{"id":6778,"date":"2011-03-11T15:03:24","date_gmt":"2011-03-11T13:03:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6778"},"modified":"2011-03-23T13:19:22","modified_gmt":"2011-03-23T11:19:22","slug":"clubul-poetilor-premiati-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/clubul-poetilor-premiati-1\/","title":{"rendered":"Clubul poetilor premiati (1): Gellu Naum, Stefan Aug. Doinas"},"content":{"rendered":"

Profit\u00e2nd de evenimentul aparitiei, la Editura Paralela 45, \u00een coordonarea lui Gellu Dorian,
\na colectiei \u201ePoeti laureati ai Premiului National de Poezie Mihai Eminescu\u201c, initiem panoramarea celor 20 de volume care sintetizeaza opera \u2013 cuv\u00e2ntul, \u00een acest context, nu e deplasat \u2013 celor 20 de poeti recompensati cu cel mai prestigios premiu de gen din Rom\u00e2nia.
\nPremiul este acordat anual, \u00eencep\u00e2nd din 1991, cu sprijinul Primariei municipiului Botosani, de catre un juriu format din Laurentiu Ulici, Marian Papahagi (ambii disparuti \u00eentre timp), Daniel Dimitriu, Mircea Martin, Cornel Ungureanu,
\nAl. Calinescu, Petru Poanta, Ion Pop si Nicolae Manolescu.<\/strong><\/em><\/p>\n

Cei 20 de laureati ai Premiului National de Poezie Mihai Eminescu \u2013 Opera Omnia sunt:
\nMihai Ursachi (1991), Gellu Naum (1992), Cezar Baltag (1993), Petre Stoica (1994), Ileana Malancioiu (1995), Ana Blandiana (1996), Stefan Augustin Doinas (1997), Mircea Ivanescu (1998), Cezar Ivanescu (1999), Constanta Buzea (2000), Emil Brumaru (2001), Ilie Constantin (2002), Angela Marinescu (2003), Serban Foarta (2004), Gabriela Melinescu (2005) Adrian Popescu (2006), Mircea Dinescu (2007), Cristian Simionescu (2008), si Dorin Tudoran (2009), Dinu Flam\u00e2nd (2010).<\/strong><\/em><\/p>\n

1992: Gellu Naum,
\nPoheme<\/strong><\/p>\n

GEORGE NEAGOE<\/strong><\/p>\n

Gellu Naum, Exactitatea umbrei, <\/em>antologie alcatuita de Simona Popescu, note bio-bibliografice de Aurel Sasu, postfata de Vasile Spiridon, Editura Paralela 45, Colectia \u201ePoeti laureati ai Premiului National de Poezie Mihai Eminescu\u201c, 256 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Perisabilitatea p\u00e2ndeste orice antologie. Straturile succesive de lecturi implica si deplasarea catre subsol a valorilor aparent intangibile. De aceea, colectia coordonata de Gellu Dorian are avantajul ca urmareste, din punct de vedere cronologic, suisurile si cobor\u00e2surile unor poeti legendari, asa cum este Gellu Naum. Nu m-am pripit c\u00e2nd i-am atasat un epitet av\u00e2nd, \u00een ochii multora, nuanta perimata. Deoarece, \u00een primul r\u00e2nd, alaturi de acesta traversam istoria literaturii rom\u00e2ne de la decantarea ultimului modernism p\u00e2na la prevestirea generatiei 2000. \u00cen al doilea r\u00e2nd, avangardistul a \u00eempacat diferite categorii de public. \u201eCartile cu Apolodor\u201c constituie capodopere ale genului pe care \u00eel ilustreaza. Las deoparte peschesurile achitate realismului socialist (romanul \u201eTabara din munti\u201c sau volumele de versuri \u201ePoem despre tineretea noastra\u201c si \u201eSoarele calm\u201c), de aparitia carora se face vinovata si o violenta necesitate financiara. \u00cen al treilea r\u00e2nd, din anii ’70 ai secolului trecut, lui Gellu Naum i s-a \u00eent\u00e2mplat un lucru straniu, daca ne g\u00e2ndim ca avangardistii detestau cultul personalitatii literare: a devenit pontif al suprarealismului, fiind \u00eembaiat \u00eentr-un potop de simpatii. \u00cen al patrulea r\u00e2nd, \u00een cazul nucleului dur al neoexpresionistilor douamiisti \u2013 Dan Coman, Teodor Duna, Claudiu Komartin \u2013, creatorul \u201eDrumetului incendiar\u201c reprezinta o sursa de referinta.
