{"id":6754,"date":"2011-03-11T14:29:18","date_gmt":"2011-03-11T12:29:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6754"},"modified":"2011-03-11T14:29:38","modified_gmt":"2011-03-11T12:29:38","slug":"ceea-ce-ne-uneste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ceea-ce-ne-uneste\/","title":{"rendered":"Ceea ce ne uneste"},"content":{"rendered":"

Vasile Ernu, Bogdan-Alexandru Stanescu, Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, <\/em>Editura Polirom, Iasi, 2010, 216 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

Nu stiu daca Bogdan-Alexandru Stanescu avea dreptate sa se indoiasca, intr-una din ultimele epistole catre Vasile Ernu, cu privire la interesul publicului larg (n-am la indem\u00e2na statisticile de marketing), insa cert e ca volumul lor, \u201eCeea ce ne desparte\u201c, n-a prea intrat in atentia criticii literare. Pot fi numarate pe degetele de la o m\u00e2na cronicile aparute in cele sase luni de la publicare. Semn ca, poate, prejudecata genurilor literare strict delimitate si a tematicilor imediat clasabile mai face inca ravagii in c\u00e2mpul literar rom\u00e2nesc. Ce-i drept, pentru cine-l cunoaste deja pe Vasile Ernu, cartea de fata poate fi considerata numai cu greu o surpriza. Caci in ultimii ani scriitorul nascut in URSS \u2013 Ernu nu omite niciodata acest aspect \u2013 a devenit unul dintre cei mai importanti artizani de experimente din literatura rom\u00e2na. Primele doua volume (\u201eNascut in URSS\u201c si \u201eUltimii eretici ai Imperiului\u201c) se afla la limita dintre eseu, comentariu politic, memorialistica si literatura pura. Le uneste, insa, pregnanta conceptului. Vasile Ernu nu se poate aseza la masa de scris dec\u00e2t daca gaseste in prealabil o idee-forta sau un format ingenios, menit sa devina un brand cultural. Faptul ca pentru el canalul de comunicare sau ambalajul produsului cultural sunt cel putin la fel de importante ca mesajul insusi a facut din Ernu unul dintre cei mai profesionisti scriitori pe care-i avem, capabil deopotriva sa retina atentia publicului larg si sa genereze dezbateri. <\/strong><\/em>
\n\u201eCeea ce ne desparte\u201c nu face exceptie de la regula cartilor-concept. Doar ca pentru acest proiect Vasile Ernu isi imparte doza de \u201evinovatie\u201c (ingenioasa coperta a cartii ii prezinta pe cei doi in postura de infractori, pozati ca la politie) cu Bogdan-Alexandru Stanescu. Unul dintre cei mai cunoscuti cronicari literari ai tinerei generatii, ultimul a renuntat de ceva vreme la critica curenta in favoarea posturii de editor. De fapt, nici nu stiu daca e nimerit sa se vorbeasca de o \u201erenuntare\u201c in acest caz, caci Stanescu si-a transportat, cu arme si bagaje, intreaga expertiza de critic si de pasionat al literaturii in activitatea de editor. Prin m\u00e2na dedicatului \u201efunctionar\u201c \u2013 cum ii place sa-si zica mai mult sau mai putin ironic \u2013 a trecut, in ultimii cinci ani, un numar impresionant de titluri semnificative ale literaturii universale. Surprinzator e doar faptul ca ritmul impus de noua meserie n-a tocit receptivitatea criticului. Dimpotriva. Lecturile la kilogram au sporit parca atentia pentru stil si pentru nuanta.
