{"id":685,"date":"2009-12-10T16:50:05","date_gmt":"2009-12-10T14:50:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=685"},"modified":"2009-12-10T16:50:59","modified_gmt":"2009-12-10T14:50:59","slug":"g-calinescu-despre-rabelais-1953","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-despre-rabelais-1953\/","title":{"rendered":"G. Calinescu despre Rabelais (1953)"},"content":{"rendered":"

Prima mentiune a lui Fran\u00e7ois Rabelais in publicistica literara calinesciana apare in cronica despre \u201eHronicul mascariciului Valatuc\u201c de Al. O. Teodoreanu, din \u201eViata literara\u201c, 24 noiembrie 1928. La v\u00e2rsta de 29 de ani, profesorul de la Liceul \u201eC. Diaconovici-Loga\u201c din Timisoara scria dezinvolt: \u201eIn aceste pagini e o atmosfera rabelaisiana de arta a vietii fiziologice de utilizare stenica a culturii de felul celeia ce pluteste in paginile lui Lawrence Sterne, si el ca si Rabelais inrudit cu Boccaccio in nerusinarea filosofica de a exalta exploziunea simturilor normale\u201c (G. Calinescu, \u201eOpere. Publicistica\u201c, vol. I, 2006, p. 404).<\/em><\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Verdictul critic, elaborat savant, despre o carte in rom\u00e2na, porneste de la decopertarea valorilor perene ale literaturii universale, in relatie cu ele apreciind cartea scriitorului rom\u00e2n. Acest sistem de g\u00e2ndire critic a literaturii rom\u00e2ne va cimenta orientarile din istoria literara autohtona a secolului XX si in continuare. Rabelais si opera sa vor reveni frecvent in gestiunea critica a lui G. Calinescu, inclusiv in \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c din 1941, de unde trebuie sa retinem fraza privitoare la \u201eFlori de mucigai\u201c (p. 730): \u201eCititorul necultivat in sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare, desi raritatea si savoarea sunt insusirile lor ca si ale operei lui Rabelais\u201c.
\nDupa Al Doilea Razboi Mondial, personalitatea scriitorului francez a revenit in atentia miscarilor culturale, din aproape toate tarile lumii, printr-o imprejurare ce merita o succinta evocare. In urma initiativei unor oameni de stiinta, a unor literati, artisti si politicieni francezi si englezi de orientare antifascista de st\u00e2nga, recunoscuta pe plan european, se organizeaza la 20-25 aprilie 1949, la Paris, primul \u201eCongres Mondial al Partizanilor Pacii\u201c, intre initiatori figur\u00e2nd celebrul fizician-atomist Fr\u00e9deric Joliot-Curie, laureat al Premiului Nobel in 1935, impreuna cu sotia sa Ir\u00e8ne Curie, fizician si chimist. Sa notam ca Joliot-Curie era membru al Partidului Comunist Francez din 1942 si colaborase la lupta contra ocupantului hitlerist si cu rom\u00e2nii Traian Vuia si Tristan Tzara. In anul 1948, Joliot-Curie a construit si pus in functiune primul reactor atomic francez, st\u00e2rnind dusmania unor cercuri conservatoare si violent anticomuniste din sferele politice si de informatii din S.U.A.
