{"id":6781,"date":"2011-03-11T15:05:41","date_gmt":"2011-03-11T13:05:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6781"},"modified":"2011-03-11T15:06:06","modified_gmt":"2011-03-11T13:06:06","slug":"confesiunile-mastii-si-adevarul-artei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confesiunile-mastii-si-adevarul-artei\/","title":{"rendered":"Confesiunile mastii si adevarul artei"},"content":{"rendered":"

Yukio Mishima, \u201eConfesiunile unei masti\u201c<\/em>, traducere si note de Emil Eugen Pop, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

In general, pentru fiinta umana, masca reprezinta, cel putin p\u00e2na la un punct, un mijloc de adaptare sau, alteori, de disimulare a adevaratelor intentii. In estetica decadenta, insa, cea de care scriitorul japonez Yukio Mishima (1925 \u2013 1970) a fost nu o data apropiat, masca inceteaza de a mai fi un simplu accesoriu al adaptarii, pe care, si asa, decadentii o respingeau din capul locului, si devine un semn al exceptiei, al orgoliului unei fiinte posedate de frumos. Faptul este evident mai cu seama in romanul sau de debut, \u201eConfesiunile unei masti\u201c, aparut in anul 1948. Cartea, neasteptata, chiar socanta prin subiect si prin temeritatea autorului de a aborda o astfel de tema intr-o epoca precum cea care a urmat incheierii Razboiului Mondial, i-a adus t\u00e2narului Mishima recunoasterea din partea criticii, dar si un rasunator succes la publicul cititor, fiind, ca sa repetam formularea lui Marguerite Yourcenar, \u201eo scurta capodopera a angoasei si atoniei, ce ne duce cu g\u00e2ndul la \u00abStrainul\u00bb lui Camus\u201c. Insa, dincolo de subiectul in sine \u2013 reductibil, in fond, la incercarile unui adolescent de a-si descoperi adevarata identitate, inclusiv identitatea sexuala, incercari soldate cu decizia sa de a se ascunde mereu in spatele mastii reprezentate de normele sociale acceptate (acceptabile) in mijlocul unei lumi prea putin dispuse sa admita tendintele homosexuale de care Kochan este marcat \u2013 romanul acesta, scris la persoana int\u00e2i, av\u00e2nd, deci, dupa cum titlul insusi sugera, forma unei veritabile confesiuni (de aici si tendinta unei parti a criticii de a-l identifica pe protagonist cu t\u00e2narul Mishima si de a citi cartea ca pe o trimitere clara la biografia scriitorului) aduce in discutie aspecte nebanuite la o lectura grabita, c\u00e2ta vreme, dincolo de multiplele semnificatii ale mastii, se vadeste fascinatia lui Mishima pentru marea tema a artei si a relatiei acesteia cu existenta omeneasca.
\nDe altfel, Frumosul, interpretat drept reper esential al fiintei umane, va marca si romanul ulterior al autorului, \u201eTemplul de aur\u201c (1956), iar ecouri ale preocuparii sale pentru efectul estetic vor aparea si in marea sa tetralogie, \u201eMarea Fertilitatii\u201c (1964 \u2013 1970). \u201eConfesiunile unei masti\u201c are insa darul de a deschide \u2013 in mod magistral, trebuie sa recunoastem \u2013 acest drum pe care scriitorul nipon il va urma de-a lungul intregii sale activitati literare. Cu precizarea extrem de importanta ca, acum, tema artei e privita mai cu seama din perspectiva functiilor pe care le are sau le poate primi masca, a carei prima infatisare este, in ceea ce-l priveste pe Kochan, disimularea, ascunderea adevaratelor sale dorinte. De altfel, referindu-se la modul de viata al acestui inedit protagonist-narator, nu putini critici au vorbit chiar despre o rasfr\u00e2ngere in afara a unei trairi echivoce care se materializeaza, in cazul sau, exclusiv prin recursul la masti. Numai ca lucrurile \u2013 si afirmatiile \u2013 se cer nuantate: deoarece masca nu are, in proza lui Mishima, simpla si exclusiva functie a deghizarii, ci este un element esential, singurul care se dovedeste capabil de a actiona in acest mod, si care certifica in dublu plan o tentativa de constr\u00e2ngere a unor tensiuni de ordin dramatic si estetic. In plus, actele de disimulare ale lui Kochan, evidente inca de timpuriu (caci, in copilarie adora sa poarte kimonoul mamei, dar detesta sa fie surprins, si era cucerit de imaginea unui cavaler desav\u00e2rsit, in armura, dar pe care, de asemenea, il va detesta dupa ce va afla ca, de fapt, minunatul t\u00e2nar era… Ioana d’Arc) conoteaza marea taina a tendintelor sale homosexuale ca pe un \u201edincolo\u201c, ascuns in spatele aparentelor realului, exorcizat si semnificat printr-un comportament menit, nu o data, a soca (t\u00e2narul av\u00e2nd fantezii macabre si extrem de s\u00e2ngeroase).