\nO infruntare butaforica<\/strong>
\nFaptul reiese destul de clar din \u201ejucareaua\u201c literara instrumentata in paginile volumului \u201eCeea ce ne desparte\u201c. Epopeea epistolara dintre cei doi \u2013 publicata in \u201eSuplimentul de cultura\u201c, \u201eObservator cultural\u201c si in \u201eNoua literatura\u201c \u2013 isi are originea intr-un mic pariu copilaresc cu privire la cel mai important prozator din toate timpurile. Daca la inceput taberele par destul de ferm asezate \u2013 Ernu lupta inflacarat in favoarea lui Gogol, in timp ce Stanescu apara onoarea lui Joyce -, in scurt timp, pozitiile se nuanteaza intr-at\u00e2t, inc\u00e2t se pierde pe drum insusi obiectul disputei. Farmecul cartii nu sta in argumentele pe care fiecare le aduce in favoarea scriitorului preferat si nici macar in incercarea de a convinge, ci in scenografia infruntarii. Inramat in forma retro a epistolei (h\u00e2rtia se termina intotdeauna prea repede pentru reflectiile turbionare ale celor doi, toate scrisorile par intrerupte), discursul din \u201eCeea ce ne desparte\u201c are un grad considerabil de autoreflexivitate. Cei doi se vad tot timpul, in timp ce scriu, ba pe o tabla de sah, ba intr-o competitie sportiva din fata blocului. Mingi ridicate la fileu, deturnari voite de sens, omisiuni vinovate, contestarea terenului de joc sau doar piedici imaginare in calea propriei argumentatii, sunt, toate, tactici simpatice de deturnare a discursului de la cearta originara. Uneori, adversarul pare ca da, cavalereste, c\u00e2stig de cauza celuilalt doar pentru ca lovitura sa fie mai de efect. Dimpotriva, c\u00e2nd se apropie prea mult in cuget si simtire, unul din ei isi ia seama si se repliaza pe pozitia batoasa de la inceput.
\nDetectivistica literaturii<\/strong>
\nFrapant e insa ca, dincolo de aceasta savanta regie a dialogului si de c\u00e2teva crezuri diferite, vocile din volum se omogenizeaza vaz\u00e2nd cu ochii. Comun celor doi e gustul pentru anecdotica istoriei si pentru coincidentele fericite ale literaturii cu viata. Cartea se construieste ca o colectie de curiozitati si de paradoxuri retinute at\u00e2t de istoria literaturii, c\u00e2t mai ales de folcloristica ei. B\u00e2rfa de tip superior, problematizanta si doldora de imaginatie, e registrul comun in care interlocutorii isi ordoneaza (imprastie?) reflectiile. Amuzanta detectivistica culturala, nu lipsita de t\u00e2lc, porneste de la Bogdan-Alexandru Stanescu \u2013 care-l redescopera pe Joyce in postura de proprietar al primului cinematograf bucurestean sau in cea de autor de epistole cel putin picante \u2013, lu\u00e2nd, desigur,\u00a0 proportii macrantropice la Vasile Ernu. Pus mai intotdeauna pe o nevinovata deconstructie, cel din urma e interesat de fata nevazuta a istoriei si mai ales de intrebarile ei neformulate. Unele mai serioase, precum relatia directa a lui Stalin cu Platonov sau a lui Nabokov cu Bulgakov, altele complet neserioase, dar pline de haz: ce-a facut Stalin, de pilda, cu cele 200 de ruble imprumutate, printr-un biletel secret, de la un inalt nomenclaturist din propriul guvern? Si unde explicatia rationala lipseste, Vasile Ernu se si grabeste s-o furnizeze in cheie SF-ironica: \u201eEvenimentul si biletelul are loc in perioada in care Stalin citea destul de mult si era interesat, poate excesiv de mult, de soarta literaturii. Stalin insa era aprovizionat cu tot necesarul de structura de protocol a statului. Insa aprovizionarea cu carti era o problema din cel putin doua motive: pe de o parte, nu putea avea incredere in gusturile politrucilor de la protocolul de stat, iar pe de alta parte, nu dadea bine sa comande el, direct prin structurile statului, cartile pe care le voia. De unde deducem ca suma de 200 de ruble ii era necesara pentru a achizitiona carti. Altfel, cum ar fi putut \u00abpolemiza\u00bb cu Bulgakov si Platonov?\u201c.
