critic \u201ereactionar\u201c, cu repulsie vie fata de metodele lingvistice sau de alta natura ale noilor orientari critice si cu credinta \u00een criteriile ei stravechi si verificate. S\u00e2mburele conceptiei sale critice poate fi redus la un bun simt exigent, manifestat prompt, ca ritual ironic spontan, fata de orice patologie si moftologie literara sau critica; \u00een general, fata de orice tendinta spre sofisticare, fie ea conceptuala, fie expresiva sau de \u201econstructie\u201c. \u201eClasic\u201c pe fond, Regman \u00eencearca sa reabiliteze \u201evechiul si uneori hulitul termen de gust artistic\u201c, ale carui \u201edrepturi firesti\u201c \u00eel impun \u00een centrul operatiunilor critice. Pornind de la nucleul acestuia, conservat cu scrupul, critica se \u00eemparte, pentru el, \u00een doua tipologii complementare: pe de o parte, \u201ecritica de cunoastere\u201c (\u201ecu diversele ei subspecii si varietati: critica explicativa si interpretativa, stilistica, istorica, descriptiva sau clasificatoare, analitica sau sintetica, psihologica\u201c) si \u201ecritica de atitudine\u201c (sau \u201eeducativa\u201c), care impune practicantului \u201esa confrunte la tot pasul realitatea operei literare cu cerintele cititorilor\u201c. Studiul despre Pompiliu Constantinescu \u00een care Regman face aceste distinctii e din 1957 iar ultima tipologie e o concesie proletcultista, dar Regman nu va mai practica, dupa iesirea lui fortata din proletcultism (profesat mai ales sub pseudonimul Dan Costa), acest tip de critica. Comentariile lui vor deveni, tot mai asumat, \u201ecronici-expertize\u201c, asa cum el \u00eensusi le califica pe cele ale lui Pompiliu, urmarind, precum \u00eenaintasul sau \u00eentre toti admirat, cu preponderenta, pe de o parte, \u201ecriteriul conformitatii cu adevarul vietii\u201c si, pe de alta parte, \u201eorganicitatea\u201c \u2013 \u201edrept criteriu de apreciere a felului cum scriitorul realizeaza sinteza artistica a intentiilor si mijloacelor sale\u201c. Spuse aici cam simplist si cam prea dintr-o bucata, acestea vor fi, de fapt, exigentele centrale ale criticii lui Regman, o critica funciar \u201edialogala\u201c (caracter mostenit de la interbelici, spre deosebire de caracterul \u201emonologal\u201c al criticii postbelice) si care porneste \u00eentotdeauna cu un ritual anamnetic prin care Regman ia pozitie fata de expertizele sau opiniile anterioare. Tonul acestor diferentieri e rareori tandru si, dimpotriva, foarte frecvent ironic, adesea acid \u2013 dar cu gratuitate -, ceea ce i-a adus autorului faima de polemist si cusurgiu. Procedura e \u00eensa una ce tine mai degraba de metoda lui Regman dec\u00e2t de pornirile sale irepresive spre caricatural si combatere: criticul face turul opiniilor, le claseaza (cel mai adesea le si caseaza) si degaja terenul exegetic pentru propriile observatii. Lucrul se vede si \u00een \u201emonografiile\u201c dedicate lui Ag\u00e2rbiceanu si Creanga, dar si \u00een fiecare comentariu, fie el stricta cronica (de obicei, la Regman, extinsa spre studiu) sau expertiza mai pretentioasa; si indiferent de \u201esubiectul\u201c acestor comentarii. Chiar si la Neculuta, bunaoara, Regman simte nevoia unui ritual prealabil de curatire a terenului, pentru a-l dovedi apoi, pe \u00eendelete, de poet al \u201ebiografiei intime\u201c. Tipul acesta de dialog prin respingere l-a convins si pe Regman ca e un polemist, ceea ce l-a determinat adesea sa ia apararea polemicii, ba chiar sa creada ca \u201espiritul