\nAluvionara si vizionara, poezia lui Gellu Naum nu-si ascunde defectul din nascare: g\u00e2ngavia. Coliziunea imaginilor aberante, dar \u2013 lucru esential! \u2013 nereferentiale, seamana cu efortul rotativei de a tipari c\u00e2t mai multe pagini. Din pacate, suprapunerea functioneaza \u00een special cantitativ. Contributiile dinainte de \u201eAthanor\u201c ram\u00e2n semnificative prin tehnica de compozitie. Himera sau cosmarul nu poseda nimic spasmodic. Totul pare demonstrativ ca un curs de scriere creativa despre cum se mimeaza paranoia: \u201eEl salta veverita \u00een fluierele cu gusa ale vardistilor\/ si pipaie chilotii stravezii ai Istoriei\/ creierul lui face semne ca o batista\/ si daca nu s-ar teme de ridicol\/ ar putea sa fie un popa sau o cravata\u201c (\u201eDrumetul incendiar\u201c). Deja de la debut, sesizam recurenta unor termeni si a unor structuri. Prevaleaza latura contestatara. \u00cencr\u00e2ncenarea anuleaza emotia si, prin urmare, rezultatul consta \u00een manifeste antisociale si antiliterare. Grosimea texturii sporeste c\u00e2nd autorul sadeste parabole. \u00cen \u201eAceste cravate ma fac inuman\u201c din \u201eLibertatea de a dormi pe o frunte\u201c, razboiul primeste conotatiile unei \u00eencaierari uneltite de un conducator maladiv, care \u00eei manipuleaza at\u00e2t pe soldati, c\u00e2t si pe civili. Eroismul si cruciada nu sunt dec\u00e2t palavre. Ca sa se asigure ca toti combatantii se vor arunca \u00een bataia gloantelor, comandantul le ofera c\u00e2te o pilula injectata cu iluzii. Demagogia \u00eei condamna la pierzanie. Ordinul de lupta nu este pronuntat cu raceala, cu sentimentul datoriei, ci devine modalitate de a-i ademeni pe naivi \u00een capcana. De fapt, conflagratia ajunge pretext ca tiranul sa scape de persoanele indezirabile. Iar ca tragedia sa fie completa, regizorul sadic trimite \u00een scena o divinitate sclerozata care blagosloveste asaltul: \u201e\u00cenainte\/ de fiecare parte stau de straja pahare cu \u00eenghetata\/ \u00een dosul lorgnetelor ochii decupati din orbite fac\/ exercitii de echilibru\/ m\u00e2inile g\u00e2dila eterul cu picioarele\/ ghetele se pl\u00e2ng de nesimtirea picioarelor\/ Turcu sur\u00e2de ca o baiadera si se simte liana\/ \u00cenainte biciclisti cu hartile desenate frumos pe\/ pulpele din vis\/ poeti cuminti care confundati balega cu tortul\/ \u00cenainte frumosii mei domni si \u00eentelepti\/ \u00cenainte domnisoara supraveghetoare\/ pe baricada va asteapta calda o placinta cu mere\/ bravii mei pomi nu lasati berea sa pl\u00e2nga caci\/ \u00cengerul e cu noi desi\/ acum \u00eesi face toaleta intima st\u00e2nd distins pe bideu\/\/ Dar capul caporalului a sarit \u00een sus singur\/ si a ramas \u00een pom fredon\u00e2nd o arie\/ pastila de dinamita facea minuni\/ scria despre medicina cresterea viermilor de matase\/ si motorul usor\/ singur \u00cengerul ramasese la post pe bideu\/ apa calda \u00eei citea versuri si el\/ batea din palme sur\u00e2zator\/\/ C\u00e2nd s-a cobor\u00e2t capul Caporalului era seara\u201c. Poemele publicate p\u00e2na \u00een 1947 construiesc o lume \u00een care oamenii fie se comporta ca obiectele, seman\u00e2nd cu niste sertare doldora de haine, fie au consistenta incerta, vaporoasa. P\u00e2na si logoreicul revolutionar nu e dec\u00e2t un zurbagiu care se piteste, transmit\u00e2nd mesajele prin intermediul undelor radio.
