\u00cel cheama Bernald Mihai si jurnalul lui se deschide la 1 Ianuarie 1861 cu o \u00eensemnare pe scurt despre anii anteriori:<\/p>\n
Anii 1859 si 1860 au produs multe schimbari \u00een firea mea; m-am simtit fericit, citind \u00een ziarele anului 1859 despre victoriile celor care luptau pentru libertate; am oftat de usurare si multumire am trimis catre Atotputernicul.
\nS-a \u00eencheiat pacea de la Villafranca. \u00cengrijorati ne \u00eendreptam privirile spre viitor si ne \u00eentrebam daca cu aceasta ocasiune bunul Dumnezeu va ajuta sarmana noastra patrie; nutream cele mai frumoase sperante.
\n\u00cencep\u00e2nd din anul 1850, am fost soldat, \u00eensa n-am voit sa vad c\u00e2mpul de lupta, deoarece convingerea mea nu-mi permitea sa lupt alaturi de tiran, ci daca posibil \u00een contra lui.
\nAsa a trecut anul 1859 si ca fiecare bun patriot nutream speranta ca daca nu \u00een acest an atunci \u00een cel viitor va surveni o schimbare si o mai buna soarta pentru sarmana noastra patrie.
\n1860. Acest an le face bataie de cap si politicienilor, de vreme ce din toate partile se anunta lupte si stie Dumnezeu ce prognosticuri, dar mai ales stirea ca Garibaldi si-a \u00eenceput activitatea, ceea ce face ca si fii maghiari se \u00eenfierb\u00e2nta, deci vedem timpul sosit sa intram \u00een actiune.<\/p><\/blockquote>\nTransilvania, imediat dupa 1859. Ani tulburi, vremuri tulburi, evenimente tulburi, dar oameni \u00eenflacarati. Satul se cheama Cernatul de Jos astazi, pe hartile imperiale era cartografiat atunci Csernaton, dupa varianta secuiasca a numelui, \u00eemprumutat de la apa, mai mult sau mai putin neagra, mai mult sau mai putin tulbure, a r\u00e2ului din apropiere, dovada ca, \u00eentr-o istorie mai veche, si slavii au trecut pe acolo. Csernaton e si era primul sat de dupa T\u00e2rgu Secuiesc, pe drumul catre Brasov, adica \u00een tinutul secuilor ardeleni. Povestea soldatului Bernald, fascinanta, consemnata \u00een jurnal, \u00eencepe aici si duce p\u00eena departe, \u00een Italia. Nu s-a pastrat o fotografie a personajului, s-a pastrat doar jurnalul, \u00een ungureste, tradus mai apoi de unul dintre urmasii lui \u00een rom\u00e2na, pentru amintirea urmasilor si mai tineri, care nu mai \u00eentelegeau maghiara, limba strastrabunicului dinspre mama. Tiranul e puterea austriaca, iar Bernald, secui patriot, traieste epoca, trup si suflet alaturi de patria asuprita, Ungaria. Suntem \u00een epoca romantica, epoca nationalismelor.<\/p>\n
Secolul se fram\u00e2nta, Europa se schimba. Bernald face parte din istoria mica, dar vrea sa participe, \u00eenflacarat, la istoria mare. \u00cen imediata lui vecinatate, peste munti, geografia nationala capata, cumva neasteptat, granite noi. \u00cen 1859 apare pe harta Europei o tara noua, se va numi Rom\u00e2nia, va fi regat cur\u00e2nd si, peste nici jumatate de secol, c\u00e2nd Transilvania se uneste cu Rom\u00e2nia, satul lui Bernald va face parte din tara nascuta la 1859. Bernald lupta pentru un alt viitor, vr\u00e2nd sa puna istoria \u00een granite diferite dec\u00e2t cele pe care le va trasa, destul de cur\u00e2nd, primul razboi mondial. Despre rom\u00e2ni, natie asuprita, pe care o cunoaste bine, nu are \u00een jurnalul lui dec\u00e2t cuvinte bune. Vor trece anii, iar c\u00e2nd va sosi al doilea razboi mondial, urmasii lui nu mai sunt maghiari, ci rom\u00e2ni, urmare a unor casatorii interetnice succesive. Si vor lupta de partea Rom\u00e2niei, \u00eempotriva patriei strastrabunicului lor.<\/p>\n
Dar deocamdata, Bernald noteaza \u00een jurnal atmosfera sf\u00e2rsitului de an 1859.<\/p>\n
\u00cen ultimele zile ale acestui an s-a putut auzi sau vedea cum dispare unul sau celalalt t\u00eenar, parca l-ar fi \u00eenghitit pam\u00eentul si nimeni nu stia unde si \u00eencotro a luat-o; numai din scrisorile trimise din alt oras aflau parintii si prietenii ca au plecat sa-si c\u00eestige laurii pe c\u00eempul de lupta pentru libertate; din svonuri se afla ca au plecat ca soldati la Garibaldi; rare au fost praznicurile si ospaturile la care nu s-a ciocnit un pahar \u00een cinstea lor.
