Romancierul N. Breban a publicat recent o carte de reflectii asupra istoriei noastre si a personajelor care au ilustrat-o intr-un chip sau altul in epoca moderna, de la regii nostri la Ceausescu (\u201eIstoria dramatica a prezentului. Eventurierii politicii rom\u00e2nesti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2nesti, 2010). O carte de reflectii politice si morale in stil brebanian, adica o carte in care autorul\/ naratorul nu se uita pe el, oricare ar fi obiectul reflectiei. Vorbind de istoria rom\u00e2nilor si de psihologia lor, Nicolae Breban se implica, se confeseaza, aduce mereu vorba de literatura, citeaza prietenii si-si vitupereaza adversarii. Stil simpatic orgolios, stil, in fond, specific unui creator care vede totdeauna lumea si o judeca prin si cu subiectivismele, imaginatia, modelele sale de existenta. Autorul \u201eBuneivestiri\u201c face acest lucru in chip programatic, pe fata, si chiar cu oarecare ostentatie, pentru a-si irita probabil adversarii care-l hartuiesc, repros\u00e2ndu-i mereu orgoliul si patosul subiectivitatii. O face, imi vine sa cred, si cu oarecare umor intelectual, dar si cu credinta nestramutata ca scriitorul are dreptul de a nu fi modest si ca, in fond, modestia nu este arma spiritului creator.
\nReflectiile de acum vin dupa altele (\u201eConfesiuni violente\u201c, \u201eStricte amintiri\u201c, \u201eSensul vietii \u2013 Memorii\u201c, vol. I-IV, \u201eProfetii despre prezent. Elogiul mortii\u201c, \u201eSpiritul rom\u00e2nesc in fata unei dictaturi\u201c, \u201eVinovati fara vina\u201c, \u201eTradarea criticii\u201c etc.): o intreaga literatura eseistica, ampla si ambitioasa, care curge paralel cu epica propriu-zisa, si ea bogata, ampla, dominatoare. N. Breban este un scriitor \u201ecu oasele tari\u201c, cum spunea un alt prozator ca trebuie sa fie un scriitor autentic, scrie mult, vrea sa-si duca opera la capat, nu se multumeste cu schite, povestiri, nuvele, compune romane vaste, arborescente, analitice si eseistice, spre surpriza criticilor de int\u00e2mpinare care abia mai prididesc sa-l citeze si sa-l comenteze. Sun\u00e2ndu-l la telefon mai zilele trecute si intreb\u00e2ndu-l, cum fac de obicei c\u00e2nd apuc sa vorbesc cu un scriitor din generatia mea, ce face si ce scrie, Nicolae Breban mi-a raspuns numaidec\u00e2t: Ce sa fac?, tocmai am terminat un nou roman… Imi place, trebuie sa marturisesc, acest mod de a fi scriitor, il admir chiar pentru ca scriitorul rom\u00e2n scrie, de regula, la tinerete, si apoi vorbeste mult, se baga in politica sau asteapta linistit roadele gloriei sale fara sa-si dea seama ca gloria in literatura trece repede si ca legea mutatiei valorilor estetice, de care vorbeste E. Lovinescu, nu-i o vorba in v\u00e2nt…
\nVoiam sa spun ca literatura eseistica a lui N. Breban este bogata si va trebui citita intr-o zi cu creionul in m\u00e2na pentru a vedea mai bine volumul ideilor si substanta confesiunilor sale, violente sau calme, melancolizante, afectuoase c\u00e2nd e vorba, de pilda, de Nichita Stanescu sau alti prieteni si comilitoni. Cartea de acum are, imi vine sa cred, ambitii mai mari si, de aceea, plaja subiectelor abordate este mai larga. Vorbeste despre identitatea rom\u00e2neasca, de \u201eun hibris colectiv\u201c (hibrisul rom\u00e2nesc, se intelege), de legionarism si de stalinism, de post-stalinism si de dictaturile rom\u00e2nesti, iar, la urma de tot, de specificul national. Un subcapitol se cheama, ironic desigur, \u201enevoia de dictatura\u201c, ceea ce, imi inchipui, da frisoane celui care nu are curiozitatea sa-l citeasca atent pentru a vedea ca autorul nu asteapta nici o dictatura, doar statutul culturii in regimul dictatorial…
