{"id":678,"date":"2009-12-10T16:46:17","date_gmt":"2009-12-10T14:46:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=678"},"modified":"2009-12-10T16:46:42","modified_gmt":"2009-12-10T14:46:42","slug":"cauze-profunde-si-efecte-perverse","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cauze-profunde-si-efecte-perverse\/","title":{"rendered":"Cauze profunde si efecte perverse"},"content":{"rendered":"

Oana Soare, Petru Dumitriu & Petru Dumitriu. O monografie, Academia Rom\u00e2na \u2013 Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta \u2013 Institutul de Istorie si Teorie Literara \u201eG. Calinescu\u201c, Bucuresti, 2008, 480 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

\u201eCauzele profunde trebuie descoperite, dar si intuite; ele sunt, de regula, mai importante dec\u00e2t efectele lor, care nu fac dec\u00e2t sa incheie demonstratia.\u201c In acesti termeni, sugerati de insusi obiectul cartii sale, se deschide monografia Oanei Soare despre Petru Dumitriu, unul dintre cele mai bune debuturi critice ale anului trecut. Curios este insa ca, desi volumul a bifat in anul scurs de la aparitie doua premii importante (al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c si al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), monografia n-a prea trezit interesul cronicarilor, colect\u00e2nd, dupa datele mele, doar doua semnalari: a lui Horia G\u00e2rbea (din \u201eLuceafarul\u201c) si a lui Razvan Voncu (din \u201eContemporanul\u201c). S-ar putea ca de vina sa fie si deschiderea \u201ede nisa\u201c a editurii la care a aparut cartea sau prezenta relativ discreta a autoarei (altminteri, un foarte bun cercetator si editor, dupa cum ne-o arata, de pilda, excelenta editie Stefan Banulescu din 2005) in presa noastra literara. Insa ultima ipoteza nu tine, de vreme ce nici Iulian Costache, care s-a aflat printre rasfatatii recenziilor de mai an, nu a prea innegrit paginile revistelor literare. Mai degraba \u201ecauza profunda\u201c, ca sa reiau aici limbajul Oanei Soare, a dezinteresului fata de monografia consacrata autorului \u201eCronicii de familie\u201c o constituie cota aflata in cadere libera a prozatorului, pe care nu au reusit sa o atenueze nici decesul exilatului, nici editarea sa in prestigioasa colectie academica de \u201eOpere fundamentale\u201c.
\nO istorie meritata
\nSi totusi, unul dintre meritele indiscutabile ale volumului Oanei Soare ram\u00e2ne probitatea abordarii: autoarea refuza sa joace rolul de avocat al scriitorului \u201esau\u201c, nu-i jeleste rateurile si nici nu-i scuza mizeriile. Dimpotriva, monografia isi asuma din capul locului o \u201eperspectiva ironica\u201c in raport cu tentativele de (auto)mistificare ale lui Dumitriu, iar pretextul at\u00e2t de comod al \u201erautatii\u201c istoriei e trimis la plimbare cu urmatorul argument: \u201eSe vorbeste, de regula, despre scriitorii si, in general, artistii care nu au avut istoria pe care geniul lor o merita. Petru Dumitriu a avut exact istoria pe care o merita si s-a contopit p\u00e2na la simbioza sau s-a lasat desfigurat cu inc\u00e2ntare de secolul in care a trait.