\n\u00cen ultimele luni ale acestui an pleaca grupuri \u00eentregi de tineri afl\u00e2nd ca la Galati se formeaza un corp de aramta maghiar care \u00een anul 1861 va intra \u00een actiune, utiliz\u00eend armele, daca pe cale pasnica nu se va obtine ca guvernul tiran sa aprobe constitutia din anul 1848, Dozsa redactorul curierului din Cluj, fac\u00eend v\u00e2lva mare \u00een legatura cu Legiunea.
\nTineretul este neast\u00eemparat, nici unul nu voia sa se sustraga dela datoria sf\u00e2nta.
\nSi noi am avut prilejul fericit sa gazduim tineri veniti at\u00eet din Ungaria, c\u00e2t si din Ardeal, prevaz\u00eendu-i cu cele necesare si \u00eendrum\u00e2ndu-i mai departe.
\nEu, care nu ma simteam mai prejos dec\u00e2t cei care plecau, mi-am dat seama ca nu mai pot pierde timpul pe acasa, deci am dat la ai mei de \u00eenteles ca voi pleca, \u00eensa momentan nu era posibil, deorece eram pe punctul ca azi-m\u00e2ine sa „intru \u00een r\u00e2ndul oamenilor” (adica sa ma \u00eensor); iubeam si eram iubit; o cunosteam de sase ani, convins fiind ca ma va putea face fericit; o priveam ca pe sotia mea, desi eram numai logoditi; de c\u00eend am venit acasa, mi-am petrecut majoritatea zilelor \u00eempreuna cu ea, care reprezenta fericirea.<\/p><\/blockquote>\nDorinta t\u00e2narului Bernald \u00eent\u00e2mpina, evident, opozitia familiei:<\/p>\n
C\u00e2nd a aflat mama, da mai ales matusa ce am de g\u00eend sa fac, nu numai acasa, dar si \u00een comuna, me urmareau cu vorbele lor de a ma abate de la intentia mea; vreau sa fac si pe M (Maria) nenorocita? Totul era nesigur \u00een ceea ce priveste Legiunea, sunt numai vorbe desarte; nu am ce sa man\u00e2nc si nu-mi pot satisface orice dorinta si nu mi-a fost deajuns mizeria pe care am \u00eendurat-o pe timpul serviciului militar la austrieci?
\nFratele Stefan care emigrase \u00een 1849 istorisea de mizeria pe care a dus-o \u00een emigratie… Toate acestea cu scopul sa ma abata de la planul pe care mi-l facusem, \u00eensa totul era zadarnic; eram hotar\u00e2t ca \u00eendata ce voi nimeri o companie corespunzatoare sa-mi iau adio dela poarta, las scrisorile pregatite si plec \u00een taina ca nici servitorul meu sa nu stie de aceasta plecare…<\/p><\/blockquote>\n\u00cen 1861 Bernald Mihai avea 25 de ani, se nascuse adica \u00een 1836, si era descendentul unei familii de secui, cu ceva avere, \u00eennobilata, dupa cum rezulta din inscriptia din amvonul bisericii reformate din Cernatul de Jos:<\/p>\n
Ad Gloriam Dei Propriis Supmtiis Johan Bernald Spec. A Ge. D. Fieri curavit Ano 1700 26 Mart.<\/p><\/blockquote>\n
O alta atestare, din 1580, arata ca familia Bernald doneaza parohiei calvine nou \u00eenfiintate cinci jugare de pam\u00e2nt arabil. Alte documente nu se pastreaza, doar o fotografie de epoca a conacului, \u00een muzeul din Cernat.
\n\u00cen afara celor notate \u00een jurnal, despre Bernald nu s-au pastrat foarte multe informatii. Se stie cum a murit. Bolnav de tifos, se scoala din pat pentru a le da taranilor ajutor la stingerea unui incendiu. Face pneumonie si moare cur\u00e2nd, \u00een 1872, fiind \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een curtea conacului. Slujba de \u00eenmorm\u00e2ntare a fost celebrata de episcopul locului care ar fi spus:<\/p>\nAm pierdut un om de valoare si clopotul bisericii s-a spart de durere.<\/p><\/blockquote>\n
Se casatorise cu Maria, cea pe care nu vrea sa o paraseasca la \u00eenceputul jurnalului. Au avut 5 copii, doi baieti si trei fete. Sunt toti mici la moartea tatalui.