\nAcesta-i c\u00e2mpul tematic in care se misca spiritul reflexiv al prozatorului Nicolae Breban. Un spirit, sa mai spun o data, incitant, autoritar, de putine ori conciliant si relativizant c\u00e2nd este vorba de literatura. Autorul are modele sigure (Dostoievski, Thomas Mann, Nietzsche), iar dintre rom\u00e2ni, Liviu Rebreanu… Poate si Hortensia Papadat Bengescu si, in genere, analistii, proustienii din deceniile interbelice. Pe Marin Preda si Petru Dumitriu, prozatorii exponentiali ai generatiei anterioare, ii pretuieste cu masura, fragmentar, neiert\u00e2ndu-le compromisurile cu realismul socialist si eclipsele estetice… Nu literatura este insa obiectul principal in \u201eIstoria dramatica a prezentului\u201c, ci, cum spune si titlul (putin cam prea senzational dupa gustul meu), istoria rom\u00e2neasca si psihologia, identitatea, \u201ebolile\u201c rom\u00e2nitatii (bolile de suprafata si bolile de profunzime)… Reflectiile sale sunt insotite de o prefata (\u201eSeductiile anamnezei\u201c) semnata de Ovidiu Pecican, concisa, exacta, prietenoasa, usor sceptica atunci c\u00e2nd este vorba de interpretarea unor fenomene politice complexe, cum ar fi extremismele de dreapta…
\nAdevarul este ca nu trebuie sa cautam in reflectiile lui N. Breban o conceptie bine ordonata si un adevar acceptat de toti, atunci c\u00e2nd e vorba de psihologia unei natii si de identitatea unei culturi sau de actorii politicii noastre din ultima suta de ani. Tema este veche in cultura, de la romantici p\u00e2na azi nu facem, in fond, dec\u00e2t sa ne cautam specificul si sa facem inventarul complexelor noastre. N. Breban vine, dar, dupa o lunga traditie care incepe cu Maiorescu si Eminescu, continua cu
\nG. Ibraileanu si, in genere, cu scriitorii de la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c (printre ei Ralea, care vorbeste despre \u201espiritul nostru tranzactional\u201c), Draghicescu (care face la inceputul secolului al XX-lea un studiu documentat despre stilul nostru de a fi si, mai ales, despre neseriozitatea noastra in istorie), in fine, subiectul este reluat din alta perspectiva (filosofia fiintei) de criterionisti si, cum se stie, de G. Calinescu in capitolul final din \u201eIstoria\u201c sa din 1941, capitol care st\u00e2rneste si azi reactii de tot felul. Autorul se refera mai putin la acesti inaintasi (cu exceptia lui G. Calinescu), modelele sale marturisite, c\u00e2nd este vorba sa defineasca \u201eeroii\u201c istoriei, sunt Carlyle si Unamuno…
\nDespre identitatea noastra, N. Breban crede ca se bazeaza pe \u201efrica\u201c si ca, in istoria noastra, actioneaza \u2013 ca o replica la acest sentiment dominant \u2013 \u201eparanoia puterii\u201c, reactia noastra la \u201esocuri mediocre\u201c si o anumita \u201esangvinitate\u201c care, zice el, ne-ar caracteriza pe noi, blajinii, omenosii, mioriticii rom\u00e2ni… Are dovezi la indem\u00e2na: miscarea legionara, sirul de dictaturi (Carol al II-lea, Antonescu, Dej, Ceausescu), lipsa noastra de coeziune (Unirea s-a facut t\u00e2rziu, avertizeaza el in mai multe r\u00e2nduri, de o suta de ani de c\u00e2nd sunt impreuna transilvanenii nu se inteleg inca deplin cu \u201eregatenii\u201c), in fine, hybrisul nostru colectiv (adica \u201eboala care-i cuprinde pe toti, apti de nemaipomenite eforturi si acte de vitejie, de renuntare la minimele mari probleme de protectie\u201c) ne creeaza mari probleme in istorie, ne scutura din c\u00e2nd in c\u00e2nd ca o boala perfida si ne face, astfel, foarte vulnerabili…
