{"id":6832,"date":"2011-03-17T10:17:27","date_gmt":"2011-03-17T08:17:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6832"},"modified":"2011-03-17T10:18:26","modified_gmt":"2011-03-17T08:18:26","slug":"cultura-si-politica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cultura-si-politica\/","title":{"rendered":"Cultura si politica"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>De aproape doua luni, revoltele sau revolutiile din statele arabe provoaca \u00eengrijorari mai mari dec\u00e2t s-ar fi putut crede. S-a constatat ca rapiditatea cu care au fost debarcati Ben Ali \u00een Tunisia si Mubarak \u00een Egipt nu a mai fost posibila \u00een cazul colonelului Gadhafi \u00een Libia. Rezistenta si represaliile militare cu care acesta a raspuns miscarii insurgente din tara sa au cerut o adaptare din mers a masurilor de sprijin ale comunitatii internationale. \u00centr-o regiune \u00een care conflictul israelo-palestinian nu a putut fi reglementat mai bine de o jumatate de secol, a aparut, iata, o destabilizare contagioasa care nu mai este neaparat politica, ci una eminamente sociala. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Efectele revoltelor produc mari preocupari. Un razboi civil \u00een Libia ar ram\u00e2ne \u00een limitele frontierelor acestui stat? Greu de stiut. Presa din Marea Britanie si din Franta ofera spatii largi dezbaterilor de idei, multe dintre acestea pe marginea modificarilor de strategie care se profileaza deja la orizont. Recunoscuta cu jumatate de gura, dilema o creeaza natura si limitele interventiilor \u00een sustinerea miscarilor insurgente din lumea islamica. O dilema care provine dintr-un calcul si dintr-o experienta. Calculul se refera la resursele energetice de care dispun tarile arabe si de care statele dezvoltate au avut si vor avea nevoie. \u00centrebarea care se pune ar fi daca acestea pot sa compenseze pericolul pe care, pentru unii, \u00eel reprezinta islamismul si perspectiva islamizarii regimurilor politice din lumea araba. Cu alte cuvinte, daca petrolul arab este mai de pret dec\u00e2t prezervarea viitorului prin reasezarea raporturilor lumii occidentale cu cea islamica. \u00cen privinta experientei, este vorba de cea pe care au oferit-o razboaiele duse pe pam\u00e2nt arab. Cele recente, mai ales cel din Irak, produc \u00eengrijorarea cea mai mare. Tocmai de aceea, la Washington nu s-a putut ajunge dec\u00e2t t\u00e2rziu la o solutie optima pentru sprijinirea rebelilor din Libia. Administratia Obama a fost acuzata ca a asistat neputincioasa la masacrul orchestrat de fortele fidele regimului lui Gadhafi \u00eempotriva poporului insurgent. Unii ar fi dorit o interventie militara. Casa Alba a recurs mai \u00eent\u00e2i la consultarile diplomatice si a preferat sa faca declaratii politice. Secretarului de stat Hillary Clinton a discutat cu aliatii si au fost degajate unele concluzii ce s-au regasit \u00een rezolutia Consiliului de Securitate de sanctionare a regimului lui Gadhafi. Este de remarcat ca la Washington a \u00eenvins realismul. Ministrului Apararii Robert Gates a informat ca armata americana nu poate sa-si permita sa se angajeze \u00eentr-un al treilea conflict militar terestru \u00een Orientul Mijlociu. Thomas Lippman, expert \u00een Consiliul pentru relatiile externe, desi laconic, a fost cu mult mai explicit: ,,Nu am \u00eenvatat nimic?\u201c. Desigur se referea la esecurile \u00eenregistrate \u00een razboaiele din Irak si Afganistan. Potrivit ziarului britanic \u201eThe Independent\u201c, tentativa lui Gadhafi de a scapa mai usor prin eventuale \u00eentelegeri cu rasculatii nu i-a fost de folos, Consiliul National, \u00eenfiintat de insurgenti, a refuzat propunerea lui de a convoca Parlamentul pentru examinarea unei demisii protejate de garantii.