\nMaria ajunge pe m\u00e2na unui camatar, pierde conacul si toata mosia, mai ales ca sapte ani la r\u00e2nd recolta va fi distrusa de grindina. Doua dintre fete, Amalia si Ana, vor fi date la institutul de calugarite din Sibiu, unde primesc o educatie buna. Fata cea mica, Ilona, urmeaza scoala de \u00eenvatatoare din Cluj. Baietii, Mihai si Bela, sunt \u00eenscrisi la Theresianum, scoala de copii orfani de la Sibiu \u00eenfiintata de Maria Tereza. Mai t\u00e2rziu, Maria se stabileste la Ileana, institutoare la Lueta, si moare \u00een 1914, la 76 de ani, dupa o viata plina de evenimente. Satenii \u00eei vor ridica o cruce de stejar \u00eenalta de sase metri.<\/p>\nJurnalul lui Bernald ram\u00e2ne \u00een proprietatea Amaliei. \u00cel va transmite fiicei, aceasta \u00eel va face cadou nepotilor, care, ne\u00eenteleg\u00e2nd maghiara, \u00eei cer bunicului, colonelului Borda, sa traduca jurnalul \u00een rom\u00e2na. Jurnalul \u00eencepe pe 1 ianuarie 1861 si contine notatiile lui Bernald p\u00e2na la sf\u00e2rsit de aprilie 1861, c\u00e2nd Bernald e deja \u00een Italia. Ce se pastreaza e de fapt transcrierea \u201e\u00een curat\u201c a \u00eensemnarilor de drum, \u00een iulie 1861, c\u00e2nd Bernald e la Nocera. Cum finalul nu a fost redactat sau a fost pierdut, nu stim cum s-a \u00eencheiat povestea soldatului Bernald, care a plecat din satul sau din secuime ca sa se \u00eenroleze \u00een armata lui Garibaldi la 1861… Dar ce s-a pastrat e c\u00e2t se poate de interesant.<\/p>\n
Ianuarie 1861<\/strong><\/p>\n
\u00cen aceeasi zi de \u00eenceput de an se \u00eent\u00e2mpla ceva istoric, \u00een sensul mare al cuv\u00e2ntului. Benito Ju\u00e1rez captureaza Mexico City. Dar e prea departe, Bernald nu va avea niciodata stire de asa victorie importanta sau, daca va afla, nu-l va interesa deloc. El scrie \u00een Jurnal:<\/p>\n
1 ianuarie 1861. Aceasta zi a fost pentru noi c\u00e2t se poate de serioasa; scul\u00e2ndu-ne, mi-am dat seama ca zilele trec fara rost; n-am nici-o ocupatie, nu ma tin de gospadarie (agricultura), duc o vieata de tr\u00e2ntor, \u00een definitiv am ajuns ca plec, orice s-ar \u00eent\u00e2mpla. M-am dus la fratele meu sa-l felicit, ca de obiceiu de ziua anului nou. Dupa dejun m-am dus la Horia (Erestev\u00e9ny) unde statea logodnica, ca sa-mi prezint felicitarile. Maria afl\u00e2nd de intentia mea m-a rugat sa renunt la astfel de g\u00eenduri daca o iubesc. O iubeam sincer, nu at\u00e2t pentru frumusetea ei, nici pentru averea ei considerabila, Dumnezeu stie motivele, o iubeam ca pe nime altul.<\/p><\/blockquote>\n
Urmeaza relatarea discutiei cu Maria si cititorul de astazi al jurnalului descopera un erou dupa toate canoanele epocii romantice. Gata sa plece la lupta, dar sentimental p\u00e2na la lacrimi cu femeia iubita.<\/p>\n
I-am descris, noteaza Bernald, starea mea sufleteasca: azi, c\u00e2nd fiecare patriot are datoria sa raspunda la chemarea patriei, ar fi las din partea mea sa stau fara rost acasa. Am pl\u00e2ns, deoarece o iubeam. M-a rugat, invoc\u00e2nd tot ce am mai sf\u00e2nt, sa nu o parasesc. \u00censa ce era de facut: sa me sustrag de la datorie ca alti lasi, nu se potrivea cu parerile mele si cu natura mea. Dupa multe insistente, am convins-o, ea pun\u00e2ndu-mi conditia sa ma \u00eentorc c\u00e2t mai repede si sa \u00eemi tin cuv\u00e2ntul dat. s\u2026t Ma simteam fericit ca eram logodit cu o fiinta care nutrea sentimente patriotice, fiind \u00een stare sa renunte la fericire si cum spunea P\u00ebtofi si-a sacrificat iubirea pe altarul patriei. Ce multumit trebuie sa fie cel care, plec\u00e2nd, parasea o astfel de iubita!<\/p><\/blockquote>\n