\nJoliot-Curie a reusit sa determine pe unii lideri politici din tarile estice ale Europei sa sustina convocarea unui \u201eCongres al Partizanilor Pacii\u201c la Praga, cu reprezentanti din U.R.S.S. si tarile de \u201edemocratie populara\u201c. At\u00e2t congresul de la Paris, c\u00e2t si cel de la Praga au ales un \u201eConsiliul Monidal al Pacii\u201c, format din 140 de personalitati recunoscute pe plan national si mondial. Din partea Rom\u00e2niei a fost ales in Consiliul Mondial acad. Mihail Sadoveanu. In martie 1950, are loc la Stockholm sedinta \u201eComitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Pacii\u201c, care lanseaza cunoscutul apel privind \u201einterzicerea neconditionata a armei atomice\u201c. In noiembrie 1950, are loc la Varsovia al doilea Congres Mondial al Partizanilor Pacii, iar reprezentantii francezi, polonezi si englezi propun, iar delegatii aproba, preluarea actiunilor universale de comemorare si aniversare ale marilor personalitati stiintifice, artistice si morale ale tuturor popoarelor. La Varsovia s-a decis evocarea lui Aristofan, Copernic si Chopin \u201euitati\u201c din pricina razboiului… Congresul de la Varsovia a ales presedinte al Consiliului Mondial al Pacii pe John Desmond Bernal, fizician si filosof englez, profesor la Universitatea din Londra si membru al Societatii Regale din Marea Britanie. De remarcat faptul ca membrii \u201eOrganizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura\u201c (U.N.E.S.C.O.), infiintata din 1945, cu sediul la Paris, au recunoscut dreptul de prioritate intelectuala al \u201eConsiliului Mondial al Pacii\u201c privind comemorarile si aniversarile de valoare si interes universal si au sprijinit, in buna masura, initiativele Consiliului.
\nG. Calinescu, in calitate de membru al Uniunii Patriotilor si academician, se alatura lui M. Sadoveanu in activitatea de organizare a \u201eComitetelor de lupta pentru pace in Rom\u00e2nia\u201c in anul 1950 si participa la congresul acelor comitete, din 9-12 septembrie 1950, fiind ales membru in \u201eComitetul National pentru Apararea Pacii in R.P.R.\u201c El publicase in \u201eFlacara\u201c din 13 nov. 1950 un articol de solidarizare cu Fr\u00e9d\u00e9ric Joliot-Curie, care fusese destituit de guvernul francez de la conducerea celebrului Institut de Radium, organizat de Marie Curie-Sklodowska, laureata a Premiului Nobel in anul 1903 si apoi in 1911, pentru descoperirile stiintifice epocale.
\nG. Calinescu a condamnat in articolul sau decizia punitiva a guvernului francez, impotriva savantului Joliot-Curie. Scriitorul rom\u00e2n declara explicit ca guvernul francez s-a \u201eamericanizat\u201c si pedepseste pe \u201eilustrul savant francez, opozant al politicii atomice a guvernului S.U.A.\u201c. (Din perspectiva istorica, avem un exemplu concludent al politicii de dictat, practicata atunci de unele cercuri puternice din sistemul de stat si stiintific al democratiei americane!)
\nDin lupta pentru \u201eapararea pacii\u201c
\nLa inceputul anului 1952, M. Sadoveanu propune guvernului rom\u00e2n organizarea, in Bucuresti, a \u201eCongresului National pentru Apararea Pacii din R. P. Rom\u00e2nia\u201c. Initiativa sadoveniana, sustinuta de numerosi oameni de cultura, intre care academicienii G. Calinescu, Gala Galaction, Tr. Savulescu, D. Danielopolu s.a., s-a tot am\u00e2nat din pricina conflictului politic iscat in Biroul Politic al C.C. al P.M.R., soldat cu decizia cunoscuta din martie privind excluderea din forurile de conducere ale partidului si statului a Anei Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu. De retinut ca M. Sadoveanu si colaboratorii sai au propus sa fie invitati la Congres toti sefii cultelor religioase, precum si oameni de cultura care, in anii anteriori, fusesera epurati, supusi diferitelor anchete sau ostracizati si cenzurati pentru ca sustineau in activitatea lor profesionala opinii, idei opuse celor oficiale, promovate de partid si noile institutii de stat.