\u201c Ce-i drept, nici Oana Soare nu va reusi sa-si pastreze p\u00e2na la capat distanta fata de obiect. Iar explicatia acestei apropieri vine din chiar instrumentarea demersului sau, pentru a carui elucidare e nevoie sa ma intorc la fraza pe care am citat-o la inceput. Potrivit acestei asertiuni, approche-ul monografic s-ar concretiza printr-o explicare a efectului (\u201edestinul\u201c scriitorului) cu ajutorul cauzelor (biografice, politice, ideologice s.a.m.d.), ceea ce ar conduce inevitabil la simbioza dintre viata si opera: \u201eBiografia nu este o paranteza a operei si nici invers, opera una a biografiei; in cazul lui Petru Dumitriu fiecare functioneaza ca nexus pentru cealalta. Ambele alcatuiesc o banda a lui M\u00f6bius, se interconecteaza si mai ales se cenzureaza, uneori, reciproc. De aceea, in studiul de fata, am ales amestecul \u2013 si nu separarea \u2013 itelor biograficului cu prezentarea propriu-zisa a etapelor creatiei.\u201c Trebuie spus ca, in ciuda acestei declaratii de principiu, perspectiva Oanei Soare nu mai are nimic de-a face cu biografismul vulgar, de tip pozitivist. Sub aspect metodologic, modelul monografiei de fata pare sa fie eseul lui Sartre despre Baudelaire, care, in treacat fie zis, se deschidea chiar el cu invocarea cliseului ca poetul francez \u201en-a avut viata pe care o merita\u201c. Or, in cazul lui Petru Dumitriu, o asemenea abordare tinde sa se justifice nu doar prin particularitatile epocii si prin reflexele diverselor biografeme in opera, c\u00e2t mai ales prin interesul prozatorului fata de \u201egenurile biograficului\u201c, care s-ar traduce in plan strict literar prin proiectul \u201eColectiei de Biografii, Autobiografii si Memorii Contemporane\u201c, iar in plan programatic prin aderenta sa la o \u201epoetica a imitatiei creatoare\u201c, pe care Oana Soare o ilustreaza impecabil si o apropie cu deplina indreptatire de \u201eclasicismul\u201c calinescian. Pe de alta parte, autoarea cartii evita de cele mai multe ori reductionismul biografist prin decriptarea subtila si minutioasa a simbolurilor, pe care le articuleaza intr-un veritabil \u201esistem de oglinzi paralele\u201c. Cu alte cuvinte, in textura operei lui Petru Dumitriu, Oana Soare descopera o retea de \u201econcepte\u201c, \u201emituri personale\u201c si \u201esimboluri revelatoare\u201c, de \u201eteme-oracol\u201c care alcatuiesc un spatiu imaginar ce clarifica o mare parte din atitudinile scriitorului. Cel mai bine explorate din acest unghi sunt fantasmele familiale, pe care Oana Soare le explica, pe baza psihanalitica, prin incursiuni nu doar in arhivele CNSAS, dar si in acelea ale fostei Sigurante, precum si anumite atitudini ideologice, in speta faptul ca anti-modernismul si anti-existentialismul lui Dumitriu preexista aventurii sale realist-socialiste. Mult mai semnificativa e, insa, caracterizarea metamorfozei mistice a scriitorului (de dupa 1960), fenomen in care autoarea vede, cu documentele pe masa, \u201enu (…) o consecinta a crizei existentiale din exil, ci un proces cu radacini mai ad\u00e2nci, al carei punct initial se pierde in anii copilariei\u201c. In schimb, nu m-au multumit explicatiile altor doua momente-cheie din biografia lui Dumitriu (inregimentarea sa printre combatantii \u201edemocratiei populare\u201c din anii 1947-1948 si fuga in strainatate): in ambele cazuri, Oana Soare ii acorda un credit nemeritat prozatorului, prefer\u00e2nd sa ia de bune justificarile \u201ecomplete\u201c, dar neconvingatoare ale exilatului in loc sa infereze in marginea datelor incomplete, dar mult mai plauzibile pe care epoca i le punea la dispozitie.