Pe 2 Ianuarie 1861, a doua zi dupa ce soldatul Bernald din Cernatul de Jos \u00eesi \u00eencepe \u201eJurnaliera\u201c, Wilhem Friedrich al IV-lea de Prusia moare si e urmat la tron de Wilhem I. Pe 3 Ianuarie, Bernald nu are stire de asa ceva, noteaza \u00een jurnal ca dorinta de plecare se cam potolise, ca nu mai era asa de hotar\u00e2t sa paraseasca o fiinta iubita. Prins \u00eentre doua decizii, am\u00e2ndoua grele la suflet, Bernald e sf\u00e2siat de gelozie. \u00cei face o vizita lui R\u00e9ty, prietenul sau bun, pentru masa de adio. Dar \u00eesi aduce aminte ca demult R\u00e9ty \u00eei dadea t\u00e2rcoale Mariei.<\/p>\n
El fiind un barbat chipes, te pomenesti ca dracul nu doarme…<\/p><\/blockquote>\n
Apoi alt g\u00e2nd greu de suportat, \u00een drumul de \u00eentoarcere catre casa: cum le va spune fratilor?<\/p>\n
Departe de Bernald, Razboiul Civil din America e \u00een plina desfasurare. Pe 3, Delaware voteaza \u00eempotriva secesiunii. Pe 3 ianuarie Bernald Mihai face o calatorie la Szracse, la fratele lui, cu inentia de a-i vorbi despre plecare si de a-l lua cu el pe Geiza, dar pe acesta nu-l gaseste, e la T\u00e2rgu Secuiesc. Pe seara vrea sa plece, dar cumnatul insista sa ram\u00e2na. Bernald \u00eesi trimite trasura acasa si accepta cu o conditie: sa \u00eel duca la Tam\u00e1sfalva la T. Gorgely, ca sa se informeze mai bine asupra plecarii. Aici erau mai multi refugiati, un colonel de artilerie, un maior, carora Bernald le spune ca e amator sa plece, desi din pricina zapezii cazute drumurile din munti sunt impracticabile. Ziua de 3 ianuarie se \u00eencheie cu aceasta notatie:<\/p>\n
\u00cen drum spre Szarcse mi-au degerat urechile si numai cu comprese cu gheata le-am vindecat. La Szarcse i-am comunicat fratelui meu cele stabilite: daca Geiza era hotar\u00e2t sa plece, sa pofteasca la locul de \u00eent\u00e2lnire, p\u00e2na S\u00e2mbata la amiaza.<\/p><\/blockquote>\n
Daca ar trai bunicul,
\nsi-ar da seama ca toate curg…<\/strong><\/p>\nE Bernald reprezentativ pentru secolul al-XIX-lea? Fac\u00e2nd parte dintr-o populatie izolata, minoritara atunci si acum, cu traditii foarte particulare, primul raspuns ar fi negativ, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t statutul lui social e unul relativ special, pentru ca face parte dintr-o familie \u00eennobilata. E calatoria lui una speciala? Prins \u00eentre dragostea fata de Maria si dragostea fata de patrie, decide sa plece din satul lui, traverseaza Carpatii, merge pe Dunare, strabate Marea Neagra p\u00e2na la Constantinopol, oras pe care \u00eel descrie cu uimire, apoi ajunge \u00een Italia unde, dezamagit de lipsa de eroism a luptelor, nici macar nu \u00eesi \u00eencheie jurnalul si se \u00eentoarce acasa. Povestea pare speciala. Dar chiar paginile jurnalului lui Bernald \u00eel fac pe cititorul de azi sa \u00eenteleaga destul de repede ca \u00een epoca dorinta \u00eenflacarata de a lupta pentru patrie nu e neaparat un fapt izolat. Sunt numerosi secuii care trec Carpatii si merg la Galati, unde se organizau plecarile pentru armata lui Garibaldi.<\/p>\n
Istoria povestita \u00een jurnal de Bernald poate fi citita ca un roman. Nu lipsesc deloc ingredintele unui roman de epoca, de la povestea de dragoste la povestea de lupta, e intriga, e decizie, e aventura, e suspans… Dar realitatea e ca jurnalul e jurnal si povestea e reala, s-a \u00eent\u00e2mplat, a fost traita si nu e at\u00e2t de unicat pentru mijlocul de secol XIX cum ar putea sa para azi. Epoca nationalismelor a folosit elanul romantic al oamenilor romantici pentru lupte si razboaie dezamagitoare, lipsite de laurii victoriei. Am numi astazi fenomenul manipulare, poate. Prin Bernald vorbeste o epoca. El nu e eroul unui lupte, nu e eroul unui roman involuntar, e personaj real al epocii sale, client binevenit al unei foarte posibile analize de microistorie.<\/p>\n
La drum, spre Italia<\/strong><\/p>\n
5 Ianuarie, scrie Bernald \u00een Jurnal, e ziua cea mai grea din viata lui.<\/p>\n
Adunc\u00e2nd patriei primul sacrificiu,<\/p><\/blockquote>\n