\nDupa \u201etratative prelungite\u201c Gheorghiu-Dej, de cur\u00e2nd instalat presedinte al Consiliului de Ministri, accepta propunerile lui Sadoveanu, Calinescu, Galaction, Camil Petrescu ca, in decembrie 1957, sa se tina la Ateneul Rom\u00e2n \u201ePrimul Congres Mondial pentru Apararea Pacii din R.P.Rom\u00e2na\u201c, cu participarea si a unor invitati din strainatate. Evenimentul a provocat interesul iubitorilor de literatura, deoarece Sadoveanu si colegii sai au convins pe seful guvernului sa fie invitat oficial si poetul interzis \u2013 Tudor Arghezi, cu drept de a lua si cuv\u00e2ntul. Autorul \u201eFlorilor de mucigai\u201c a conditionat prezenta sa de realizarea unei int\u00e2lniri cu Dej si Petru Groza, la care sa fie condamnate articolele anti-argheziene, semnate de Sorin Toma (1948) si Leonte Rautu (1951). Primind un raspuns pozitiv, increzator, Marele Alpha s-a urcat in autoturismul cu care sosise la Martisor Mihai Beniuc si a intrat in sala Ateneului, int\u00e2mpinat cu aplauze… Asa cum am aratat in \u201eSteaua\u201c din mai 1980, Gheorghiu-Dej, sub presiunea lui Leonte Rautu, Sorin Toma si I. Chisinevschi, a renuntat la int\u00e2lnirea cu Tudor Arghezi, atitudine impardonabila. Sefii propagandei de partid au recurs la punerea in paranteza a prezentei lui Arghezi la respectivul Congres… (Despre asta in \u201eAmurgul demiurgilor Arghezi, Blaga, Calinescu\u201c, 1998, p. 41 si comunicarile lui M. Beniuc).
\nG. Calinescu a facut parte alaturi de M. Sadoveanu, in prezidiul Congresului de la Ateneu, a luat cuv\u00e2ntul, textul lui fiind publicat integral numai in \u201eRom\u00e2nia libera\u201c din 9 decembrie 1952, dar numele sau a aparut si in unele cotidiene din tari europene, inclusiv din Anglia si Franta. Sa adaugam informatia ca Sadoveanu, Calinescu si Galaction au propus sa candideze ca membru in \u201eComitetul Permanent pentru apararea Pacii din R.P.R.\u201c si Tudor Arghezi, dar propunerea a fost respinsa de reprezentantii partidului \u2013 Leonte Rautu, Sorin Toma, M. Roller si Constantinescu-Iasi. Presedinte al \u201eComitetului Permanent pentru Apararea Pacii din R.P.R.\u201c a fost ales Mihail Sadoveanu, intre membrii activi fiind G. Calinescu, Traian Savulescu, Camil Petrescu si alti oameni de cultura. Din partea partidului sunt alesi \u2013 Leonte Rautu, Sorin Toma,
\nM. Roller, iar din partea organizatiilor de femei, alaturi de Doamna Maria Rosetti, este aleasa profesoara Constanta Craciun (p\u00e2na atunci putin cunoscuta in mediile politice cotidiene).
\nLa incheierea manifestarii, M. Sadoveanu a anuntat deplasarea la Viena a unei delegatii rom\u00e2ne, condusa de acad. Traian Savulescu, din care sa faca parte acad. Camil Petrescu si scriitorii \u201emai tineri\u201c V. Em. Galan si
\nA. Breintenhofer, \u2013 acesta de cur\u00e2nd reintors acasa, dupa deplasarea fortata in U.R.S.S., inceputa in ianuarie 1945, in temeiul unei decizii a Comisiei Aliate de Control, referitoare la germanii din Rom\u00e2nia. La revenirea in Bucuresti, delegatia rom\u00e2na a prezentat lui
\nM. Sadoveanu si programul actiunilor cultural-stiintifice, aprobate de membrii Congresului Mondial al Partizanilor Pacii\u00a0 de la Viena, presedinte Fr\u00e9d\u00e9ric Joliot-Curie. Intre comemorari, figura propunerea delegatiei franceze de a se organiza manifestari la 400 de ani de la moartea lui Fran\u00e7ois Rabelais \u2013 9 aprilie 1553.