<br \/>\n\u00cen presa franceza se considera ca Administratia americana a fost luata prin surprindere de evenimentele din lumea araba. Dar, trebuie spus, nu numai Administratia americana, ci si Europa a fost bulversata de rapiditatea cu care socul revolutiei din Tunisia s-a rasp\u00e2ndit. Reactia democratiilor occidentale a venit cu \u00eent\u00e2rziere si, mai important, s-a coagulat dificil. Nu se putea altfel pentru ca interesele acestora \u00een regiune, asa cum am mai scris, nu concorda. \u00cen final, \u00eensa, ceva mai multa coerenta s-a dovedit necesara. Presedintele Obama a fost mai ferm cu avertismentele date lui Gadhafi iar sustinatorilor acestuia le-a cerut sa \u00eenceteze imediat reprimarea poporului rasculat. Au fost create conditiile ca NATO sa poata lua decizia de instituire a supravegherii militare aeriene a Libiei. Liga Araba, care-l condamnase fara rezerva pe Gadhafi, sustine aceasta masura asa cum a sustinut si altele pe care le-a considerat necesare limitarii puterii dictatorului si debarcarii lui. Dar lucrurile sunt departe de a fi clarificate. \u00cen dezbateri a intervenit surprinzator si problema raporturilor politice dintre Occident si lumea islamica. Este usor de constatat o anumita ambiguitate a pozitiilor, dar ceea ce nu poate trece neobservat este surprinzatorul atac \u00eempotriva islamismului, cu o extindere de la religie la mediul general de cultura. Tensiunea din lumea araba, accentuata de rezistenta neasteptata a colonelului Gadhafi, nu este singura cauza. \u00cen Tunisia, islamistii, care nu au jucat nici un rol \u00een ,,revolutia iasomiei\u201c, \u00eesi construiesc un partid politic iar initiativa lor pare sa aiba o mare atractie \u00een r\u00e2ndul tunisienilor. Liderul acestora, Hajami Lourimi, spera ca noul partid sa fie suficient de puternic pentru a se prezenta la alegerile din vara: ,,Stiu ca lumea se teme de islamisti; totusi, trebuie sa se stie si faptul ca noi nu avem nimic \u00een comun cu talibanii si cu interpretarea pe care acestia o dau Coranului; noi vrem sa demonstram ca islamul nu este incompatibil cu democratia si cu modernitatea\u201c.<br \/>\nRam\u00e2ne de demonstrat, dupa cum se poate deduce din pozitiile oficiale luate \u00een Germania, Marea Britanie si Franta fata de islam si islamisti. Nu se poate vorbi, \u00eenca, de suficienta claritate \u00een pozitii, dar abordarea lui Huntington privind socul civilizatiilor nu pare foarte \u00eendepartata.<br \/>\nDialog sau razboi al culturilor? Cine poate fi sigur?! Premierul britanic David Cameron sustine ca nu se poate vorbi de un soc al civilizatiilor, dar nici nu are cele mai amabile cuvinte despre islamism si despre multiculturalism. Si el nu este primul care schimba cadenta. Cancelarul Angela Merkel vorbise \u00eenca din octombrie 2010 despre esecul politicii multiculturalismului pornind de la insuccesul politicii de integrare sociala a musulmanilor. Reapare temerea de terorism. Se afirma ca tineri proveniti din r\u00e2ndurile musulmanilor au fost atrasi \u00een retele teroriste, au actionat la comanda si cu convingere. Aceasta constatare este exploatata nu numai de extrema dreapta, ci si de dreapta germana. Disputele privind imigratia au inflamat \u00eentr-at\u00e2t pe germani \u00eenc\u00e2t Angela Merkel a trebuit sa ia pozitie publica. \u00cen octombrie 2010, cancelarul a recunoscut ca ,,modelul multiculturalismului \u2013 adica al\u00a0 coabitarii mai multor culturi \u2013 a esuat \u00een totalitate \u00een Germania\u201c. Declaratie surprinzatoare, sa recunoastem, daca o raportam la arsenalul de arme folosit pentru promovarea si protejarea valorilor democratiei. Ea vine dupa ce sondajele aratau ca 35% dintre germani socotesc st\u00e2njenitoare prezenta strainilor pentru conditia lor de viata. Mai grav, 10% dintre germani cred ca tara lor are nevoie sa fie condusa cu o m\u00e2na ferma, ,,de un fuhrer\u201c, iar 50% \u00eei tolereaza cu dificultate pe islamici. Un \u00eenalt functionar, Thilo Sarrazin, a scris un pamflet \u00een care sustine ca Germania se abrutizeaza sub greutatea imigrantilor musulmani. Dar poate ca mult mai \u00eengrijoratoare trebuie considerate declaratiile liderului conservatorilor, Horst Seehofer, care au declansat un adevarat scandal. El sustine ca Germania ,,nu are nevoie de imigranti din tari de