trebuie sa \u00eesi paraseasca mama, logodnica, fratii. Despartirea se face cu o masa frumoasa, potrivit unei vechi traditii, dar<\/p>\n
niciunul n-aveam pofta de m\u00e2ncare<\/p><\/blockquote>\n
. Saniile sunt gata la ora doua dupa amiaza si \u00een aceeasi zi \u00eencepe traversarea Carpatilor. Drumul e greu, noaptea \u00eentunecoasa,<\/p>\n
ne era interzis sa vorbim \u00eentre noi ca nu cumva sa ne auda jandarmii<\/p><\/blockquote>\n
, noteaza Bernald. Zapada e foarte mare, 3 st\u00e2njeni (aprox. 6 m.) Un p\u00e2r\u00e2u marcheaza granita cu Moldova:<\/p>\n
ne simteam \u00een siguranta acum, afl\u00e2ndu-ne \u00eentr-o tara libera \u00een care nu ne mai temeam de tiran.<\/p><\/blockquote>\n
Si prima localitate \u00eent\u00e2lnita e Herta, o statiune de munte pentru rom\u00e2nii mai \u00eenstariti si boierii mai saraci, asemanatoare cu Tusnadul.<\/p>\n
Urmeaza descrierea calatoriei catre Galati, strabat\u00e2nd un peisaj pitoresc, dar neinteresant pentru calatorul dornic doar de lupte, cu tufisuri si case darapanate, dupa ce se iese din munti, catre Bacau. Drumul, construit de austrieci, pentru a fi de folos \u00een razboiul Crimeei, nu mult \u00een urma, e distrus de ploile \u00eensemnate care cad \u00een Moldova. Popasururile se fac mai rar la han si cel mai adesea la familii secuiesti stabilite \u00een Moldova. Bernald descrie casele acestora si primirea facuta, de care e cel mai adesea impresionat. C\u00e2nd peisajul se deschide, lui Bernald i se pare ca regiunea seamana cu cea de la Tisa, din Ungaria de Jos. Bacaul nu-l impresioneaza deloc, nici nu are de ce, orasul nu era prea interesant la mijlocul secolului al XIX-lea:<\/p>\n
vorba vine oras, satul meu este mai ordonat; nu vreau sa mi se aplice proverbul ca fiecare tigan \u00eesi lauda calul, dar localitatea nu se putea numi oras, deoarce se compunea numai din pravalii si c\u00e2rciume si avea doar cu o biserica mai mult dec\u00e2t un sat. Aici sunt multi evrei, pravaliile, c\u00e2rciumile si meseriile sunt \u00een m\u00e2na lor.<\/p><\/blockquote>\n
De la Bacau, unde se face schimbul de carute si unde Bernald vede prima linie telegrafica, grupul lui urmeaza drumul catre Domnesti. \u00centr-o c\u00e2rciuma, are ocazia sa vada dansul national rom\u00e2nesc. Descrierea lui, la 1861, prin ochii lui Bernald, suna asa:<\/p>\n
\u00een cap conduce un flacau, urmeaza fetele si nevestele tinere, apoi barbatii, form\u00e2nd un semicerc; fac patru pasi la st\u00e2nga, apoi la dreapta, dupa muzica. Barbatul care conduce spune versuri. Muzica se compune dintr-o vioara, dintr-un instrument asemanator gitarei, deservita de tigani, a caror ob\u00e2rsie se vede de pe mutra lor, \u00een haine rosii ca si la noi. Costumele sunt frumoase, crinolina a ajuns si aici. Am vazut femei frumoase, pacat ca se fardeaza grozav!<\/p><\/blockquote>\n
Bernald noteaza ca vinul e ieftin si prost, ca se serveste \u00een cane de lemn si ca rom\u00e2nul petrece toata iarna. De remarcat ca vorbeste de rom\u00e2ni, si nu de moldoveni. De remarcat ca, desi vede saracie, \u00eei priveste pe rom\u00e2ni cu simpatie si stie ca rom\u00e2nii de acasa sunt aceiasi cu cei de aici:<\/p>\n
Ne-am \u00eent\u00e2lnit cu rom\u00e2ni din Bretcu care mergeau cu oile la munte.<\/p><\/blockquote>\n
\u00cen treacat, Bernald noteaza despre gradinile de zarzavat ale bulgarilor, cu un interesant sistem de canalizare pe timp de seceta. Bulgarii de aici trimit verdeturi si legume p\u00e2na la Bucuresti.<\/p>\n
Luni, 17 Ianuarie, spre orele 10, apar \u00een vazul calatorilor morile de v\u00e2nt de la Galati. Aici, Bernald vede Dunarea, \u00eesi ia camera la un hotel care apartine unui german si \u00eencepe sa-si prezinte, \u00een Jurnal, tovarasii de calatorie, cu povestile lor. Despre oras scrie ca era<\/p>\n
pe atunci cel mai \u00eensemnat port pe Dunare al celor doua Rom\u00e2nii, ca e un oras \u00eensemnat pentru viitor si ca sub Cuza a luat av\u00e2nt mare.<\/p><\/blockquote>\n