polemic (…) e chiar climatul discutiei \u00een critica literara\u201c si ca \u201elocul polemicii\u201c e \u00een chiar \u201emiezul criticii literare\u201c. \u00cen realitate, Regman combate pentru putine idei (\u00een apararea gustului critic, a cronicii literare, a lecturii adecvate s.a.), cel mai adesea fiind vorba de dispute de interpretare si valorizare, nu de dispute de principii (combate, sa zicem, pentru valori concrete, nu pentru idei abstracte). Dialogul interpretativ e si el mai degraba implicit \u2013 si adesea \u201econstructiv\u201c; dar evaluarile critice exaltate si limbajul care o ia razna sunt drastic amendate, \u00eentr-o suculenta literatura afabil-ironica. Fie ca e vorba de scriitori, fie ca e vorba de critici (dar mai ales c\u00e2nd e vorba de acestia), Regman face mai \u00eent\u00e2i inventarul ticurilor expresive, al inabilitatilor si excentricitatilor. \u201eSecerisul terminologic\u201c \u2013 cum \u00eei spune chiar el \u2013 nu e, \u00eensa, cu stricta functionalitate caricaturala; el scoate \u00een evidenta, de regula, redundanta si ambiguitatea conceptuale sau \u201evirtuozitatile\u201c chinuite ale expresiei artistice. Adesea aceste liste sunt de la sine definitorii si, desigur, prezic tonul rezolvarii critice (de pilda: \u201emiez estetic, calitate estetica, termeni estetici, fundament estetic, implicatii estetice, context estetic, soliditate estetica, judecata estetica, idee estetica, realitate estetica\u201c etc.). Fara \u00eendoiala ca aceste ritualuri de observatii terminologice si stilistice sunt si o punere \u00een dispozitie, o predispunere la verva critica. Observatiile mai de substanta vin \u00eentotdeauna dinspre principiul bunului simt si ele taxeaza excesele, fie ca sunt de \u201eidentificare\u201c (\u201eun alt neajuns-exces al monografiei \u00eesi are izvorul \u00een ceea ce am numi contopirea necritica, identificarea entuziasta\u201c), fie de \u201einfidelitate\u201c (\u201epunctele de vedere propuse \/ar trebui\/ sa dovedeasca o infidelitate mai … statornica, mai consecventa fata de ceea ce s-a spus anterior\u201c), fie de evaluare. Regman e un rationalist si un sceptic, prefer\u00e2nd claritatea argumentului si rezerva, limbajul adecvat si sobrietatea terminologica. Desi, cum va marturisi adesea, Calinescu a fost prima fascinatie determinanta pe care a suferit-o, Regman ajunge, prin anii ’70, printre anticalinescieni; nu din pricina lui Calinescu, fireste, ci din cauza prea multor \u201ecalinescieni\u201c (din generatia ’60) atinsi de av\u00e2ntul \u201eerorilor de tot felul\u201c, \u00eentre care \u201e\u00eent\u00e2ietatea o detine tendinta spre stilul figurat, colorat, dezinvolt, panseistica\u201c imitativa. Patologia criticii e metodic observata \u00een \u201eCica niste cronicari…\u201c, cartea care l-a pus rau cu mai toata critica t\u00e2nara a anilor ’70, dar si cartea cea mai de verva si mai \u201etipica\u201c a lui Regman. Niciunde ritualul preliminar de trecere \u00een revista a opiniilor si judecatilor despre cartile discutate nu e mai metodic si niciunde acesta nu e mai spectacular si mai colorat \u00een expresii (\u201epuhoi de entuziasm\u201c, \u201efurie filozofanta\u201c, \u201esemnalul ropotelor\u201c, \u201eenciclopedie de citate\u201c, \u201emetafore-clabuc\u201c etc.). Av\u00e2nd spatiu si pofta de taifas, Regman \u00eesi desface comentariile \u00een doua compartimente evident distincte: \u00een primul face spectacolul receptarii \u2013 caustic si transant, iar \u00een cel de-al doilea