\nMi se pare ca sectiunea cea mai rezistenta din opera naumiana se regaseste \u00een \u201eCopacul-animal\u201c. Imaginatia \u00eenceteaza sa simuleze transa. Un scenariu livresc sustine acum arhitectura. \u201ePohetul\u201c \u00eentrerupe cursele haotice. Jongleaza cu ipostaza de creator blestemat, marginalizat sau, dimpotriva, mitizat. Asistam la un joc al umbrelor. Gravitatea si bufoneria se reflecta \u00een aceeasi oglinda. Unul dintre \u201epohemele\u201c prezente \u00een respectivul volum reitereaza, \u00eentruc\u00e2tva, calatoria lui Gulliver \u00een tinutul Brobdingnag. \u00cencercarea de a-i civiliza pe uriasi va esua, \u00eentruc\u00e2t falsul taumaturg se deconspira, ca si cum ar depune juram\u00e2nt pe onoarea sa de mincinos. Schelaria sacra sustine escrocheria: \u201eEu le vorbeam ca un profet cu studii\/ va dau cuv\u00e2ntul meu spuneam va garantez\/ am pierdut batalia de la Waterloo fiindca pl\u00e2ngeam la cinematograf\u201c (p. 81). Opacitatea bastinasilor functioneaza ca alibi pentru a-si ascunde statura pigmee \u00een fata cititorilor. Sarlatanul primeste rasplata cuvenita, adica indiferenta, desi nu este exclus ca strainul sa observe corect ca localnicii duc o viata mecanomorfa. Nimeni nu-l mai crede \u00eensa. Pecetea i-a fost tatuata: \u201eAdepti ai unei supravietuiri aliniate\/ ei treceau pe l\u00e2nga mine gigantici surzi analfabeti\/ treceau \u00een r\u00e2nd ca \u00eentr-o excursie scolara\/ dadeau din m\u00e2ini faceau gesturi fara nicio semnificatie\/ treceau p\u00e2na la capatul pam\u00e2ntului si \u00eenapoi\/ nu ma vedeau treceau ca printr-o sala goala\u201c (p. 82). Tot \u00een registrul farsei se \u00eencadreaza o secventa \u00een care se desfasoara un pelerinaj la capat\u00e2iul unui magistru. Numai ca \u00eenvataceii sunt niste aplaudaci ahtiati sa se aseze la umbra confortabila a unei minti ilustre, sa tr\u00e2mbiteze \u00een toate cetatile numele prorocului si sa primeasca astfel gloria cuvenita acestuia: \u201eBatr\u00e2nul sedea mort pe balegar\/ \u00een groapa lui contemplativa\/ discipolii \u00eesi mai dregeau zdrentele se faceau ca nu vad\/ era un spectacol mai degraba trist Noi stateam deoparte\/ sustineam ca studiem poliglota Ne medita\/ o doamna care stia multe o botanista severa\u201c (p. 91). Pretinsii ucenici \u00eel transforma pe \u00eenvatator \u00een vedeta mediatica, \u00een fetis, \u00een obiect comercial, \u00een carte postala kitschoasa. Naum descrie aici mecanismele de zeificare. Pornirea irationala a multimii \u00eel tam\u00e2iaza pe un individ, socotindu-l geniu, fara a se \u00eentreba de ce procedeaza ca atare. Semidoctii se erijeaza \u00een apostoli si propovaduiesc religii masluite: \u201eCeilalti se apropiau de batr\u00e2n \u00eei puneau decoratii pe scutece\/ \u00eel fotografiau \u00een scutece \u00een mijlocul lor\/ era fru(mos)\/ \u00eel admi(rau) se delec(tau)\/ noi ne vedeam de treburile noastre acum ceva mai