Centrul orasului \u00eei place, sunt case \u00een stil italian, cum spune el, cu doua-trei etaje si pravalii, c\u00e2rciume sau cafenele la parter. Mahalalele sunt \u00eensa dezordonate si lipsite de curatenie. Toate natiile au aici, observa Bernald, un consulat, o moara de v\u00e2nt, o fabrica de p\u00e2ine si una de carne. \u00cel impresioneaza mult armata rom\u00e2na, flacai zdraveni, care arata mai bine chiar dec\u00e2t rusii. Sunt mai toti fii de boier si poarta uniforma franceza.<\/p>\n
Dunarea e \u00eenghetata, asa ca Bernald si tovarasii lui sunt nevoiti sa \u00eent\u00e2rzie mai mult la Galati. Descrie mai tot timpul ungurii pe care \u00eei \u00eent\u00e2lneste. Dar si c\u00e2teva evenimente care \u00eel impresioneaza, \u00eenmorm\u00e2ntarile ortodoxe, serbarea aniverarii a trei ani de la Unirea Rom\u00e2niei.<\/p>\n
La 16 martie 1861, Bernald poate \u00een sf\u00e2rsit parasi Galatiul, se \u00eembarca pe vaporul Taurus cu destinatia Italia:<\/p>\n
Capitanul vasului ne-a pus la dispozitie o magazie din fundul vasului, \u00een care se gaseau butoaie, fr\u00e2nghii si vreo 50 de piei de vaca care miroseau \u00eengrozitor; \u00een aceasta magazie s-au \u00eenghesuit cei 150 de emigranti. Un grup vorbea, altul c\u00e2nta, al treilea juca carti, altii carora vinul li se suise la cap, se certau. Nu mai era loc pentru un ac. \u00cenaintea noptii am c\u00e2ntat imnul si c\u00e2ntece de adio.<\/p><\/blockquote>\n
\u00cen aceasta atmosfera, Bernald calatoreste pe Dunare p\u00e2na la Tulcea, vama turceasca, unde vasul asteapta o zi. Delta \u00eel uimeste pe calator, e timp, drumul p\u00e2na la Sulina dureaza o zi. \u00cel impresioneaza profund marea, pe care nu o mai vazuse p\u00e2na atunci.<\/p>\n
Am auzit si am citit despre frumusetea rasaritului si a apusului de soare pe mare. Acuma aveam o ocaziune sa-l vad cu ochii mei. Crepusculul revarsa niste culori de purpura. Aveai impresia ca sunt niste munti asemanatori Carpatilor care \u00eemprejmuiesc Ardealul, cari la un moment dat muntii si delurile se aprind si peste vreo c\u00e2teva clipe dispar dealurile si apare soarele \u00een toata maretia si splendoarea sa drept regele marii. Am fost ad\u00e2nc impresionat de frumusetea acestui spectacol. Am intonat imnul patriei noastre si mi-am amintit de strabunii nostri \u00eembracati \u00een haine de pantere.<\/p><\/blockquote>\n
Popasul urmator e Varna, prilej de a descrie m\u00e2ncarurile turcesti, pilaful si amestecurile orientale de carnuri, care nu-i plac deloc. Doar m\u00e2ncarea de acasa e buna, desigur, ca pentru orice om de la tara.<\/p>\n
Pe 20 martie, Taurus intra \u00een str\u00e2mtoarea Bosfor si ancoreaza la Constantinopole, \u00een port. N-am cuvinte sa descriu toate frumusetile, scrie Bernald si ochiul lui e impresionat profund de ce vede aici, minarete, vilele grecilor bogati si palatul sultanului pe care \u00eel numeste \u00eemparatul \u00eemparatilor.<\/p>\n
Nu are timp prea mult sa vada orasul, \u00een aceeasi zi trebuie sa se \u00eembarce pe vasul care merge catre Italia. Un vas al unei companii franceze, \u00een care figura ca actionar chiar si Napoleon. Vaporul era minunat, iar marfa transportata valora sute de mii, calatorii de pe vas erau foarte amestecati, unii cu avere si \u00een calatorie de nunta sau de placere, altii cu interes de afaceri sau, ca si Bernald, porniti la lupta.<\/p>\n
Un accident, ciocnirea cu alt vas, unul mult mai mic, cu p\u00e2nze, tulbura prima noapte de calatorie pe Marmara. Bernald noteaza: Scufundarea vasului era un aspect interesant; dint\u00e2i s-a scufundat prora, apoi \u00eentregul vas.<\/p>\n
La iesirea din Marmara, ochiul calatorului retine un sat, despre care crede ca e cladit pe locul vechii cetati Troia. Ziua urmatoare, vasul ancoreaza la Atena, Bernald doar viseaza la frumusetea locurilor si a monumentelor, pentru ca nu e permisa cobor\u00e2rea de pe vas.<\/p>\n