aplica interpretarea personala. Fac\u00e2nd obiectul unei rubrici tinute \u00een \u201eTomis\u201c, comentariile de aici sunt si prilejul unor profesiuni de credinta explicite sau implicite. Cu toate ca nu vrea sa dea o \u201ecarte a bunului cronicar\u201c, ghidul propus de Regman recomanda mai \u00eent\u00e2i \u201electura unor maestri ai genului\u201c si considerarea cronicii drept \u201eo discutie deschisa \u00eentre participanti\u201c (o nostalgie a dialogului critic strabate toate comentariile lui Regman; dar e o nostalgie dezamagita, ramasa fara raspuns, \u00een afara replicilor isterizate pe care le-a st\u00e2rnit si primit). Cronica literara, ca institutie de opinie menita sa tina limpezi apele literare, \u201etrebuie \u00eencredintata\u201c, \u00een fiecare revista, cel mult \u201ela doi critici cu experienta, cu o reputatie c\u00e2stigata\u201c (dar si mai bine unuia singur) si \u201ecare au dat dovezi concrete de spirit nepartinitor\u201c (Regman va vorbi adesea de \u201ebisericutele-cazemate\u201c din critica acelor ani). Cronicarul trebuie sa tina agenda valorilor literare si e obligat de functie la o cunoastere \u201e\u00een extensiune\u201c a literaturii contemporane, nu doar la una \u201e\u00een profunzime\u201c a operelor comentate. El \u201enu poate ocoli mediocritatea\u201c, pe care ar fi bine s-o prinda \u201e\u00een superlativul manifestarilor\u201c (desigur, pentru un plus de eficacitate \u00een actiunea sanitara; de mediocritatea literara propriu-zisa Regman nu s-a ocupat, totusi; cartile care-i solicita puneri la punct sunt, de fapt, carti-vedeta, chiar daca el le da \u00een vileag cusaturile). Primejdia cea mai mare se trage \u00eensa din transformarea cronicii \u00een \u201eserva fidela a modelor filozofice si de tot felul\u201c, caz \u00een care ea \u201enu mai vede la doi pasi\u201c. \u00cen \u201erazboiul uneltelor\u201c (cum numeste el cearta de metodologii), Regman e hotar\u00e2t de partea impresionismului traditional (practicat, \u00eensa, ca un fel de rationalism critic) si nu a criticii care transforma operele \u00een piese \u201eperfect nichelate\u201c. \u201eIdiomul-pasareasca practicat prin universitati si prin tezele de doctorat\u201c \u00eei miroase a noi pretioase ridicole, iar critica cu \u201eactanti\u201c si cu \u201eenunturi informational narative\u201c \u00eel scoate din sarite. Nici \u00een creatia literara propriu-zisa sofisticaria constructiva nu-i e pe plac, prefer\u00e2nd eficienta epica si caracterologica (\u201etehnicile sunt bune atunci c\u00e2nd raspund unor trebuinte de dezvaluire a noi continuturi, laturi si forme din devenirea umana\u201c). Reticent cam cu toate \u201einovatiile\u201c, nu agreeaza nici amestecul postmodern al genurilor, hibridizarea literara (\u201esa ne fereasca Dumnezeu de mixaje din acestea, care mai ales \u00een cazul maritisului poeziei cu eseul produc invariabil… proza\u201c). Nu e buna, fireste, nici privirea \u201ede la prea mare \u00eenaltime a fenomenului literar-artistic\u201c. Conservatorismul critic al lui Regman razbate mai cu seama \u00een aceste exigente puse \u00een fata cronicii literare. Un eventual \u201ecod de onoare\u201c al cronicarului ar pretinde, la primul alineat, \u201eargumentarea cu buna credinta a opiniilor\u201c \u2013 a unor \u201eopinii calificate\u201c. Argumentarea \u00een buna credinta implica, fireste, \u201einteligenta, cultura si probitatea\u201c. Nu mai putin, o anume pregnanta stilistica, o marca proprie a stilului, caci \u201eun critic