{"id":6761,"date":"2011-03-11T14:38:53","date_gmt":"2011-03-11T12:38:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6761"},"modified":"2011-03-11T14:49:15","modified_gmt":"2011-03-11T12:49:15","slug":"poetii-mei-%e2%80%93-2010-un-interludiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poetii-mei-%e2%80%93-2010-un-interludiu\/","title":{"rendered":"Poetii mei \u2013 2010. Un interludiu"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Sunt \u00eentrebat adesea de te miri cine: unde sunt, domne, un Blaga, Arghezi sau Nichita Stanescu ai epocii noastre? De parca Blaga ar putea sa se nasca \u00een fiecare sezon&#8230;<\/strong><\/em><br \/>\nNe temem ca epoca noastra s-ar putea sa nu produca un mare poet sau, si mai rau, sa produca o literatura mult sub nivelul generatiilor trecute. Pacatul asta colectiv ne apasa pe toti cei care credem ca suntem incapabili sa tinem pasul cu stralucirea vremurilor trecute. Dupa ce ca traim \u00een tranzitia perpetua (\u201egeniul\u201c national privilegiaza asa ceva mai mult dec\u00e2t am crede), traim si straniul interludiu al neputintei artei. Oare asa sa fie? Presimtind devitalizarea \u00eencrederii, ca si a spiritului critic al modernilor, T.S. Eliot atragea atentia asupra acestui defetism \u00eentr-un eseu de acum cincizeci de ani: \u201eNe place sa simtim ca si epoca noastra poate produce arta mare \u2013 cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t s-ar putea sa avem banuiala ascunsa ca nu e \u00een stare; si simtim vag ca, de-am putea crede ca avem un poet mare, lucrul acesta ne-ar linisti si ne-ar da \u00eencredere \u00een noi.\u201c<br \/>\n\u00censa tot el respingea aceasta mitizare a trecutului care se produce instantaneu \u00een mintile care nu gasesc un reazem solid \u00een epoca lor. Nici macar \u00een ele \u00eensele. Eliot observa ca nu trebuie sa ne \u00eentrebam cu obstinatie daca epoca noastra da si ea un mare poet, ci, mai degraba, daca poezia pe care o scriu cei mai buni dintre noi este adevarata. Daca va fi mare, cu adevarat doar tribunalul timpului o va confirma. Un pacat al criticii noastre actuale, dar si al poetilor \u00eensisi, prea ahtiati dupa onoruri, doritori sa afle din timpul vietii daca merita cununa lui Dante sau Eminescu, este acela ca forteaza balanta care poate masura valoarea produc\u00e2nd valuri de elogii acolo unde poate ar trebui moderatie sau pur si simplu privire lucida. Nu teama de a arata maretia poetului, ci prudenta de a nu nedreptati cumva poezia \u00eensasi propun\u00eend ierarhizari valorice care au darul de a fi mai degraba topuri ale epocii dec\u00e2t analize profunde trebuie sa ne caracterizeze g\u00e2ndirea critica. Am auzit de c\u00e2teva ori \u00een cursul vietii mele spun\u00e2ndu-se despre un poet ca este \u201emare\u201c, dar modul \u00een care era argumentat entuziasmul critic ma facea sa cred mai degraba ca un critic sau un grup anume aveau nevoie sa inventeze asta. Nu e rau ca un critic sa fie promotorul unui poet bun, dar daca o face \u00een deplina cecitate fata de cei care nu sunt \u00een pasal\u00eecul lui, atunci e rau. \u00cemi placea pe vremuri D.S. Boerescu, dar tot arondat grupului sau bucurestean se dovedea. Dialectica tactului de care vorbea moralistul era buna numai de aruncat la cos. Si totusi&#8230; Exista printre noi poeti care au atins un grad de acuitate care sa-i faca sa fie receptati cu \u00eencredere. Unii sunt chiar tineri si nu au nevoie sa \u00eemplineasca saptezeci de ani ca sa ia un premiu national la care se sta frumos la coada. Toti \u00eel vor lua c\u00e2ndva, se pare. Mai ales daca vor avea si bunul-simt sa traiasca destul. Ma \u00eentreb, fara nici un g\u00e2nd ascuns, de ce un poet nu poate lua acel premiu la 39 de ani, v\u00e2rsta la care Eminescu \u00eencheia socotelile cu lumea asta? Dupa cum nu \u00eenteleg deloc faptul ca un critic poate lua un poet de guler si-l poate compara cu \u201eZeul\u201c zilei, doar pentru ca acela e mai t\u00e2nar, \u00eensa nu a confirmat. Nu se compara poetii astfel \u00eentre ei, nu se urecheaza poetul mai slab, chiar daca pricepem ca are si critica nevoie de un etalon. Filistinismul ierarhiei este filistinismul sistemului, spunea Adorno. Unii iubesc puterea \u00een sistem, altii scriu fara sa le pese de sistem. Poate ca acea critica ar trebui sa se \u00eentrebe, de pilda, de ce Nichita Stanescu a dat carti din ce \u00een ce mai slabe dupa \u201e11 elegii\u201c, mentin\u00e2nd \u00eensa nivelul respectabil al cartilor ulterioare si afirm\u00e2nd o \u00eencredere \u00een reinventarea poeziei care l-a situat permanent printre exploratorii cei mai \u00eendrazneti ai veacului XX. Problema nu e cum o pun unii, daca poetul lupta pentru Teritoriu cu contemporanii sai, ci daca a reusit sa avanseze destul de semnificativ \u00een propriul limbaj poetic.