\nCa avem de-a face, in romanul lui Mishima, cu o adevarata obsesie a rusinii sociale, in cazul in care pornirile sexuale reale ale lui Kochan ar fi fost descoperite, sau ca romanul ar miza mult pe examinarea dorintelor frustrate si, cel mai adesea, doar partial exprimate este adevarat. Insa la fel de adevarat este ca, printr-un astfel de demers, scriitorul nipon depaseste in mod clar inchistarea formala si de continut de care literatura din Arhipelag fusese marcata secole de-a r\u00e2ndul, c\u00e2ta vreme povestea lui Kochan este extrem de putin legata de un anume spatiu cultural sau de o geografie specifica, iar int\u00e2mplarile relatate s-ar putea petrece, la fel de bine, oriunde altundeva, in Europa sau in America. Desigur, imaginea lui Kochan a devenit, pentru multi cititori, un soi de alter-ego al lui Yukio Mishima insusi, insa perspectiva aceasta de lectura nu trebuie absolutizata, caci in atractia pe care o simte Kochan pentru atleticul sau coleg Omi, in anii petrecuti la Scoala Pairilor, se poate citi, in filigran (o spune, de altfel, si Marguerite Yourcenar in excelentul sau eseu dedicat operei lui Mishima) \u201eeterna situatie Copperfield \u2013 Steerforth\u201c, inca o dovada a perfectei cunoasteri de catre autorul nipon a literaturii occidentale, dar si a dorintei sale de a se raporta si la o alta traditie culturala, nu doar la aceea a folclorului japonez ori a literaturii dinastice din aceasta parte a lumii. In plus, apropierea lui Kochan de frumoasa Sonoko ar putea fi un soi de cale de salvare \u2013 mai precis, o intrare a protagonistului in cadrele considerate normale ale lumii in care traieste \u2013 dar, din punctul sau de vedere, si o tradare a dorintelor sale adevarate, deci, nimic altceva dec\u00e2t o consacrare a mastii care, desigur, ar tinde, in acest caz, sa se identifice cu sinele. Si de aici, desigur, ezitarile pe care t\u00e2narul le are in int\u00e2lnirile cu fata, c\u00e2ta vreme vocea sa interioara il indeamna spre altceva, precum si imposibilitatea lui de a ram\u00e2ne alaturi de Sonoko, desi ea insasi e captiva intr-o casnicie ratata.
\nMarc\u00e2nd o adevarata schimbare de paradigma in romanul nipon al secolului XX, Mishima a facut din tragedia constiintei mereu duble, mascate sau dedublate a eului subiectul principal din \u201eConfesiunile unei masti\u201c. Cu alte cuvinte, ceea ce Rimbaud detesta, Mishima doreste cu ardoare, caci, daca cel dint\u00e2i suferea ca eul este altul, cel de-al doilea, din contra, sufera ca eul nu este dec\u00e2t eul. Privita din aceasta perspectiva, tema artei primeste, la r\u00e2ndul sau, o alta conotatie in cartea de fata, c\u00e2ta vreme fascinatia lui Kochan pentru imaginea Sf\u00e2ntului Sebastian ranit de sageti semnifica, citita astfel, dorinta de a descoperi frumusetea suprema in suprema suferinta a trupului dintr-o pictura celebra. Asadar, reprezentarea mastii, ca si confesiunea sa cea mai profunda, sf\u00e2rseste printr-o dubla actiune estetica, pe care Mishima o duce la capat cu o arta remarcabila. Caci, de vreme ce chipul\/ masca pare a ram\u00e2ne vesnic inexpresiv(a), trupului ii revine menirea si misiunea de a-l\/ o insufleti. In spectacolele de teatru N?, formula artistica de care autorul a fost atras de timpuriu, o serie de miscari subtile ale corpului imprumuta mastii o expresivitate deosebit de intensa, masca fiind, in sine, imposibil de modificat, dar ram\u00e2n\u00e2nd mereu capabila sa-si insuseasca sensuri variate si numeroase, in conformitate cu ritmurile trupului. La fel ca si Ensor, dar deplas\u00e2nd accentele pe alte coordonate, Mishima s-a folosit de toate aceste mijloace pentru a exprima tragica situatie a fiintei umane, captive intr-un univers al permanentelor aparente. De altfel, ideea unui univers atotstap\u00e2nitor al aparentelor sociale ce trebuie conservate a marcat mereu viata autorului nipon, influent\u00e2nd si modul in care proza sa a fost receptata (acesta fiind influentat \u2013 intr-un mod oarecum asemanator cu situatia in care s-a aflat Knut Hamsun \u2013 nu at\u00e2t de valoarea estetica a textelor ca atare, ci, adesea, de opiniile politice ale lui Mishima sau, chiar mai frecvent, de socul provocat de sinuciderea sa spectaculoasa).