\nCe-ar mai fi cu noi, rom\u00e2nii? Ar fi multe, dupa N. Breban, cum ar fi crizele noastre protagoniste sau mioritismul nostru pe care, in chip hotar\u00e2t, il repudiaza, ca si Cioran… De ce? Iata de ce: \u201eSi in textele mele mai t\u00e2rzii am pus in discutie, cum o faceam si in tinerete cu prietenii mei \u00abmunteni\u00bb, aceasta balada, stilizata de rafinatul boier si poet Alecsandri, si-mi\u00a0 manifestam\u00a0 refuzul fata de ridicarea ei pe un fel de \u00abloc de cult\u00bb, printre alte productii populare. Tendinta si pasiunea chiar a unor comentatori pentru acest cult al victimizarii, al fatalismului celui mai naiv si orb, cult ce vrea sa fie mai mult dec\u00e2t o omagiere a metaforei poetice si sf\u00e2rseste intr-un fel de profetie \u2013 ca sa nu zic indemn! \u2013 asupra naturii si norocului nostru omenesc. Al Rom\u00e2nilor. Mai mult: un baci, un pastor moldovean, este victima altor doi care vin din provincii invecinate, haini\u00a0 si\u00a0 lacomi, daca nu asasini, unul ungurean, deci ardelean, si celalalt vr\u00e2ncean,\u00a0 semn al unei agresive disparitati intre provincii etc.\u201c
\nNu vreau sa intru in polemica, aici, cu autorul romanului \u201eIn absenta stap\u00e2nilor\u201c (mare roman, cartea lui, dupa mine, cea mai buna), despre \u201eMiorita\u201c si spiritul mioritic care ne-ar condamna la inertie in istorie, dupa Cioran. Observ, totusi, ca acutul si de multe ori incomodul N. Breban accepta usor aceasta interpretare, dupa mine, inadecvata, complet straina de realitatea estetica a baladei. Este, parca, o molima in mentalitatea inteligentei de azi, aceea de a traduce simbolurile unei balade in limbajul moralei practice. Gasesc aceasta idee, intre altele, si in memoriile negationiste si egocentrice ale lui Adrian Marino…
\nRevin la axul central al acestei originale, dense, provocatoare, ambitioase, nu stiu cum s-o numesc mai bine, carti de reflectii… Daca identitatea noastra este bazata pe frica si resemnare, inseamna atunci ca noi am boicotat istoria (cum zice Blaga), ca nu avem istorie sau ca istoria ne-o fac altii?! N. Breban nu-i de acord cu acest punct de vedere \u2013 si bine face, sunt de acord cu razvratirea lui plina de orgoliu: avem istorie, argumenteaza el, dovada ca existam. Ce-i de facut, totusi, pentru a scapa de inertiile, de complexele, de \u201esocurile mediocre\u201c si de sangvinitatile, crizele noastre periodice si ineficace in istorie? Suntem pierduti? Solutia este cultura, raspunde prozatorul care, de ar crede altfel, ar insemna ca accepta automat ideea perisabilitatii literaturii. Raspuns bun, inteligent, in consens cu g\u00e2nditorii rom\u00e2ni anteriori, convinsi, ca T. Maiorescu, E. Lovinescu si G. Calinescu, ca rom\u00e2nii, asa defazati in istorie cum zic multi ca sunt au creat, totusi, o cultura originala si ea exprima nu numai negativitatile psihologiei noastre, dar si fondul spiritualitatii noastre: \u201ein cultura \u2013 scrie eseistul spre finalul studiului sau, d\u00e2nd frazelor o nota profetica \u2013 si in literatura in primul r\u00e2nd \u2013 forma expresa si articulata a geniului si constiintei nationale! \u2013 se joaca soarta acestui popor, o spunem fara fals orgoliu. Si cu toata raspunderea, cu intreg creditul pe care mi-1 dau deceniile pe care le-am dedicat, eu si unii prieteni si colegi, acestei arte si acestei limbi. Nu ne vom pleca in nici un fel mercantilismului trivial consumist si nici nu vom astepta \u201evremuri mai bune\u201c, asa cum nici sub cele doua dictaturi, dusmane, in esenta, literaturii si traditiei acestui popor, \u201enu am asteptat\u201c sa