\nUn regat fara imaginatie
\nCum ram\u00e2ne, insa, cu analiza operei? In c\u00e2teva cazuri, cred ca t\u00e2nara cercetatoare se lasa furata prea mult de lectura in cheie autoreferentiala a scrierilor prozatorului. De pilda, referindu-se la piesa titulara a volumului \u201eEuridice. 8 proze\u201c (1947), Oana Soare afirma ca \u201einteresul nuvelei sta mai ales in substratul biografic, deghizat prin transpunere in lamentatie metaforica. Euridice e supranumele simbolic al iubitei din tinerete, iar tema prozei o constituie dragostea pierduta in chip fatal.\u201c Tot astfel, \u201eProprietatea si posesiunea\u201c, \u201eIncognito\u201c, \u201eAquarium\u201c, \u201eTineretea lui Pius Dabija\u201c si \u201eToto Istrati\u201c ar fi \u201ealambicate depozitii in haina fictionala, si nu doar in sensul in care un roman este, in cele din urma, o harta fictiva a imaginarului autorului sau\u201c. Insa cu adevarat abuziva e distinctia pe care Oana Soare o opereaza in interiorul \u201eCronicii de familie\u201c intre \u201eprozele cu caracter fictional\u201c si \u201enuvele sau microromane cu nucleu autobiografic\u201c si pe care o coreleaza cu asertiunea ca \u201ePetru Dumitriu nu are (…) capacitatea de a plasmui \u201eregate imaginare\u201c, lumi paralele, parabole complexe\u201c. Dincolo de faptul ca o atare pretentie nu cadreaza deloc cu aptitudinile celui care a scris \u201eL’homme aux yeux gris\u201c, autoarea lucreaza aici cu o distinctie mult prea puternica intre autobiografic si fictional, pe care chiar creatorul singurului regat imaginar asa-zic\u00e2nd oficial din proza noastra (Stefan Banulescu, desigur) o infirma cu asupra de masura.
\nTotusi, in majoritatea comentariilor Oana Soare reuseste sa se debaraseze de acest biografism pagubos, accept\u00e2nd conventia fictiunii si citind textele cu ingeniozitate si cu un pronuntat spirit critic. Foarte bune sunt mai ales lectura celor trei versiuni ale romanului \u201ePasarea furtunii\u201c (plus o a patra, adica prima, cu un final eliminat de cenzura, in care autoarea monografiei indica semnele unei veritabile \u201edistopii\u201c), reconstituirea proiectului \u201eColectiei de Biografii, Autobiografii si Memorii Contemporane\u201c (care are parte acum pentru prima data de o analiza de ansamblu, dar si de c\u00e2teva observatii patrunzatoare de amanunt), analiza naratologica a romanului \u201eProprietatea si posesiunea\u201c (pe care Oana Soare il considera pe buna dreptate cel mai bun roman al lui Petru Dumitriu) si, nu in ultimul r\u00e2nd, discutia in jurul nuantelor ideologice ale \u201eCronicii de familie\u201c, unde, fara sa respinga afinitatile acesteia cu realismul socialist, cercetatoarea atrage atentia ca motorul conflictului e de ordin biologic (ereditatea), si nu sociologic (lupta de clasa), ceea ce-i prilejuieste cea mai buna incadrare a ciclului respectiv din c\u00e2te avem p\u00e2na acum.
\nInteresant e, totusi, ca o parte a acestor elemente \u201esubversive\u201c fusesera intuite chiar de catre recenzentii \u201eCronicii…\u201c din anii ’50, intr-o suita de reprosuri pe care autoarea monografiei le intoarce acum pe dos (adica in favoarea prozatorului) si le foloseste ca suport polemic impotriva unui studiu din 1990 al lui Cristian Moraru. De altfel, int\u00e2lnim aici un anume paradox: daca Oana Soare califica observatiile din 1957 ale lui Dumitru Micu ca \u201esubstantiale\u201c, iar pe cele ale lui Mihail Petroveanu drept \u201esubtile\u201c, optzecistului i se imputa ca ar fi produs un argument \u201edebil\u201c. Poate fi vorba aici si despre focul polemicii, insa aceasta atitudine trimite la o tactica generalizata: Oana Soare nu doar ca stap\u00e2neste exemplar receptarea prozei lui Dumitriu din perioada ’45-’60, dar tinde sa o privilegieze in detrimentul receptarii de dupa 1989, pe care o citeaza rareori si cu care dialogheaza mai mult aluziv. Astfel, intr-o nota de la p. 225, autoarea afirma \u2013 polemiz\u00e2nd implicit cu Nicolae Manolescu \u2013 ca modelele \u201eCronicii de familie\u201c nu trebuie cautate pe sol autohton, adica la Duiliu Zamfirescu si la Hortensia Papadat-Bengescu. Se poate, dar as fi vrut sa vad aici si o mica demonstratie, mai ales ca nu mi se pare deloc int\u00e2mplator ca Petru Dumitriu si-a intitulat doua capitole ale ciclului sau epic \u201eViata la tara\u201c. Pe de alta parte, si in afirmarea proustianismului latent al \u201eCronicii…\u201c, si in sublinierea analizei fiziologice ca substitut al analizei psihologice Oana Soare merge tacut, dar fidel pe urmele aceluiasi Nicolae Manolescu…