\n\u201eUn om care a r\u00e2s c\u00e2t a trait…\u201c
\nFiind unul dintre martorii, inca in viata, a organizarii in Rom\u00e2nia a 400 de ani de la moartea lui Rabelais este nimerit sa reamintesc, succint, desfasurarea evenimentului, mai ales ca urmarile lui prezinta interes pentru istoricii culturii rom\u00e2ne. C\u00e2teva date despre unele decizii politico-administrative. Dupa Congresul amintit, la 18 decembrie 1952 apare hotar\u00e2rea conducerii P.M.R. de infiintare a Sectiei de Literatura si Arta a C.C., prin scoaterea activitatilor respective, inclusiv a Editurilor literar-artistice, din preocuparile Sectiei de Propaganda si Agitatie, sef Leonte Rautu, membru C.C. al P.M.R. Este numit sef al noii Sectii de Literatura si Arta \u2013 Constanta Craciun, membru C.C. al P.M.R., profesoara de limba si literatura germana, ilegalista. Adjunct al sefului acelei sectii este numit P. Tugui.
\nPrima hotar\u00e2re a Constantei Craciun a fost cu privire la scriitorul care sa inaugureze \u201eSaptam\u00e2na Cartii\u201c la 23 decembrie 1952. Fara \u201ejocuri\u201c politice, l-a invitat la Sectia de partid pe Jacques Podoleanu, directorul general al \u201eDirectiei Generale a Editurilor (…) Difuzarii Cartii si Presei\u201c de pe l\u00e2nga Consiliul de Ministri si a propus \u201eschimbarea propunerilor anterioare\u201c si anume: la deschiderea festiva sa vorbeasca acad. G. Calinescu, (in locul lui Tr. Selmaru, secretar al U.S.); in consens cu cele stabilite cu Ministerul Afacerilor Externe (Grigore Preoteasa, prim-adjunct al ministrului), Directia Generala a Editurilor sa invite la inaugurarea \u201eSaptam\u00e2nii Cartii\u201c reprezentanti diplomatici din tarile de democratie populara.
\nAsa se face ca \u201eSaptam\u00e2na Cartii\u201c s-a deschis festiv la \u201eLibraria Noastra\u201c, in prezenta unor diplomati din Bulgaria, R.D. Germana, China, Coreea de Nord, Polonia, Cehoslovacia si Ungaria, principalul orator fiind acad. G. Calinescu (Textul integral al cuv\u00e2ntarii se publica in \u201eContemporanul\u201c din 26.XII.1952, iar informatii ample, cu rezumat, publica toate ziarele din Bucuresti si provincie). Evident, cei de la Sectia de partid au apelat la bunavointa academicianului, nicidecum \u201etelefonic\u201c, ci l-au vizitat acasa, apoi, l-au insotit la sediul sectiei pe str. Modrogan… G. Calinescu o cunostea pe Constanta Craciun din anul 1946, c\u00e2nd au devenit am\u00e2ndoi membri in Comisia Culturala a Marii Adunari Nationale.
\nElogiind \u201eCartea\u201c, autorul \u201eIstoriei literaturii rom\u00e2ne\u201c atragea atentia autoritatilor din epoca: \u201eStiinta si arta nu sunt un lux, lipsa lor a fost tot at\u00e2t de simtita de clasa muncitoare ca si putinatatea hranei si a invesm\u00e2ntarii (…) O carte e buna pentru noi daca da constiinta si vigoare\u201c.
\nIn ianuarie 1953, \u201eComitetul Permanent pentru Apararea Pacii\u201c a informat pe reprezentantii presei, Radio-ului si institutiilor culturale despre obligatiile imediate privitoare la \u201eAl IV-lea Centenar al mortii lui Rabelais\u201c. Raspunderea organizarii actiunilor concrete a fost incredintata de M. Sadoveanu Constantei Craciun, membru in \u201eComitetul Permanent…\u201c Ea mi-a cerut sa-i aduc de la Biblioteca Academiei titlurile unor editii franceze \u2013 Rabelais si traducerile lui in limba rom\u00e2na. Toate editiile franceze si germane, incep\u00e2nd cu cea din 1532, se aflau la Biblioteca, inclusiv \u201e\u0152uvres compl\u00e8tes\u201c. Texte establit et pr\u00e9sent\u00e9, par Jean Plattard, 3 vol. 1946-1948. Am gasit o singura traducere, si aceea fragmentara: \u201eGargantua\u201c (prelucrare in rom\u00e2neste de V. Macri, Bucuresti, 1942. Suparata, sefa sectiei de partid a spus ca va discuta problema traducerii lui Rabelais cu profesorii T. Vianu si N.N. Condeescu, cer\u00e2ndu-mi sa \u201enotez\u201c: \u201eTraduceri Rabelais cu Directia Generala a Editurilor\u201c.