\nChiar c\u00e2nd se concentreaza pe subiecte strict literare, pe cei doi nu-i intereseaza tipicele incadrari ale criticilor sau istoricilor, ci detalii ramase in fundal, paralele riscante, sau asumari existentiale inutile\/st\u00e2njenitoare pentru orice teza de doctorat respectabila. In rarele cazuri c\u00e2nd citeaza critici, aleg cu grija expresiile cele mai cuprinzatoare si mai plastice, susceptibile ele insele de contagiunea literaturii. Caci, asa cum remarca undeva Bogdan-Alexandru Stanescu, \u201escrii literatura c\u00e2nd scrii despre literatura\u201c. Comentariile aplicate dedicate volumului \u201eOamenii din Dublin\u201c retin mai degraba amanunte, culori, forme, replici sau senzatii. Intreaga semnificatie a celebrei povestiri \u201eMortii\u201c se concentreaza, in lectura empatica a lui Stanescu, intr-un singur detaliu: \u201eE momentul in care derulezi si intelegi ca acel frig proaspat, care fie navalea din cutele paltonului, fie se insinua pe sub usa, nu e altceva dec\u00e2t parfumul mortii\u201c.
\nRedusa la mesajul ei esential, \u201eCeea ce ne desparte\u201c e o carte despre bucuria literaturii si despre libertatea absoluta a cititorului. De-ar fi sa tinem cont chiar si numai de frecventa superlativelor cu care isi alinta scriitorii preferati \u2013 volumul e populat de fantasme cu scriitori geniali si\/sau extrem de influenti, gata sa se ia de guler cu dictatori \u2013\u00a0 si tot ne-am da seama ca, in ciuda anecdoticii si a stilului detabuizant ce condimenteaza scrisorile, pentru cei doi, literatura e, inca, o valoare inalta. Ceea ce-i desparte e mai putin important dec\u00e2t ceea ce-i uneste. Fie ca o poate face doar la nivel personal, cum crede Bogdan-Alexandru Stanescu, sau ca are o larga acoperire sociala ca la Ernu, literatura e o forta care mai poate inca modifica destine. Nu lipsesc de altfel din volum nici problematizari si reflectii c\u00e2t se poate de acute despre statutul literaturii\/culturii de la noi. Sunt complet de acord cu Vasile Ernu \u2013 ideea ar merita, de altfel, exploatata \u2013 ca \u201eLiteratura semnificativa apare nu acolo unde sunt scriitori, ci acolo unde exista un spatiu al fram\u00e2ntarilor si al dezbaterilor publice\u201c. Din pacate, pudibonderia societatii rom\u00e2nesti, inconsistenta discutiilor teoretice, teama de a nu atinge \u201esubiecte sensibile\u201c se reflecta indirect si asupra literaturii, redusa permanent la un minorat estetist. Dupa cum admir rezervele editorului de meserie fata de marketingul literaturii si ma bucur, la fel ca el, de avantajele unei societati inca incomplet comodificate: \u201eSa stii ca simt c\u00e2teodata bucuria de a trai inca intr-o societate retardata, doar si pentru faptul ca pastreaza din farmecul bucoavnelor prafuite\u201c.
\nPe scurt: o carte vie, frumoasa si extrem de actuala, facuta sa alunge \u201ecomplexul dinozaurului\u201c, tot mai persistent chiar si in r\u00e2ndurile celor mai pasionati cititori de literatura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vasile Ernu, Bogdan-Alexandru Stanescu, Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Editura Polirom, Iasi, 2010, 216 p. Nu stiu daca Bogdan-Alexandru Stanescu avea dreptate sa se indoiasca, intr-una din ultimele epistole catre Vasile Ernu, cu privire la interesul publicului larg (n-am la indem\u00e2na statisticile de marketing), insa cert e ca volumul lor,… Cite\u0219te mai mult »Ceea ce ne uneste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5026,5027,131],"class_list":["post-6754","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bogdan-alexandru-stanescu","tag-ceea-ce-ne-desparte-epistolarul-de-la-hanul-lui-manuc","tag-vasile-ernu"],"views":1877,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6754","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6754"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6754\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6754"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6754"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6754"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}