Revista \u201eObservator cultural\u201c propune dezbaterii tema modelelor in cultura rom\u00e2na, tema veche insa reluata mereu in termenii epocii care o suscita. De ce e nevoie de modele? \u201eDespre nevoia de modele viabile, capabile sa influenteze dinamica vietii culturale, s-a vorbit dintotdeauna mult, cu patima si detasare, cu argumente pro si contra\u201c \u2013 scrie dna Carmen Musat intr-un articol polemic in care respinge candidatura lui Nae Ionescu la titlul de model in cultura rom\u00e2na si pentru creatorii ei de azi: \u201eC\u00e2t de actual este, astazi, modelul Nae Ionescu in cultura rom\u00e2na si ce relevanta au pentru noi, opera sa filozofica, actiunea sa politica si profilul sau moral ca sa suscite polemici at\u00e2t de aprinse? Este Nae Ionescu un filozof autentic si original, a carui opera, tradusa azi intr-o limba de circulatie internationala, ar putea constitui o revelatie sau, cel putin, ar putea st\u00e2rni vreun interes printre specialisti? Greu de crezut. A fost, incontestabil, un profesor carismatic, viu, care a facut din filozofare un spectacol, st\u00e2rnind admiratia studentilor sai. A stiut sa sintetizeze, sa interpreteze si sa insufleteasca ideile altor filozofi contemporani cu el, fara sa fie insa un creator de sistem sau de idei, ci doar un colportor talentat. Vocatia sa a fost una didactica si publicistica, nu una filozofica. E drept ca, la noi, stralucirea stilistica si verva publicistica pot trece drept aptitudini filozofice, dar mi se pare prea mare si prea inutil efortul de a inventa un filozof acolo unde acesta nu exista.\u201c Indrazneala de a fi rostit cu voce tare dupa 1990 ca imparatul e gol \u2013 noteaza cu deplin temei autoarea \u2013 a avut-o Marta Petreu, care a documentat lipsa de originalitate si delictul de plagiat, ridic\u00e2ndu-si-i astfel in cap pe discipolii de azi si pe studentii de alaltaieri ai carismaticului profesor de filozofie. \u201eEste Nae Ionescu \u2013 se intreaba dna Carmen Musat \u2013 un model de buna conduita in g\u00e2ndirea filozofica, valabil astazi, c\u00e2nd in universitati originalitatea e considerata de cei mai multi studenti si de unele cadre didactice un criteriu absurd al promovarii examenelor? Cu riscul de a-mi atrage sf\u00e2nta m\u00e2nie a celor ce mizeaza inca pe carisma naeionesciana, dati-mi voie sa nu accept un astfel de model.\u201c E oarecare contrazicere intre recunoasterea neobisnuitei vocatii a profesorului carismatic, capabil sa insufleteasca de la catedra ideile altora si respingerea at\u00e2t de categorica a modelului didactic intruchipat de el. Intre altele, profesorul bun iti baga in cap chiar fara sa prinzi de veste ideile altora: de ce-am respinge o atare insusire aflata chiar la limita \u201eplagiatului\u201c? Mimetismul e, p\u00e2na la un punct, bun conducator de cultura si e, ca sa zic asa, o \u201ehotie\u201c productiva sub raport strict didactic. Insa chestiunea \u201emodelului\u201c Nae Ionescu nu este una de ordin didactic, ci politica si ideologica. Si nu-i priveste chiar pe studentii din amfiteatrele de azi, ci in special pe discipolii sai de ieri: \u201eDespre rolul nefast pe care l-a jucat Nae Ionescu, prin articolele si prin conceptiile sale antidemocratice si antisemite, in fanatizarea unor tineri exceptionali s-a scris si s-a vorbit adeseori\u201c \u2013 pune punctul pe \u201ei\u201c dna Carmen Musat. In privinta discipolilor fanatizati de un model nefast nu-i nimic de facut mai mult dec\u00e2t ceea ce ei insisi au facut din ceea ce istoria si \u201emodelele\u201c au facut cu ei. Tot despre modele culturale si existentiale scrie un articol incitant Mihai Gheorghiu: \u201eNoica si Vulcanescu, cele doua testamente\u201c. Care este, dupa autorul acestui articol, testamentul spiritual lasat de Constantin Noica discipolilor sai? In linii mari si schematiz\u00e2nd la maximum printr-o nefilozofica reducere la absurd, putem spune ca filozoful Constantin Noica si-a consiliat discipolii in spiritul acelui celebru conciliu unde inaltii prelati dogmatici si fanatizati de propria dogma dezbateau problema sexului ingerilor in timp ce portile cetatii erau asediate si luau foc. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: filozoful al carui \u201ejoc cu istoria se terminase in inchisoare\u201c si de unde iesise \u201einfr\u00e2nt ca legionar, ca cetatean, ca rom\u00e2n\u201c, isi propune si le propune discipolilor sa salveze ceea ce mai putea fi salvat, respectiv, cultura si ordinea spiritului intr-o \u201ecolonie penitenciara\u201c. Cum? \u201eNoica \u2013 scrie Mihai Gheorghiu \u2013 a pariat pe colaborarea cu gardienii, astfel inc\u00e2t creatia sa sa poata ajunge pe masa de lucru a unor generatii care sa poata salva ce mai pot. Av\u00e2nd geniul pedagogiei (ca si Nae Ionescu \u2013 n.n.), nu a renuntat niciodata la visul unei scoli, la visul de a crea discipoli. \u201eJurnalul de la Paltinis\u201e s-a nascut din acest tip de experienta.\u201c Solitarul filozof cu o recluziune at\u00e2t de fertila incheie un contract cu gardienii, sper\u00e2nd ca \u201eviclenia buna\u201c sa-i pacaleasca pe acestia. Nu le trece ori preda discipolilor sai \u201electia ireductibilitatii\u201c, ci \u201emodelul vicleniei spiritului creator care isi duce mai departe misiunea chiar in umilinta terorii si a sclaviei consimtite\u201c. \u201eStim astazi \u2013 afirma Mihai Gheorghiu cu o siguranta ce va st\u00e2rni nelinistea sau m\u00e2nia discipolilor \u2013 ca Noica a fost \u201eangajat\u201c intr-un contract cu clauze stricte cu regimul comunist, contractul prevedea ca filozoful sa nu practice nicio forma de opozitie la regimul comunist, in schimbul libertatii de creatie si de publicare. A fost un contract de care s-au achitat ambele parti. Nu a condamnat niciodata regimul comunist, nu s-a ridicat niciodata impotriva acestuia, in niciun fel, in nicio conjunctura. Nu exista niciun indemn la opozitie, la rezistenta pasiva sau activa fata de regim. Nu exista dec\u00e2t lectia seriozitatii in cultura, a antrenamentului pentru creatia in ordinea culturii, pentru creatia in ordinea unica a spiritului.\u201c Ce a favorizat incheierea acestui contract in care una din parti, filozoful, nazuia la salvarea exclusiva a spiritului si a culturii, iar alta, regimul comunist, avea in vedere, tot exclusiv, un plus de legitimare din partea unui mare filozof? Intr-un singur punct al demonstratiei sale autorul articolului din \u201eObservator cultural\u201c cred ca se insala, anume, atunci c\u00e2nd sustine ca, iesit din inchisoare, filozoful era \u201einfr\u00e2nt ca legionar\u201c. Noica modeleaza cu har inegalabil si inteligenta incomparabila o teza, cea mai draga teza a regimului, teza-pilon a \u201eexcelentei ocultate a poporului rom\u00e2n si a creatiilor sale populare\u201c. O formulase si exprimase el insusi inainte de instaurarea regimului comunist, avea acum prilejul ca, iesit din inchisoare, sa si-o desav\u00e2rseasca. Si o face in Sentimentul rom\u00e2nesc al fiintei si Rostirea rom\u00e2neasca la un nivel neatins de niciun alt filozof rom\u00e2n. Aceasta este puntea de legatura dintre filozof si regimul \u201ecoloniei penitenciare\u201c. Unul din cei mai autorizati discipoli ai sai, filozoful Gabriel Liiceanu, a observat si marturisit existenta acestei \u201epunti\u201c in urma cu mai multi ani, intr-una din interventiile sale memorabile la televiziunea publica. O emisiune din primavara timpurie a lui 2003, in care era vorba de regimul de \u201edresura\u201c la care mari intelectuali precum Calinescu si Noica au fost supusi dupa 1944. Venind vorba de Noica, dl Liiceanu afirma atunci ca iesirea din inchisoare a lui Noica \u201emarcheaza o rasucire\u201c. In ce consta aceasta \u201erasucire\u201c (care nu-i chiar rasucire, ci o forma de resuscitare)? Noica \u2013 afirma filozoful si fostul discipol, incepuse sa creada de-adevarat \u201eca esenta comunismului s-a schimbat si ca incepe o noua etapa a istoriei in care se pot face lucruri, ca se poate pregati, spiritual si cultural, o noua generatie pentru istoria ce va veni, mai buna, c\u00e2ndva\u201c. In vederea acestei istorii in care esenta comunismului se va fi schimbat, C. Noica pregateste si antreneaza, la Paltinis, tineri exceptionali din noua generatie intre care Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, el insusi. \u201eRasucirea\u201c lui Noica, este intr-o oarecare masura si ea efectul unei \u201edresuri\u201c: \u201ec\u00e2nd a scris, in 1969, \u201eRostirea rom\u00e2neasca\u201c \u2013 spune fostul discipol \u2013 se int\u00e2lnea cu filonul de nationalism real al partidului comunist din acea vreme. Drept care intre el si linia oficiala de tip nationalist nu era o contrazicere.