fim \u201eeliberati de americani sau de altii\u201c, care, evident, se plimbau cu sefii comunisti si benchetuiau prin diverse vile; cre\u00e2nd si public\u00e2nd, cu eforturi si sacrificii inimaginabile, nu in ultimul r\u00e2nd morale, renunt\u00e2nd adesea la ceea ce se cheama fericire sau un la\u00a0 \u201etrai decent\u201c, \u201eapti\u201c de a infrunta ridicolul si singuratatea cea mai sumbra, pierderea prietenilor, compromiterea si terfelirea tineretii, pentru a publica unul sau doua volume, care, e drept, urmau sa anime si sa entuziasmeze zeci si sute de mii de oameni; aproape sau la fel de speriati si de furiosi ca noi; pe… cine?! Cine ar putea sa spuna? Ce divinitate sau ce putere pam\u00e2nteasca, ce \u201eratiune\u201c sau \u201eorgoliu\u201c al vreunui stat sau imperiu putea fi vinovat, ce zeu sau ce absenta magnifica, cea a norocului unei semintii, putea fi invocata, putea fi vinovata?!\u201c
\nNumai cultura, carevasazica, ne poate lecui de aceasta \u201enesiguranta identitara\u201c si numai ea poate innobila istoria noastra de care, s-a putut constata, prozatorul maramuresean nu-i multumit… Face si alte profetii, atunci c\u00e2nd in capitolul final vorbeste despre specificul national, dar despre toate acestea vom putea discuta cu alt prilej. Este o tema pe care noi, rom\u00e2nii, o aducem mereu in discutie fie pentru a o sataniza, fie pentru a o apara. Observ ca N. Breban n-o respinge, de plano, cum fac globalistii, nici \u201en-o sminteste\u201c cu un discurs encomiastic, cum fac localistii. El procedeaza corect, asa cum procedeaza orice intelectual lucid si responsabil, adica analizeaza un concept (un concept esential) si incearca sa-i vada viitorul… Este trist, si are de ce, c\u00e2nd se g\u00e2ndeste la lumea politica de azi si la retorica resentimentului si a razbunarii care domina lumea intelectuala… Sa mai spun ca are si in acest caz dreptate, ca dupa douazeci de ani de libertate intelectualii rom\u00e2ni, cu precadere scriitorii (ei care s-au tinut bine sub regimul totalitar), se detesta cu o grea sinceritate? Imi amintesc de o propozitie din Eminescu (il reproduc din memorie): \u201enu esti liber, daca nu esti drept\u201c. Se poate spune si invers: \u201enu esti drept, daca nu esti liber\u201c. Liber, in cazul oamenilor de litere, de prejudecati, de complexe si idiosincrazii, de esecurile si vexatiunile pe care ti le-a provocat istoria si pe care spiritul nu poate sa le stap\u00e2neasca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Romancierul N. Breban a publicat recent o carte de reflectii asupra istoriei noastre si a personajelor care au ilustrat-o intr-un chip sau altul in epoca moderna, de la regii nostri la Ceausescu (\u201eIstoria dramatica a prezentului. Eventurierii politicii rom\u00e2nesti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2nesti, 2010). O carte de reflectii politice si morale in stil brebanian, adica… Cite\u0219te mai mult »\u201eBolile multimii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5078,1179],"class_list":["post-6850","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-istoria-dramatica-a-prezentului-eventurierii-politicii-romanesti","tag-n-breban"],"views":1854,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6850","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6850"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6850\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6850"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6850"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6850"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}