complicate\/ ne descurcam cum putem\/ discipolii c\u00e2ntau la ghitara dupa ureche\/ ceilalti puneau \u00eentrebari Era un cer albastru\/ c\u00e2tiva mediteranieni se mai fecundau \u00eentre ei pe alocuri\/ ceilalti spuneau Te respectam\/ esti un al doilea Marconi Edison Exprima\/ c\u00e2teva aforisme doua trei adevaruri\u201c. Reactie sulfurica \u00eentre grotesc si o metafizica \u00e0 rebours, poemul atinge maxima concentratie \u00een versul final, c\u00e2nd beneficiarul osanalelor nu se comporta doar cu umilinta, refuz\u00e2nd sa fie asociat cu un m\u00e2ntuitor,\u00a0 ci recunoaste ca tinerii exaltati au gresit atribuindu-i calitati de lider: \u201ebatr\u00e2nul se zv\u00e2rcolea pe balegar Soptea NU At\u00e2ta soptea\u201c (p. 93).
\n\u201ePohetul\u201c ca si \u201epohemul\u201c se naste din nevoia de idoli. Gellu Naum va avea cititori fideli c\u00e2ta vreme va exista apetenta pentru misticism.<\/p>\n

1997: Stefan Augustin Doinas
\nAlfabetul poeziei<\/strong><\/p>\n

GEORGE NEAGOE<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

Stefan Augustin Doinas, Jucatorul de sah,<\/em> antologie de Gellu Dorian si George Vulturescu, note bio-bibliografice de Aurel Sasu, postfata de Mircea A. Diaconu, Editura Paralela 45, Colectia \u201ePoeti laureati ai Premiului National de Poezie Mihai Eminescu\u201c, 304 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Oricine poate face nazuri \u00een legatura cu modul de \u00eentocmire a unei antologiei. Nu-si au rostul reprosurile privind absenta sau prezenta unor titluri\/ autori, \u00eentruc\u00e2t munca alcatuitorului se desfasoara \u00een concordanta cu imaginea dominanta a unei temei ori a unui scriitor. De florilegii se bucura numai consacratii. Nicio crestomatie nu mizeaza pe impunerea unei tendinte\/ curent\/ generatie. De asemenea, nu \u00eencearca sa contrazica viziunea general-rasp\u00e2ndita. Asa st\u00e2nd lucrurile, cam toti laureatii Premiului National de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c pentru Opera Omnia merita c\u00e2te un florilegiu.
\n\u00cen cazul lui Stefan Aug. Doinas, dimensiunea antologica \u00eel caracterizeaza cu desav\u00e2rsire. Cele c\u00e2teva mii de poeme trebuie presate la rece pentru a extrage uleiul dublu rafinat. Daca ne-am arata indulgenti, am obtine doar un compus cleios. \u00cen paranteza fie spus, cerchistul a beneficiat din timpul vietii de c\u00e2teva colectii \u201ebest of\u201c: \u201eVersuri\u201c (1972, volum editat cu prilejul \u00eemplinirii a cincizeci de ani), \u201eVersuri\u201c (1973, \u00een colectia Albatros \u2013 \u201eCele mai frumoase poezii\u201c), \u201eAlfabet poetic\u201c (1978, Editura Minerva, \u00een B.P.T; titlul manuscrisului distins, \u00een 1947, cu Premiul \u201eSburatorul\u201c pentru poetii debutanti, acordat de asociatia \u201ePrietenii lui E. Lovinescu\u201c), \u201eFoamea de unu: poeme\u201c (1987) sau \u201eNascut \u00een Utopia\u201c (1992).