\nIntr-o buna zi de primavara sunt convocat de sefa Sectiei de Literatura si Arta. In birou se afla Mihail Rosianu, membru supleant al C.C., ilegalist, din martie 1952 presedinte al Comitetului Radiodifuziunii Rom\u00e2ne. Stiam ca indeplinise, impreuna cu Patriarhul Iustinian, misiunea de asigurare a evadarii lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la T\u00e2rgu-Jiu. A cerut sectiei de partid sprijinul in gasirea scriitorului care sa vorbeasca la Radio despre Rabelais. Constanta mi-a cerut parerea. Fara ezitari am propus pe Tudor Arghezi, amintindu-mi aprecierile lui Calinescu de \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne\u201c. Replica sefei n-a int\u00e2rziat: \u201eDaca ai telefonul, te rog vorbeste acum cu d\u00e2nsul sa primeasca in audienta un reprezentant al Radio-ului!\u201c Am avut noroc sa raspunda\u00a0 la telefon chiar Maestrul, care a acceptat sa primeasca un delegat al Radio-ului. Dupa aceea, am aflat ca M. Rosianu s-a dus la Martisor, iar Maestrul a scris si, apoi, a citit la Radio \u201etableta\u201c despre Rabelais, relu\u00e2nd, dupa ani de interzicere, colaborarea cu Radiodifuziunea Rom\u00e2na. In stilul sau inconfundabil, T. Arghezi spunea: \u201eCine si ce a fost acest Rabelais, citat asa de rar, chiar in Franta lui, necum in Rom\u00e2nia noastra? Un om care a r\u00e2s c\u00e2t a trait, si un om intreit, calugar, medic si scriitor…\u201c (Text publicat de D-na Mitzura in \u201eScrieri\u201c, vol. 33: \u201eProze\u201c, 1983).
\nIn \u201eContemporanul\u201c din 3 aprilie 1953, Vera Calin semna articolul: \u201eLa patru sute de ani dela moartea lui Fran\u00e7ois Rabelais\u201c. Comunicarile si articolele despre Rabelais au impus specialistilor din Bucuresti o activitate mai laborioasa, inc\u00e2t prezentarea publica s-a esalonat p\u00e2na in vara, mai ales ca, intre timp, pentru prima data, Ambasadorul Frantei in R.P.Rom\u00e2na a solicitat presedintelui Academiei Rom\u00e2ne informatii despre manifestarile programate. Dupa aceea, acad. Victor Eftimiu a prezentat in fata unui public numeros lucrarea sa despre Rabelais, inclusa in vol. \u201eAkademos\u201c, iar profesorul T. Vianu semneaza in \u201eLimba rom\u00e2na\u201c, nr. 3 (mai-iunie) studiul: \u201eArta lui Rabelais\u201c.
\nO recuperare int\u00e2rziata
\nSe pare ca acad. G. Calinescu a cerut Prezidiului Academiei R.P.R., care i-a solicitat prin vocea lui M. Sadoveanu, sa prezinte in cadrul \u201esedintei festive\u201c academice comunicarea principala, oarecare ragaz. Asa se explica convocarea \u201eSedintei solemne\u201c (denumirea oficiala a manifestarii!) in ziua de 19 iunie 1953, pe baza unor \u201einvitatii personale\u201c, difuzate membrilor Academiei, unor scriitori, artisti si cercetatori, corpului diplomatic si unor membri ai guvernului.