\nOr, prin aceasta, am atins deja cea mai importanta limita a monografiei \u201ePetru Dumitriu & Petru Dumitriu\u201c, unde, dupa cum o recunoaste autoarea insasi, cauzele (virtuale) sunt privilegiate in detrimentul efectelor (actuale). Numai ca acest dispozitiv de tip genetic, inevitabil in cazul investigatiei biografice, genereaza o serie de efecte perverse in cazul abordarii critice propriu-zise, care nu se poate fundamenta dec\u00e2t ca un demers de tip finalist, unde intereseaza nu at\u00e2t cauzele operei ca act (inca) nefinalizat, c\u00e2t consecintele ei ca produs finit. Iar, din acest punct de vedere, eroarea Oanei Soare nu mi se pare aceea ca ar cauta in textele lui Dumitriu indeosebi cauzele lor (problematiz\u00e2nd, in schimb, insuficient \u201eefectele\u201c \u2013 de pilda, relevanta in raport cu literatura rom\u00e2na a scrierilor dimitriene in limba franceza), nici ca diminueaza uneori consecintele operei (care, in cazul lui Petru Dumitriu, trebuie cautate mai ales dupa 1990, dat fiind ca, p\u00e2na in 1960, \u201eCronica…\u201c si celelalte au fost percepute exclusiv prin filtrul ideologiei vremii, iar dupa aceasta data ele au fost supuse in Rom\u00e2nia unui embargo critic si editorial), c\u00e2t ca incearca sa transforme in chip ilicit cauzele virtuale in efecte actuale. Caci, consider\u00e2nd \u201eColectia de Biografii, Autobiografii si Memorii Contemporane\u201c drept \u201ecel mai spectaculos si mai paradoxal mega-roman meandric si proteic din literatura rom\u00e2na\u201c si pe autorul sau drept \u201ecel care, virtual si niciodata manifest, poseda, dupa Sadoveanu (modelul sau secret) una dintre cele mai puternice forte epice din literatura rom\u00e2na\u201c, Oana Soare acorda o importanta nemeritata cauzelor (potentiale) in raport cu efectele (reale), supralicit\u00e2ndu-si astfel obiectul.
\nSi totusi, asemenea concluzii exaltate nu anuleaza valoarea ansamblului: pentru ca, prin cele c\u00e2teva sute de pagini de analize desfasurate p\u00e2na acolo, Oana Soare a demonstrat deja ca este nu numai un bun \u201edocumentarist\u201c, ci si un istoric literar credibil, la care competentele analitice se imbina in chip profitabil cu un spirit critic ce nu intra dec\u00e2t rareori in eclipsa.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Oana Soare, Petru Dumitriu & Petru Dumitriu. O monografie, Academia Rom\u00e2na \u2013 Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta \u2013 Institutul de Istorie si Teorie Literara \u201eG. Calinescu\u201c, Bucuresti, 2008, 480 p. \u201eCauzele profunde trebuie descoperite, dar si intuite; ele sunt, de regula, mai importante dec\u00e2t efectele lor, care nu fac dec\u00e2t sa incheie demonstratia.\u201c In… Cite\u0219te mai mult »Cauze profunde si efecte perverse<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[327,328],"class_list":["post-678","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-oana-soare","tag-petru-dumitriu-petru-dumitriu"],"views":3222,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/678","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=678"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/678\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=678"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=678"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=678"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}