\nDefectul filologic achizitionat dupa modeste munci de bibliograf al poetului aradean m-a ajutat sa-mi cada ochii exact asupra defectelor majore ale volumului. \u00cenainte de toate, numele sub care figureaza fostul director al \u201eSecolul 21\u201c. Semnatura Stefan Augustin Doinas a fost folosita rareori, cea obisnuita av\u00e2nd numele median prescurtat: \u201eAug.\u201c. Detaliul dinainte s-ar putea trece sub tacere, daca n-am \u00eent\u00e2lni si alte probleme. De pilda, din nota editorului, aflam urmatoarele: \u201ePrezenta antologie este alcatuita de Gellu Dorian dupa antologia Foamea de unu, realizata de poetul Stefan Augustin Doinas si aparuta la Editura Eminescu, \u00een 1988 ssic!, vezi suprat, la care s-au adaugat c\u00e2teva texte din carti aparute dupa 1990, la sugestia poetului George Vulturescu\u201c. Las deoparte informatia eronata din citatul precedent, ca sa atrag atentia unei proceduri primejdioase, care da senzatia de \u00eencropeala. \u00cen cea mai mare parte a sa, \u201eJucatorul de sah\u201c reprezinta varianta aglutinata a unei carti de acum 24 de ani. Asistam la restr\u00e2ngerea unui cuprins si la marunte adaugiri. Nu \u00eenteleg de ce selectionerii au dat dovada de superficialitate. Nu vreau sa cred ca temeiul principal a fost respectul fata de o personalitate marcanta. Sau ca timpul i-a presat pe cei doi sa aleaga solutia simplisima. Pe de o parte, Gellu Dorian mi-a inoculat convingerea ca masoara exact calibrul oricarui poet. Pe de alta, George Vulturescu a sustinut o teza de doctorat despre opera doinasiana.
\nResurectia baladei<\/strong>
\nExista si un lucru pozitiv \u00een \u201eJucatorul de sah\u201c, anume \u00eenlesnirea accesului la schimbarile survenite \u00een scrisul lui Doinas. Ruda apropiata cu Arghezi, autorul \u201eFuneraliilor lui Demetrios\u201c gaseste pretext de poetizare \u00een orice. \u00cel mai apropie de creatorul \u201eFlorilor de mucigai\u201c obsesia stabilirii unei relatii la scara 1\/1 \u00eentre cuv\u00e2ntul ales si imaginea construita. Efortul artizanal \u00eel defineste pe cerchist de la \u00eenceputuri p\u00e2na \u00een anii ’70. De altfel, conform marturiilor poetului si afirmatiilor lui Virgil Nemoianu, baladele din studentie, \u00eemprastiate \u00een reviste (cca. 1943-1947), au suferit mutatii de la o forma \u201ebruta\u201c p\u00e2na la una cizelata. La o atare decizie au contribuit at\u00e2t retragerea din viata literara (1948-1955), c\u00e2t si, probabil, stilizarile efectuate pe durata interdictiei de semnatura (1958-1961). Din fericire, perfectionarea prozodica nu trunchiaza frumusetea, dramatismul sau sublimul viziunilor, ci devine factorul care demonstreaza ca mestesugul coabiteaza cu starile incandescente.