\nSedinta a fost deschisa de acad. A. Toma, deoarece M. Sadoveanu se afla, la Budapesta la \u201eSedinta Consiliului Monidal al Pacii\u201c. Comunicatul \u201eAgerpres\u201c, reprodus in toate ziarele centrale si provincie, cuprinde:
\n\u201eAcad. G. Calinescu a vorbit despre viata si opera lui Fran\u00e7ois Rabelais, marele scriitor umanist francez care si-a imortalizat numele prin crearea celebrului roman \u201eGargantua et Pantagruel\u201c.
\nSubliniind personalitatea marelui scriitor umanist, conferentiarul a aratat ca Fran\u00e7ois Rabelais a fost in creatia literara si intreaga sa activitate un exponent al fortelor sociale inaintate ale vremii, un reprezentant de seama al Renasterii. Operele sale de satira biciuitoare sunt strabatute de o mare incredere in oameni, de o dragoste puternica pentru ei, de spiritul optimist popular.
\nOpera lui Rabelais apartine omenirii progresiste care apara pacea, cultura, independenta nationala, care lupta pentru ideia prieteniei si colaborarii intre popoare\u201c.
\nDin partea Uniunii Scriitorilor, a prezentat o comunicare Lucia Demetrius. Mentionez ca in ziua de 20 iunie 1953 toate ziarele din Bucuresti si provincie a publicat informatii ample ori succinte, sub titlul: \u201eSedinta solemna inchinata comemorarii lui Fran\u00e7ois Rabelais\u201c. Din motive prezentate in alte articole, \u201eAnalele Academiei R.P.R.\u201c au inceput sa reapara, dupa anul 1955, astfel ca s-a \u201ereconstituit\u201c sedinta solemna dedicata lui Rabelais, in volumul III, 1953, p. 85, fara publicarea textului integral al comunicarii lui G. Calinescu. Nu exista nici o indicatie referitoare la vreun demers al autorului pentru publicarea studiului sau despre Rabelais. Cu toate acestea, cercetatorii avizati n-au uitat sa rememoreze \u201einitiativa Consiliului Mondial al Partizanilor Pacii\u201c si comunicarea lui G. Calinescu, urmare fiind editarea unor studii de critica si istorie literara si transpunerea in limba rom\u00e2na a operei celebrului scriitor francez.
\nVal. Panaitescu, bunaoara, publica in \u201eIasul literar\u201c din aprilie 1956, lucrarea: \u201eArta satirei lui Rabelais\u201c, pe care redactia ESPLA o editeaza in \u201eMica biblioteca critica\u201c, nr. 49. Obligatia intelectuala si morala de \u201etranspunere\u201c in limba rom\u00e2na a operei lui Rabelais si-a asumat-o, in acei ani, t\u00e2narul poet licentiat si erudit in filologie romanica Romulus Vulpescu, care se consacrase int\u00e2i prin \u201etranspunerea\u201c \u201eOpurile magistrului Fran\u00e7ois Villon adica Dieta Mare si Lasata, Adaosul, Jergul si Baladele\u201c. Ca redactor la ESPLA, R. Vulpescu trudeste pe vechile texte franceze si publica in 1962, la Editura pentru Literatura Universala, cartea: Rabelais, \u201eGargantua\u201c. Traducere, note, comentarii si indice de Romulus Vulpescu. Studiul introductiv de N.N. Condeescu, tiraj 38.100 ex, eveniment cultural autentic. Profesorul N.N. Condeescu citeaza numerosi exegeti francezi si germani, dintre rom\u00e2ni lucrarile lui T. Vianu si Val. Panaitescu, precum si manifestarile din Bucuresti, anul 1953. \u201eLa noi \u2013 scrie N.N. Condeescu \u2013 Academia R.P.R. a organizat sedinta festiva (19 iunie 1953), in cadrul careia evocarea marelui scriitor a fost facuta de academicianul G. Calinescu. In Franta, periodicele \u201eLa Pens\u00e9e\u201c si \u201eEurope\u201c au fost partial sau total consacrate lui Rabelais\u201c (p. LVIII). N.N. Condeescu va largi comentariile sale despre opiniile lui G. Calinescu referitoare la Rabelais si literatura rom\u00e2na, precum si despre comemorarea din 1953 in \u201ePrefata\u201c la cartea: Rabelais, \u201eGargantua si