cultura diferita de cea germana, cum sunt turcii sau arabii\u201c si considera ca ,,integrarea acestora este, \u00een final, dificila\u201c. Angela Merkel \u00eencearca sa calmeze lucrurile. O \u00eent\u00e2rziere \u00een clarificarea pozitiei oficiale ar fi fost nefericita \u00een perspectiva nu prea \u00eendepartata a alegerilor. Cancelarul a afirmat public ca Germania nu poate renunta la politica de primire a imigrantilor chiar daca exista riscul ca prezenta acestora sa produca somaj \u00een r\u00e2ndul germanilor; Germania are nevoie de m\u00e2na de lucru calificata si de specialistii straini. Cu o conditie: ,,nu avem nevoie de o imigratie care sa devina povara pentru sistemul nostru social\u201c;\u00a0 cei care ajung \u00een Germania trebuie sa se integreze si sa adopte cultura si valorile germane; este timpul sa pretindem tinerilor musulmani o mai buna integrare \u00een lupta \u00eempotriva extremismului si terorismului. Formulari prudente care au urmarit sa menajeze aripa liberala a partidului de guvernam\u00e2nt, dar si pe cea conservatoare condusa de Horst Seehofer care ram\u00e2ne ferm: ,,Noi ne angajam pentru cultura de referinta germana si \u00eempotriva multiculturalismului. Multiculturalismul este mort\u201c.<br \/>\nDincolo de Canalul M\u00e2necii, premierul britanic David Cameron a reluat, \u00een luna februarie, tema integrarii strainilor si a islamismului aproape \u00een aceiasi termeni. Aflat la o conferinta de securitate gazduita de Germania, la Munchen, el a vorbit la fel de apasat, fara menajamente, despre ,,extremismul islamic\u201c si a cerut Europei, \u00een numele combaterii terorismului, ,,sa se trezeasca&#8230; sa vada ce se petrece \u00een interiorul frontierelor sale\u201c. Radacinile terorismului s-ar fi \u00eentins p\u00e2na \u00een democratiile occidentale, de aceea crede ca este de dorit ,,practicarea unui liberalism mai ferm\u201c si mai putina toleranta: ,,chiar propriii nostri concetateni au recurs la actiuni teroriste\u201c, a subliniat Cameron, deceptionat de esecurile\u00a0 politicii de integrare culturala a strainilor: ,,Multiculturalismul a condus la izolarea comunitatilor. Aceste societati paralele nu se dezvolta \u00een conformitate cu valorile noastre. Iar noi nu le oferim o viziune despre ceea ce este societatea noastra\u201c. Premierul britanic considera ca un liberalism viguros, mai activ, contribuie la apararea egalitatii \u00een drepturi, la respectarea legii, a libertatii de manifestare a democratiei si la \u00eentarirea identitatii nationale \u00een Marea Britanie; daca vrem sa \u00eenvingem amenintarile (terorismului, n.n.) cred ca este timpul sa \u00eentoarcem pagina politicilor din trecut.<br \/>\nPresedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, nu a scapat ocazia sa-si spuna ofurile mai vechi provocate de imigratia clandestina si sa abordeze, la r\u00e2ndul lui, problema islamismului. Mascat, dar \u00eentr-acolo duce ideea lui de a fi reluata acum chestiunea laicitatii. Opozitia considera ca seful statului reia tema din motive electorale si ca aceasta \u00eel va costa, ca si discursurile din vara trecuta pe problemele identitatii nationale. Presa franceza publica sondaje de ultim moment, initiate \u00een acest context, care \u00eel dau deja perdant \u00eenca din primul tur pe Sarkozy. Totusi, cred ca va fi greu de sustinut acest curs p\u00e2na la anul. Mai \u00eengrijoratoare pare sa fie ascensiunea noului lider al Frantului National, charismatica Marianne Le Pen. De c\u00e2nd a preluat conducerea partidului, aceasta a schimbat discursul dur al tatalui sau, ceea ce a propulsat-o \u00een topul sondajelor privind accesibilitatea la functia suprema \u00een stat, chiar \u00eenaintea contracandidatului de temut al st\u00e2ngii, Dominique Strauss-Kahn. Sarkozy nu mai are, deocamdata, de partea sa nici macar pe toti locotenentii de la \u00eenceputul mandatului prezidential. Fostul ministru de Justitie, Rachida Dati, acum eurodeputat, a luat distanta si l-a avertizat ca stigmatizarea musulmanilor nu este de bun