23 martie: \u00een jurnal e notata descrierea unei furtuni. Decor romantic, pentru un calator romantic.<\/p>\n
Italia<\/p>\n
La 24 martie se zareste Italia, coastele Calabriei sunt vesele si cuprinse de primavara. Aici era primavara pe c\u00e2nd la noi nu demult parasisem regiunile iernei. Locurile sunt \u00eenc\u00e2ntatoare si pentru ca aici eroul libertatii Garibaldi cu o m\u00e2na de oameni a izgonit tiranul de pe tron.<\/p>\n
La Messina, vreme de o seara. Nici m\u00e2ncare italieneasca nu-i place, dar orasul e frumos si urmele victoriilor lui Garibaldi, cele at\u00e2t de dragi lui Bernald, sunt peste tot.<\/p>\n
Pe 25 martie vasul ancoreaza definitiv la Neapole si de aici Bernald se \u00eendreapta catre Nola. Ultima notatie din jurnal e din ziua de 4 aprilie, ziua Pastelui. De fapt totul e transcris trei luni mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd Bernald e la Nocera, dupa \u00eensemnarile din timpul calatoriei.<\/p>\n
De la \u00eenceput se contureaza semne de \u00eentrebare, destul de triste: muti dintre cei \u00eenrolati ca voluntari \u00een trupele lui Garibaldi nu sosirera aici m\u00e2nati de sentimente patriotice, ci din alte motive, plata rentei, sau ca sa scape de diverse alte probleme din tara. Altminteri, Italia \u00eei apare asa cum o stia din imaginatie:<\/p>\n
\u00cenca din copilarie stiam ca Italia este o gradina a carei frumuseta te impresioneaza.<\/p><\/blockquote>\n
Daca cineva m-ar \u00eentreba ce am vazut mai mult \u00een Italia, i-as raspunde: preoti si magari. Cu aceasta notatie, de un fenomenal comic involuntar, se deschide episodul impresiilor italiene ale lui Bernald. Dar, daca episodul italian ar trebui rezumat la un cuv\u00e2nt, acesta ar fi dezamagire. Bernald nu \u00eent\u00e2lneste aici luptele eroice la care se astepta, nici oamenii nu sunt cei pe care \u00eei visa el \u00eenainte de plecare. E si motivul pentru care nu \u00eesi \u00eencheie jurnalul si se \u00eentoarce cur\u00e2nd acasa…<\/p>\n
Cernatul de Jos, 2009<\/strong><\/p>\n
\u00cen august 2009, la aproape un veac si jumatate de la nemaipomenita calatorie a soldatului Bernald din Cernatul de Jos \u00een Italia pentru a se \u00eenrola \u00een armata lui Garibaldi, am ajuns la Cernat, \u00eentr-o cercetare de teren, pe urmele eroului de jurnal. Un sat pasnic, topit de caldura verii, care m-a \u00eent\u00e2mpinat cu o nunta traditionala secuiasca. Ca si la nuntile rom\u00e2nesti de sat, impresia generala era aceeasi: elemente de arhaicitate evidenta, combinate cu insertii contemporane, cumva suparatoare la prima vedere. Fotografiile de nunta se faceau \u00een curtea muzeului etnografic al satului, amenajat semioficial \u00een anii 70 de un fiu al satului si aici a \u00eenceput, pe neasteptate, cercetarea mea. Deghizata \u00een muzeu, pentru a evita confiscarea \u00een anii 70, era o impresionanta colectie, ramasa cumva particulara, de obiecte vechi, de tot felul, de la fiare de calcat, aparate de radio, godine, talangi, coase, fotografii de epoca, \u00eenscrisuri vechi si costume, p\u00e2na la masini agricole uluitoare, de mari dimenisuni, ramase de pe mosii si \u00eengramadite \u00een c\u00e2teva soproane. Cladirea din mijloc e un conac, curio, al celei mai \u00eenstarite familii care a locuit la Cernat, Damokos, pe care istoria Rom\u00e2niei o retine pentru legaturile comerciale cu rom\u00e2nii din Moldova. Citisem jurnalul si \u201efilmul\u201c a \u00eenceput sa capete culori: la mijloc de secol XIX, regiunea era \u00een acelasi timp si foarte izolata, dar si, paradoxal, foarte legata de restul lumii. Familiile \u00eennobilate duceau o viata nu mult diferita prin ritm de a taranilor simpli, doar ca chiverniseau o avere considerabil mai mare. Conacul Damokos, de pilda, e \u00eenconjurat de 100 de hectare de teren arabil.