care se respecta refuza sa astearna pe h\u00e2rtie r\u00e2nduri indiferente\u201c. \u201eCriticul \u00eentreg\u201c se naste \u201ela \u00eent\u00e2lnirea dintre gust, talent literar, cultura si spirit moral\u201c. Elementele ram\u00e2n mereu aceleasi, dar uneori \u00een alta ordine a combinatiei; c\u00e2teodata \u201e\u00een primul r\u00e2nd\u201c e \u201etalentul\u201c; altadata, probitatea sau \u201ecinstea profesionala\u201c, alteori doar \u201eo ingeniozitate aparte, ce se opreste \u00een pragul creatiei\u201c. Cert e ca oric\u00e2t talent i-ar cere criticului, Regman nu-l confunda cu talentul creativ propriu-zis si distinge critica de creatie (e, aici, \u201ecioculescian\u201c). Fiind hotar\u00e2t de partea cronicii literare si a cronicarilor \u00een razboiul acestora cu Adrian Marino, Regman depl\u00e2nge, totusi, absenta \u201ecriticii de a doua zi\u201c, cea menita unor interpretari aprofundate si unor situari nuantate. Drept e a recunoaste ca el \u00eensusi s-a achitat \u00een numeroase studii (deopotriva pe clasici, interbelici si contemporani) de aceasta datorie si ca \u00eensesi cronicile lui sunt, \u00een egala masura, critica din prima si din a doua zi.
\nStilul lui Regman, \u201eun cronicar cu sam\u00e2nta de vorba\u201c, e, dupa Manolescu, \u201eo combinatie inelucidabila \u00eentre faconda si cazneala\u201c. Poate mai drept ar fi sa se spuna ca e vorba de o colocvialitate elaborata, cu tabiet, \u00eentr-adevar, de vorba lunga. Cronicarul pare a avea tot timpul din lume si \u00eent\u00e2rzie \u00een voluptati marginale sau de-a binelea inutile (p\u00e2na \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t nu fara dreptate zice Mihai Iovanel ca, la Regman, \u201eesentialul (…) tine de accidental, e o acumulare sagace de observatii marunte\u201c; dar tot at\u00e2t de drept ar fi sa se admita ca, de la un punct, aceste \u201eobservatii marunte\u201c se transforma \u00een avalansa). Dispozitivul sau retoric e de taifas (nici nu-i de mirare ca dispretuieste \u201eopinia de 30 de r\u00e2nduri\u201c) iar frazele se mobilizeaza lent. De regula \u00eensa aceasta molcomeala nu e dec\u00e2t preparativa, caci comentariile demareaza \u2013 greu, e drept, dar hotar\u00e2t, evolu\u00e2nd apoi \u00eentre transanta si sporovaiala, sub un ochi caustic ori doar precaut cu entuziasmele (care nu sunt crutate dec\u00e2t \u00een cazul cerchistilor sibieni). Analizele combina de regula inspirat conceptul si imaginea, metafora critica \u00eensotind ca o umbra permanenta strictele observatii critice. Critica lui Negoitescu, spre pilda, \u00eenainteaza asemeni \u201esalupei \u00eenaltate deasupra valurilor, nu fara atingeri esentiale cu masa dens-elastica ce-i permite zborul\u201c; la Ioan Alexandru, \u201edin at\u00e2ta cumsecadenie si cucernicie (…) nu se poate iesi dec\u00e2t vizionar\u201c, iar la Sorescu poemele \u201ese \u00eenmultesc prin sciziparitate\u201c. Mare autor \u2013 si amator \u2013 de formule memorabile, bun ciufelnic, Regman are concizia acuta a caracterizarilor, dar si placerea limbutiei. Limbajul abstract si cel plastic (nu fara gustul neaosismelor folosite \u00een caricatura), bine proportionate, dau efecte combinatorii de veritabil umor. Umorul (mai cur\u00e2nd dec\u00e2t ironia) e, de fapt, proprietatea specifica lui Regman, iar observatia lui Al. Paleologu privitoare la acest aspect e \u00een totul justa si acoperita: \u201ede moftologii puritani si maoisti, de iacobinii teoretizanti, pedanti si actanti ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului, el, mucalitul, h\u00e2trul, duhliul si omul de spirit nu putea (…) dec\u00e2t sa se amuze\u201c. Exista, fara \u00eendoiala, un fond de amuzament \u00een critica lui Regman, dar mult mai accentuata e linia de responsabilitate fata de literatura (deci, funciar, gravitatea). Tocmai de aceea pretinde el discernam\u00e2nt de finete \u00een cernerea valorilor, nelu\u00e2ndu-si riscul ca \u201etot far\u00e2m\u00e2nd\u201c, sa \u201econstati la un moment dat ca nu mai ram\u00e2ne aproape nimic \u00een palma\u201c. Din contra, criticul e tinut la un \u201esentiment mai viu al ierarhiei valorilor\u201c si la \u201ediscernerea importantului de neimportant\u201c. Negationismul ca premeditare \u00eei rezulta doar \u201esnobism\u201c (desi nici el \u00eensusi n-a fost scutit de banuiala unui negationism metodic; e mai aproape, oricum, de aceasta atitudine dec\u00e2t de cea a \u201eosanalistilor\u201c). Practic\u00e2nd, dupa propria-i spusa, o critica \u201ecu suisuri si cobor\u00e2suri\u201c, rezulta, fireste, la total, un fel de echilibru prin adaugire de greutati.
\nCu arc larg, merg\u00e2nd de la pasoptisti la \u201enouazecisti\u201c, critica lui Regman are o eficienta perspectiva istorica implicita (mereu prezenta \u00een discernerea noutatilor si diferentelor); de istoria literara ca specie, criticul s-a ferit \u00eensa consecvent, nu din argumente de doctrina, ci din argumente de dotare si \u00eenclinatie personala. Conceptul de critica pe care l-ar fi preferat si pe care si-l atribuie \u2013 manifest si \u00een titluri \u2013 e cel de \u201eexplorare\u201c libera, fie \u00eentr-o directie, fie \u00een toate. \u201eExplorari\u201c sunt si falsele sale monografii, \u00eentotdeauna caut\u00e2nd o perspectiva \u00eenca neaplicata (la Ag\u00e2rbiceanu, cheia o reprezinta personajele stranii, la Creanga, un strat livresc si urban; sunt evident puncte de pornire anume cautate pentru a putea \u00eentretine febra polemica a comentariilor si explorarilor). O incitare \u201edialogala\u201c, adesea purtata ca rasteala polemica, e decisiva \u00een critica lui Regman. Comentariul are mai multa verva atunci c\u00e2nd vizeaza o contrazicere dec\u00e2t atunci c\u00e2nd trebuie sa-si gaseasca propriul ritm argumentativ.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cornel Regman e ultimul cronicar literar \u201einterbelic\u201c. Conceptul lui critic si \u00eendeosebi conceptul de cronica literara vin \u00een prelungirea (conformista teoretic) practicilor interbelice, cu atasament aparte pentru modalitatea critica a lui Pompiliu Constantinescu si pentru cea \u201estilistica\u201c a lui Serban Cioculescu. Desi nu e o calitate accentuata chiar de la primele comentarii, malitia inteligentei (ceruta… Cite\u0219te mai mult »Cornel Regman, ultimul cronicar interbelic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5079,5080,5082,5083,5081],"class_list":["post-6853","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cornel-regman","tag-cronicar-interbelic","tag-cronicari","tag-cronici-literare","tag-istorie-a-criticii-literare"],"views":1681,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6853","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6853"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6853\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6853"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6853"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6853"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}