\nO trasatura esentiala a versurilor din tinerete, perpetuata p\u00e2na la sf\u00e2rsit, consta \u00een atragerea contrariilor: epicul secreta lirism; activitatile simple, \u201enormale\u201c se transforma \u00een ritualuri; tiparul imuabil al creaturilor se umple cu entitati trecatoare. O parte a parabolelor redactate \u00een perioada facultatii apara si ilustreaza conditia singulara a poetului: \u201eAniversare\u201c, \u201eEpitaf\u201c, \u201eMistretul cu colti de argint\u201c, \u201eOrfica\u201c, \u201eOrologiul de gheata\u201c, \u201eOmul\u00a0 cu compasul\u201c (neinclus \u00een sumar) sau \u201eTrandafirul negru\u201c. Ma voi opri asupra alteia, \u00een care caracterul de manifest ram\u00e2ne \u00een subsidiar. \u201eVita de vie la paralela 800\u201c seamana cu \u00eentoarcerea acasa a laponei Enigel din balada barbiana. Exista indicii pentru o asemenea perspectiva: \u201eAcolo vom ajunge \u00eentr-o zi obisnuita\/ \u00eenfometati de arbori imensi si de calduri,\/ strivind sub talpa nalba, ciuperca \u00eempietrita\u201c. Desi avid dupa soare, omul polar trebuie sa se \u00eentoarca acasa c\u00e2nd \u00eesi presimte moartea, ca sa faca drumul catre hotarul final, nu \u00eenainte de a lasa un semn al trecerii prin lume. Vocea neclintita si \u00eencurajatoare devine emisarul poetilor, vestind statutul lor de fiinte exceptionale, care sfideaza furia naturii prin gestul cultural celebrat cu smerenie: \u201eLa cea din urma poarta pustie, fara plante,\/ vom arunca vestm\u00e2ntul si vom planta, ca slugi,\/ \u00een solul fara nume si ars de diamante,\/ deprins de veacuri numai cu stir sarac si rugi\/ un arc cu struguri negri, stralucitori de c\u00e2ntec,\/ pe care anotimpul \u00eel va-nalta-n azur\/ topind cu ura zapada de sub p\u00e2ntec\/ la focul radacinii ce scurma \u00eemprejur\u201c. Totusi, r\u00e2nduiala nu poate fi \u00eencalcata. Animalul psihopomp le ofera tuturor \u00eendraznetilor ragazul sa-si dovedeasca abilitatile, fara a-i lasa sa vada rodul, acest privilegiu apartin\u00e2nd posteritatii: \u201eC\u00e2nd renul diminetii se va trezi la vama\/ si va calca pe gheturi cu pasul luminat\/ purt\u00e2nd pe cap coroana cu turturi de arama\/ si soarele aparte pe care l-a visat, \u2013 \/ noi, racoriti pe umeri de astri si de brize,\/ ne vom urca, domestici, din ultimul fiord\/ pe una dintre acele fantastice banchize\/ ce fug v\u00e2ntu-n fata spre nord, mereu spre nord\u201c.
\nArte poetice si esopism<\/strong>
\nUn segment \u00eentins al prezentei antologii contine arte poetice (\u201ePoetul ca negustor de zapada\u201c, \u201ePoezia ca dob\u00e2nda a mortii\u201c, \u201ePoezia ca ispita a limbii\u201c, \u201ePoemul ca dialect al formelor\u201c, \u201ePoemul ca loz c\u00e2stigator\u201c sau \u201ePoemul ca somatie a lecturii\u201c). \u00centruc\u00e2tva, aceasta se datoreaza redescoperii maestrului ignorat: Lucian Blaga. Daca enumeram c\u00e2teva titluri ne vom da seama ca Doinas practica scrisul ca modalitate de \u00eenchistare. Nu e tocmai potrivit sa discutam despre o reactie provocata si de opresiunea comunista. Ochiul contemporan a pierdut multe date ale contextelor si risca sa identifice eronat \u201esop\u00e2rlele\u201c. Avem \u00eensa certitudinea ca scriitorul se lupta cu \u00eenversunare pentru a-si pastra feuda, locuita de el \u00eensusi, \u00een calitate de tiran si de rebel: \u201eNu-i nicio granita pe-acest pam\u00e2nt\/ (ocean sau mare, lant de munti, fluviu)\/ de netrecut\/ sortita-i suprafata\/ sa fie cucerita. \u00censa eu,\/ cu vaste crapaturi de timp \u00eemi apar\/ sc\u00e2nteietoarea mea singuratate.\/ Caci nu ma-nvecinez dec\u00e2t cu partea\/ din mine \u00eensumi care urca-ntr-una\/ t\u00e2r\u00e2s, si \u2013 detronat numai de mine,\/ uzurpator si uzurpat deodata \u2013\/ sunt nefiind.\u201c (\u201eTar\u00e2mul meu\u201c).