\nS-a vorbit mult, in legatura cu Yukio Mishima si cu protagonistii sai, at\u00e2t cei din \u201eTempul de aur\u201c sau \u201eMarea fertilitatii\u201c, c\u00e2t si cu Kochan, din romanul in discutie, despre alienare, sentimentul de a fi absent din tine insuti, existenta devenind, astfel, straina, substituita. A nu fi ceea ce esti, a fi in afara ta, a fi un altul, fara clipa, anonim, o absenta \u2013 aceasta e alienarea, odata cu ea incep\u00e2nd scindarea fiintei, mereu sf\u00e2siate, la personajele lui Mishima, intre eu si masca ce-l acopera. Dar exista un moment extrem al separarii de lume si de sine, in care omul incearca sa se regaseasca si in care salvarea devine posibila. E vorba, desigur, despre experienta conjunctiei dintre subiect si obiect, dintre \u201eeu sunt\u201c si \u201etu esti\u201c, limanul la care Kochan viseaza mereu sa ajunga, dar \u2013 si aici e de gasit tragedia sa \u2013 fara sa reuseasca vreodata.
\nDenis de Rougemont considera ca exista o \u201etranscendenta traita\u201c, o adevarata validare a substantei prin emotie si o iesire din materialitatea opresiva a trupului, recognoscibile, toate, in actul erotic. Incapacitatea identificarii obiectului iubirii, in schimb, iar acest lucru este evident in \u201eConfesiunile unei masti\u201c, ar determina dispersarea identitatii, consecintele fiind sesizabile at\u00e2t in plan existential \u2013 lumea devine un spatiu de cosmar \u2013 c\u00e2t si in plan narativ \u2013 naratorul insusi se declara incapabil sa\u00a0 mai discearna ceea ce este real si ce este imaginar in jurul sau. Momentul exact c\u00e2nd viata reala a personajelor se transforma in fantezie inselatoare ori in narcisism gratuit ram\u00e2ne incert, caci, in fond, singura lor realitate continua sa fie, asa cum Mishima a intuit perfect, fictiunea. Nu avem de-a face, deci, in romanul acesta, cu un teatru al lumii in sensul consacrat al termenului, structurat intr-o ordine descifrabila, oferit unui public capabil sa-i desluseasca toate sensurile. Caci esential ram\u00e2ne faptul ca, sub privirile celorlalti, personajul narator din \u201eConfesiunile unei masti\u201c se defineste ca juc\u00e2nd un rol pe care el insusi il construieste p\u00e2na la un anumit punct, dar pe care nu-l poate controla p\u00e2na la capat. Iar daca tinde uneori sa accepte limitele stricte ale mastii, va sf\u00e2rsi prin a nu se mai putea defini ca fiinta pentru sine in adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, ci doar prin raportare la etalonul social al unei \u201enormalitati\u201c in care e incapabil sa creada, impus de cei din jurul sau. Numai ca t\u00e2narul Kochan, personaj at\u00e2t de aparte in cadrul literaturii nipone, inc\u00e2t a parut a fi ajuns la capatul dezagregarii, ram\u00e2ne actor chiar si atunci c\u00e2nd face abstractie de ceilalti, deoarece exista, in el insusi, ceva care il impiedica sa coincida vreodata perfect cu sine insusi, acea zona de neant care e chiar propria sa constiinta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Yukio Mishima, \u201eConfesiunile unei masti\u201c, traducere si note de Emil Eugen Pop, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011. In general, pentru fiinta umana, masca reprezinta, cel putin p\u00e2na la un punct, un mijloc de adaptare sau, alteori, de disimulare a adevaratelor intentii. In estetica decadenta, insa, cea de care scriitorul japonez Yukio Mishima (1925 \u2013 1970)… Cite\u0219te mai mult »Confesiunile mastii si adevarul artei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5043,5042],"class_list":["post-6781","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-confesiunile-unei-masti","tag-yukio-mishima"],"views":3836,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6781","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6781"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6781\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6781"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6781"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6781"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}