\u201c Nu era. \u201eRasucirea\u201c lui Noica s-a produs tocmai la auzul unui sunet cunoscut in \u201elinia melodica oficiala\u201c. Urechea foarte fina a dlui Liiceanu a prins bine acel sunet.<\/p>\n
Pe acest sunet cunoscut se intemeiaza si \u201econtractul\u201c de care vorbeste Mihai Gheorghiu in articolul sau, si tot pe baza lui filozoful nu poate fi invinuit de \u201ecolaborationism\u201c: este vorba despre o alianta liber consimtita. \u201eConstantin Noica nu a dorit sa ne invete altceva dec\u00e2t ne-a invatat, pedagogia libertatii si a eliberarii in ordine politica, dar nici nu a impiedicat o astfel de pedagogie. De ce i-am cere ceva ce nu putea da si nu am lua ceea ce ne-a dat, pasiunea g\u00e2ndirii si a intrebarii. Cred ca, in buna masura, discursul care il acuza pe Noica de colaborationism este un discurs impur, resentimentar.\u201c Intr-adevar, acesta este modelul, \u201etestamentul spiritual\u201c al lui Constantin Noica. In lumina lui, acuzatia respectiva este absurda si, vadit, resentimentara. \u201eNimeni n-a pariat pe revolta sau macar pe refuz \u2013 scrie Mihai Gheorghiu \u2013 toti cei care credeau ca opera lor este sublima sau nemuritoare au tacut si au publicat. Cred ca aici vorba lui Maiorescu este binevenita, \u201enu rezista celula\u201c, revolta, refuzul servitutii nu este in datele genetice ale multora dintre noi, avem, dimpotriva, inscrisa gros lasitatea, comertul ignar cu toate stap\u00e2nirile, refuzul net al demnitatii, acomodarea cu orice pret, cu oricine.\u201c Dar modelul, \u201etestamentul\u201c lui Mircea Vulcanescu? Noica le-a povestit discipolilor sai moartea lui Mircea Vulcanescu, sacrificiul acestuia pentru un om t\u00e2nar pe care l-a protejat cu propriul trup de raceala celulei de ciment. \u201eIntrebarea lui Noica este urmatoarea: avea dreptul Vulcanescu sa se sacrifice in acest mod pentru un t\u00e2nar oarecare, el care avea datorii mult mai inalte fata de cultura rom\u00e2na, fata de destinul acestui popor?! Avea dreptul sa practice eticul pur, gestul sublim care sa il duca la moarte, care sa ii interzica creatia culturala dupa eliberare?! Raspunsul lui Noica este tulburator si teribil totodata, Vulcanescu a tradat misiunea mai inalta pe care o avea in ordinea creatiei spirituale, din aceasta posibila creatie o intreaga comunitate s-ar fi putut impartasi. Opinia discipolilor \u2013 noteaza laconic autorul articolului din \u201eObservator cultural\u201c \u2013 nu ne este relatata.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Revista \u201eObservator cultural\u201c propune dezbaterii tema modelelor in cultura rom\u00e2na, tema veche insa reluata mereu in termenii epocii care o suscita. De ce e nevoie de modele? \u201eDespre nevoia de modele viabile, capabile sa influenteze dinamica vietii culturale, s-a vorbit dintotdeauna mult, cu patima si detasare, cu argumente pro si contra\u201c \u2013 scrie dna Carmen… Cite\u0219te mai mult »Testamentul filozofului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5061,890,5059,5060],"class_list":["post-6823","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carmen-musat","tag-nae-ionescu","tag-revista-observator-cultural","tag-tema-modelelor-in-cultura-romana"],"views":1923,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6823","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6823"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6823\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6823"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6823"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6823"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}