Pantagruel\u201c. Traducere de Alex. Hodos, E.L.U. Ilustratiile de Benedict Ganescu. Romulus Vulpescu publica in 1963, la Editura Tineretului, volumul: \u201eViata nemaipomenita a marelui Gargantua tatal lui Pantagruel ticluita odinioara de Fran\u00e7ois Rabelais\u201c, povestita pentru copii de…, ilustrata de Eugen Taru, in 35.160 de exemplare. In acelasi an 1963, profesorul Ovidiu Drimba publica prima monografie \u201eFran\u00e7ois Rabelais\u201c din cultura rom\u00e2na, in colectia Editurii Tineretului. Lucrare de nivel academic, intemeiata pe o bogata bibliografie, scrisa fluent, cuprinde multe pagini cu informatii despre studiile in limba rom\u00e2na dedicate lui Rabelais, staruind competent asupra aprecierilor si comentariilor calinesciene din \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne…\u201c din 1941 referitoare la operele unor scriitori rom\u00e2ni si… opera rablaisiana.
\nNu se cunosc motivele \u2013 daca au existat intr-adevar \u2013 ce au impiedicat pe Calinescu sa publice comunicarea sa \u2013 \u201eFran\u00e7ois Rabelais umanist\u201c in \u201eStudii si cercetari de istorie literara si folclor\u201c, anii 1953 sau 1954, sau s-o propuna redactiei \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c. Reiese ca nici redactia \u2013 scriitorul Petru Dumitriu prezent la \u201esedinta solemna\u201c de la Academie \u2013 n-a venit in int\u00e2mpinarea autorului \u2013 G. Calinescu. Studiul despre Rabelais n-a fost retinut, ca si cel despre Dostoievski, de Vasile Nicolescu si Adrian Marino in cartea: G. Calinescu, \u201eScriitori straini\u201c. Antologie, E.L.U, 1967. Manuscrisul, existent la Biblioteca Academiei, a fost semnalat de Ion Balu in \u201eG. Calinescu 1899-1965. Biobibliografie\u201c, 1975. In anul urmator, d-na Dana Popescu publica manuscrisul \u201eFran\u00e7ois Rabelais umanist\u201c in \u201eManuscriptum\u201c, an. VII, nr. 4(25), 1976, in prezentare accentu\u00e2nd: \u201eDupa toate probabilitatile, este vorba de o conferinta, a carei sustinere nu stim daca si in ce context a avut loc; presupunem ca va fi fost scrisa in aceeasi perioada cu cele despre Torquato Tasso, Cervantes, Tolstoi si Cehov \u2013 poate chiar in 1953, anul sarbatoririi internationale a centenarului (?!) Rabelais…\u201c
\nNotele noastre ofera datele reale privitoare la imprejurarile concrete in care a rostit G. Calinescu conferinta sa, importante fiind si urmarile reale pentru cultura rom\u00e2na a comemorarii celor 400 de ani de la moartea lui Rabelais in R. P. Rom\u00e2na, in anul 1953.
\nSeptembrie 2009<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prima mentiune a lui Fran\u00e7ois Rabelais in publicistica literara calinesciana apare in cronica despre \u201eHronicul mascariciului Valatuc\u201c de Al. O. Teodoreanu, din \u201eViata literara\u201c, 24 noiembrie 1928. La v\u00e2rsta de 29 de ani, profesorul de la Liceul \u201eC. Diaconovici-Loga\u201c din Timisoara scria dezinvolt: \u201eIn aceste pagini e o atmosfera rabelaisiana de arta a vietii fiziologice… Cite\u0219te mai mult »G. Calinescu despre Rabelais (1953)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[376],"class_list":["post-685","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-george-calineascu-despre-rabelais"],"views":6532,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/685","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=685"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/685\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=685"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=685"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=685"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}