\nAveam sa descopar ca agricultura de mijloc de secol XX era uluitor de moderna, cu masini de treierat cu abur si instalatii tehnice care impresioneaza prin dimensiuni si ingeniozitate. Cumva, cu siguranta, de fapt, mai moderna dec\u00e2t astazi. Dar practicile agricole erau \u00eensotite, se vede din fotografii, de ritualuri vechi de invocare a fertilitatii. Stranie perioada mai e mijlocul de secol XIX, alatur\u00e2nd, fara sentimentul contrastului, realitatile cele mai diferite.
\nBernald, ca avere, era undeva pe la jumatate \u00eentre famiile \u00eennobilate ale satului. Dar informatiile despre el sunt putine. Nu am reusit sa-i identific morm\u00e2ntul, dar \u00een biserica de rit calvin din sat se pastreaza o inscriptie referitoare la familia lui. Conacul apare \u00eentr-o poza de epoca din colectia muzeului si a fost destul de greu sa-l idenfici astazi, \u00een imediata vecinatate a bisericii ortodoxe. E proprietate privata, dar locuitorii lui stiu ca aici a locuit c\u00e2ndva familia Bernald, ai carei urmasi au plecat demult din sat, nimeni din cei \u00een viata nu-si aduce aminte de ei. Conacul, destul de transformat astazi, e \u00eenchiriat pentru cursurile gradinitei locale.
\nAt\u00e2t. Cernatul de Jos nu a mai conservat prin nimic amintirea unui oarecare Bernald, care, la 1861, \u00eesi paraseste satul pentru a ajunge departe, \u00een Italia, ca sa lupte alaturi de Garibaldi.
\nPoate doar arhivele bisericii calvine sa mai pastreze niste marturii, dar ele sunt scrise \u00eentr-o limba pe care eu nu o \u00eenteleg, au si ars si au fost saracite de comunisti.<\/p>\nC\u00e2nd, \u00een 1959, fix la o suta de ani de la primele evenimente consemnate de jurnal, Colonelul Borda traduce pentru fiul sau, Ghita Borda, \u00eensemnarile unui strabunic a carui limba stranepotul nu o mai \u00eentelege, amintirea omului Bernald se pastreaza asa:<\/p>\n
.<\/p>\n
..Idealist, bun, patriot, paraseste parintii, fratii si pe logodnica sa; pleaca \u00een Italia pentru a lupta sub steagul lui Garibaldi, \u00een scopul de a promova libertatea patriei sale…<\/p><\/blockquote>\n
Si despre Maria, c\u00e2teva r\u00e2nduri, la finalul traducerii \u00een rom\u00e2na:<\/p>\n
.<\/p>\n
..un suflet mare si nobil, \u00eenvinge cu o tarie si o energie demne de admirat toate loviturile pe care i le rezerva viata. Modul cum cum a stiut sa suporte pierderile si durerile \u00eei \u00eempleteste fruntea cu coroana nepieritoare de eroina…<\/p><\/blockquote>\n
Eroi, fara carne vie, asa par astazi oamenii dintr-un jurnal care a ajuns \u00eent\u00e2mplator la mine. Bernald e epoca lui. Omul romantic, \u00een lupta cu realitatea. Plasmuit din vise si teluri. Realitatea \u00eel transforma \u00eentr-un naiv Don Quijote. Balaurii nu-s dec\u00e2t mori de v\u00e2nt. Garibaldi si luptele eroice din Italia, asemenea. Dezamagit, omul romantic nu-si \u00eencheie jurnalul.<\/p>\n
Originalul si traducerea jurnalului soldatului Bernald au apartiunut doamnei Gabriela Gorovei care mi le-a daruit \u00een 2005.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cel cheama Bernald Mihai si jurnalul lui se deschide la 1 Ianuarie 1861 cu o \u00eensemnare pe scurt despre anii anteriori: Anii 1859 si 1860 au produs multe schimbari \u00een firea mea; m-am simtit fericit, citind \u00een ziarele anului 1859 despre victoriile celor care luptau pentru libertate; am oftat de usurare si multumire am trimis… Cite\u0219te mai mult »Jurnalul soldatului Bernald din Cernatul de Jos<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-6795","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2353,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6795","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6795"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6795\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6795"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6795"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6795"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}