augur. A.F.P. reia ideile acesteia astfel: daca Sarkozy, prin relansarea dezbaterii pe problemele laicitatii, urmareste sa aiba o analiza numai pe problema islamului atunci nu este bine; nu trebuie sa se ascunda \u00een spatele laicitatii. ,,Sa avem o dezbatere despre islam, o adevarata dezbatere, pentru ca islamul este o religie monoteista ca toate celelalte; iar aceasta sa urmareasca eliminarea temerilor, sa permita o mai buna cunoastere si nu sa alimentam rezervele fata de islam; islamul nu trebuie stigmatizat ca religie si nici musulmanii ca practicanti ai acesteia\u201c, a declarat Dati \u00eentr-un interviu dat publicatiei de dreapta \u201eLe Figaro\u201c. Patrick Devedjian, deputat al partidului de guvernam\u00e2nt, l-a avertizat pe colegul sau Jean-Fran\u00e7ois Cop\u00e9, secretar general al U.M.P., sa fie prudent c\u00e2nd redeschide chestiunea laicitatii. \u00centr-o disputa produsa la \u201eEurope 1 Soir\u201c Devedjian i-a spus lui Cop\u00e9: dezbaterea privind laicitatea este periculoasa; ma tem sa nu derapeze. El a reamintit ca multi dintre simpatizantii partidului de guvernam\u00e2nt sunt de confesiune musulmana si ca acestia se vad tinta unei nenorociri.<br \/>\nIata-ne \u00een fata unui nou demers cultural major pe care presa nu \u00eel ocoleste. El aduce \u00een discutie, \u00eentre altele, dupa cum s-a vazut, si soarta multiculturalismului \u00een care unii politicieni, agatati de avantajele circumstantiale oferite de drepturile omului, mai ales ale minoritatilor, \u00eesi pusesera at\u00e2tea sperante. Deocamdata sunt contestate politicile bazate pe multiculturalism, dar deschiderea poate conduce la modificari de strategie politica. Semnalul l-a dat Canada, tara care facuse un cult pentru multiculturalism, \u00eenscriindu-l chiar \u00een constitutie. Conceptul a fost asimilat doctrinar \u00een politicile liberale ale guvernelor europene. Dupa decenii, acestui model (sa spunem, adoptat din puternice ratiuni economice) \u00eensisi canadienii i-au depistat vulnerabilitatile: manifestarile de exclusivism si de rasism. Dar daca \u00een Canada semnele exclusivismului nu sunt grave, \u00een Europa lucrurile stau putin diferit, dupa cum s-a vazut. Dezbaterea intervine, nu \u00eent\u00e2mplator, \u00een conditiile socului produs de lantul de revolte social-politice din statele arabe si de una dintre consecintele acestuia: imigratia economica.<br \/>\nDupa interesul cu care conceptul multiculturalismului fusese asimilat doctrinar si dupa entuziasmul si sperantele celor care credeau \u00een ,,cultul originii etnice\u201c iata ca au aparut dezamagirile. Pretextul avansat \u00een prima linie este cautat \u00een fermentii terorismului care \u00eesi gasesc un bun mediu \u00een comunitatile dislocate. Sa fie, oare, adevarat?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De aproape doua luni, revoltele sau revolutiile din statele arabe provoaca \u00eengrijorari mai mari dec\u00e2t s-ar fi putut crede. S-a constatat ca rapiditatea cu care au fost debarcati Ben Ali \u00een Tunisia si Mubarak \u00een Egipt nu a mai fost posibila \u00een cazul colonelului Gadhafi \u00een Libia. Rezistenta si represaliile militare cu care acesta a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cultura-si-politica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cultura si politica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5069,5067,5071,5070,5068],"class_list":["post-6832","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-conflictul-israelo-palestinian","tag-cultura-si-politica","tag-destabilizare-sociala","tag-raboiul-culturilor","tag-revoltele-din-statele-arabe"],"views":1737,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6832","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6832"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6832\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6832"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6832"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6832"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}