\n\u00cen opera lui Doinas, exista si o zona de riposta la adresa regimului opresiv, semnalata de Nicolae Manolescu \u00een \u201eIstoria critica…\u201c. Nu mai reprezinta niciun mister ca respectiva coordonata, cu \u00eenceputuri databile \u00een al doilea lustru din deceniul al optulea, atinge punctul culminant \u00een volumul \u201eV\u00e2ntatoare cu soim\u201c (1985) si se continua, \u00eentr-o maniera similara, \u00een cartile publicate dupa Revolutie \u201eInteriorul unui poem\u201c (1990) sau \u201eLamentatii\u201c (1993). Totodata, este inutil sa comentez poemul titular. Celebritatea lui tinde s-o egaleze pe cea detinuta de \u201eMistretul cu colti de argint\u201c. Mai interesant mi se pare sa trasam o paralela sau chiar o perpendiculara \u00eentre o alta poezie acida \u2013 \u201eDialog la portretul lui Rudolf II pictat de messer Giuseppe Arcimboldo\u201c \u2013 si \u201eEu cred\u201c de Ana Blandiana, a doua deschiz\u00e2ndu-se cu binecunoscutul vers \u201eEu cred ca suntem un popor vegetal\u201c. La Doinas, dictatorul nu ajunge parte integranta a natiunii blamate, ci este unicul caricaturizat ca o taraba de voievozi culesi din gradina: \u201e \u2013 vezi chipu-acesta-n care banalul din natura\/ devine spirit nobil reprezent\u00e2nd at\u00e2t\/ un om c\u00e2t si domnia de vis si aventura\/ \u00een epoca \u00een care a trait?\/ \u2013 nu vad dec\u00e2t\/ o m\u00e2na de verdeturi cromatica mixtura\/ de morcovi conopida si telina cu c\u00e2t\/ ma uit mai mult descopar \u00een orice trasatura\/ imaginea-leguma a marelui ur\u00e2t\/ ce-i \u00eennora simtirea si sceptrul s\u2026t\u201c.
\nEnigmatic, turbulent, lucid, retractil, protestatar, \u00eenvat\u00e2nd necontenit alfabetul poeziei, Stefan Aug. Doinas \u00eesi conserva ipostaza de scriitor antologic.<\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Profit\u00e2nd de evenimentul aparitiei, la Editura Paralela 45, \u00een coordonarea lui Gellu Dorian, a colectiei \u201ePoeti laureati ai Premiului National de Poezie Mihai Eminescu\u201c, initiem panoramarea celor 20 de volume care sintetizeaza opera \u2013 cuv\u00e2ntul, \u00een acest context, nu e deplasat \u2013 celor 20 de poeti recompensati cu cel mai prestigios premiu de gen din… Cite\u0219te mai mult »Clubul poetilor premiati (1): Gellu Naum, Stefan Aug. Doinas<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5117,5039,5038,5041,5040],"class_list":["post-6778","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-clubul-poetilor-premiati","tag-exactitatea-umbrei","tag-gellu-naum","tag-jucatorul-de-sah","tag-stefan-augustin-doinas"],"views":3530,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6778","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6778"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6778\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6778"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6778"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6778"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}