<br \/>\nPopularitatea c\u00e2stigata rapid, spune acelasi Eliot, este suspecta. Si poate ca aduce ceva nou, dar nu destul de complex, de vreme ce publicul accepta \u201enoutatea\u201c, care ar fi mai degraba ceva pe urmele celei propuse de poetii vechii generatii. C\u00e2nd vad c\u00e2te un critic lu\u00e2nd un poet important si d\u00e2nd pur si simplu cu el \u00een poetii \u201emai slabi\u201c din jurul lui \u00eemi dau seama ca acel critic sufera de un \u00eenceput de autoritarism. E filistinul care te judeca de la masa lui de scris. Calmul ironic de care vorbea Jankelevich \u00een \u201eIronia\u201c nu pare sa prezideze actul judecatii unui atare franctiror. \u00cen fond, critica este o judecata a unui text literar facuta \u00een alt text, critic de aceasta data. Inteligenta, desigur, gust, se sub\u00eentelege, dar si bun-simt. Ei bine, criticii nostri sunt uneori corijenti \u00een materie de bun-simt. O judecata de bun-simt \u00een ceea ce priveste poetii, chiar daca poate parea pausala si fraternela, a facut-o Ion Muresan, care \u00eentr-un recent interviu spunea ca \u201efiecare poet este foarte important. Chiar daca el are cititori si e cunoscut pe strada lui&#8230; Chiar poetul de pe strada mea, poetul de pe scara mea este foarte important.\u201c Aicea, presimt ca un critic ar putea r\u00e2de, fiindca ce spune poetul e un fel de sentimentalism care poate fi eventual \u00eenteles, dar \u00een nici un caz acceptat de o minte care taxonomizeaza si teoretizeaza actul ca atare al poeziei. \u00censa Ion Muresan, care este at\u00e2t de credibil \u00een poezie, sa nu mai fie oare credibil \u00een cugetarile sale despre poezie? As vrea sa stiu daca este asa, pentru ca atunci as putea sa \u00eenteleg si felul \u00een care g\u00e2ndeste critica de poezie scrisul unui poet.<br \/>\nOr, scrisul unui poet nu este doar poezia lui. Iar c\u00e2nd vine vorba despre asta, acelasi Eliot ne spune ca unii poeti scriu si ceva despre opera altor poeti, iar altii nu. Unora le ajunge ce scriu ei, dar sunt si unii care trebuie sa mediteze la poezia altora. Desi un poet cum este W.H. Auden ar putea fi socotit opusul lui Eliot, pentru ca Auden, care-i cerea poetului de valoare sa stie doua limbi clasice, \u00eel soma si sa se abtina de a la produce critica despre poezia altora. Cine sa aiba dreptate, Eliot sau Auden? Daca tot am ajuns la dilema asta, mai pot propune una: c\u00e2t de important este publicul pentru poezia contemporana cu el, dar nu numai? Unii, mai conservatori, citesc doar poeti acreditati de critica si de istoria literara. Altii, mai intrepizi, citesc si poezie noua, ba chiar citesc cot la cot cu cei mai buni critici de poezie. Acestia sunt, potrivit constantei Enzensberger, printre cei 1234 de cititori fideli de poezie din fiecare epoca si din fiecare tara. Pe ei te poti baza, sunt putini, dar redutabili, nu dau \u00eenapoi de la noutate, experimenteaza ei \u00eensisi, lupta pentru o noua harta poetica. Daca un poet are, sa zicem, 500 de cititori valorosi de partea lui \u00een viata, are sanse sa reziste pentru o alta generatie, chiar daca gusturile se vor schimba. 500? Poate e prea mult. 300 sa zicem. Ca spartanii la Termopile, o trecatoare greu de trecut chiar si de aheii care citisera \u201eIliada\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sunt \u00eentrebat adesea de te miri cine: unde sunt, domne, un Blaga, Arghezi sau Nichita Stanescu ai epocii noastre? De parca Blaga ar putea sa se nasca \u00een fiecare sezon&#8230; Ne temem ca epoca noastra s-ar putea sa nu produca un mare poet sau, si mai rau, sa produca o literatura mult sub nivelul generatiilor&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poetii-mei-%e2%80%93-2010-un-interludiu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Poetii mei \u2013 2010. Un interludiu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1204,111,5033],"class_list":["post-6761","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poeti","tag-poezie","tag-premii-literare"],"views":3519,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6761","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6761"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6761\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6761"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6761"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6761"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}