Faima de eseist a lui Alexandru Musina nu e cu nimic mai prejos dec\u00e2t cea de poet. Si asta pentru ca Musina s-a angajat de la bun inceput in frontul programatic al generatiei ’80, fiind si unul dintre animatorii de idee ai generatiei, nu doar unul dintre cei mai reprezentativi poeti ai ei. Primele sale eseuri sunt, de fapt, o poetica explicita si militanta (iar acest caracter se va pastra de-a lungul tuturor volumelor), dar treptat aria \u2013 nu de interes, ci de argumente \u2013 se largeste si Musina isi extinde meditatiile incisive asupra conditiei intregii poeziei moderne, iesind, ca moralist hard, si in spatiul mai larg al culturii si moravurilor rom\u00e2nesti. Cele mai percutante eseuri migreaza din volum in volum (produc\u00e2nd un efect de redundanta), dar si fara aceste reluari unitatea de ton si atitudine a lui Musina e imediata. Tonul eseurilor sale e colocvial (p\u00e2na la stilistica premeditata a taclalei) si caustic, ironic si histrionic, transant si rezolut, oarecum in raspar cu gravitatea problemelor abordate. Musina nu ezita sa nareze anecdote, picanterii, experiente personale, fac\u00e2nd intotdeauna spectacol discursiv si argumentativ. Dar argumentul mare e intotdeauna de idee si eseurile sunt opera de inteligenta euforica, nestap\u00e2nita. Prima carte de eseuri \u2013 \u201eUnde se afla poezia?\u201c \u2013 cuprinde un manunchi de manifeste explozive (publicate initial in reviste), trei studii despre poeti-reper pentru Musina (dar si pentru modernitate in general \u2013 Bacovia, Eliot, Pound) si o prima dezbatere \u201enegativa\u201c despre postmodernism. In privinta celui din urma, Musina trece deopotriva drept poet postmodern si combatant pentru postmodernism, pentru unii, dar si, pentru altii, dusman declarat al postmodernismului. Propozitiile lui sunt, insa, fara dubiu, contra postmodernismului, dupa cum si propria poetica e de alta natura, mult mai \u201eexistentiala\u201c. Manifestul in favoarea \u201enoului antropocentrism\u201c (sigla care ar rezuma conceptul poetic al lui Musina) respinge implicit \u201epostmodernismul\u201c (cum se va int\u00e2mpla si in alte eseuri-manifest, de tipul \u201ePoezia cotidianului\u201c, \u201eLiteratura ca meserie\u201c, \u201eLa ce e bun experimentul\u201c etc.), dar respingerile sunt mult mai directe in eseurile consacrate anume acestei problematici. \u201ePostmodernismul la Portile Orientului\u201c anunta o tema recurenta in eseurile lui Musina, dar si defineste o pozitie ireconciliabila cu acesta. Postmodernismul nu e dec\u00e2t \u201eun proiect literar\u201c, pentru Musina, in vreme ce propria poezie \u2013 dar si aceea a propriei generatii, inghesuita de unii in sacul fara fund al postmodernismului \u2013 isi asuma \u201eo anume angajare existentiala\u201c; din aceasta diferenta acuta deriva Musina o funciara incompatibilitate intre optzecisti si postmodernism. Astfel de respingeri \u2013 si altele mai dure, din eseuri ulterioare \u2013 nu inseamna ca Musina s-ar replia in modernism. Ca orientare literara cel putin, modernismul constituie, pentru Musina, \u201eo adevarata falie in evolutia poeziei\u201c, pe care, in rezumat, a dez-umanizat-o, invent\u00e2nd un \u201eunivers fara divinitate\u201c. Rostul poeziei e sa regaseasca umanitatea concreta, genuina, in spiritul timpului si in dimensiunile corporalitatii si cotidianitatii. Eseurile de interpretare, in care cota programatica e mai scazuta, desi nu absenta, sunt lucrare de virtuozitate speculativa (cum e cel despre Bacovia, al carui univers e vazut ca o \u201eArcadie negativa\u201c).
\n\u201eParadigma poeziei moderne\u201c (valorific\u00e2nd teza de doctorat) e mai riguroasa si mai sobra stilistic dec\u00e2t cartile \u201elibere\u201c si reprezinta o argumentare academica a propriei atitudini, ascunsa dupa o cercetare a conditiei si tipologiei poeziei moderne. Analizata ca paradigma coerenta (e adaptat conceptul de paradigma al lui Thomas Kuhn), poezia moderna e, in esenta, una exploratorie, dar care se nutreste dintr-o suita de crize funciare (a eului, a limbajului, a comunicarii, a realitatii in cele din urma). Eseul lui Musina sistematizeaza raspunsurile date de poezie la toate aceste crize simultane, cu o foarte personala viziune asupra metamorfozelor prin care aceasta a trecut si cu o detaliata analiza a figurilor eului modern. Teza de inima a cartii (prin care conduita programatica razbate si aici) e ca poezia moderna, dincolo de toate alienarile pe care le-a produs ori suportat, e si ea o \u201enecesitate vitala\u201c, un imperativ, asadar, existential.
\nDe la \u201eSinapse\u201c incolo, dincolo de reluari, eseurile sunt tot mai implicate in atitudinea directa fata de realitatile sociale, culturale si \u2013 mai ales \u2013 morale ale Rom\u00e2niei de azi. Specia eseului practicat de Musina se bizuie tot mai mult pe efervescenta inteligentei, pe dictiunea agreabila si pe \u201erautatile\u201c spuse cu exces de franchete. Ludice si dramatice deodata, responsabile si distractive, alarmante si simpatice, eseurile ataca spontan cam toate aspectele literaturii noastre de azi, urmarindu-i toate angoasele si mofturile. In \u201eSinapse\u201c, capitolul \u201einedit\u201c se ocupa de \u201emostenirea\u201c comunista (colaborationismul, frica, rezistenta, vinovatia etc.) si de problemele de constiinta ridicate de aceasta (literaturii si scriitorului mai ales). \u201eSupravietuirea prin fictiune\u201c imbina acest moralism drastic, adesea cu vehemente, cu teze noi in favoarea literaturii (si a poeziei indeosebi). Eseurile centrale de aici sunt, in esenta, o noua defense of literature, subliniind deschis puterea salvatoare a acesteia si rolul ei curativ, ca \u201eforma de rezistenta fundamentala in fata celor care vor sa te anihileze\u201c. Pledoaria lui Musina e tot in favoarea literaturii \u201eexistentiale\u201c, al poeziei pentru care cuvintele \u201esunt, realmente, obiecte, stari, senzatii, relatii, actiuni\u201c si nu semne vide.
\nLibere de tot, adopt\u00e2nd conventia epistolei amicale, sunt eseurile din \u201eScrisorile unui fazan\u201c si \u201eScrisorile unui geniu balnear\u201c (reunind serialul publicat c\u00e2tiva ani la r\u00e2nd in revista \u201eVatra\u201c sub titlul \u201eEpistolarul de la Olanesti\u201c). Put\u00e2nd divaga oric\u00e2nd si in orice directie, la adapostul conventiei alese, Musina face spectacol in fiecare \u201escrisoare\u201c, amestec\u00e2nd metodic doua tipuri de discurs: oral si scriptic, direct si reflexiv, simpatic si apocaliptic, anecdotic si problematic. E o scriitura total anti-conventionala, irespectuoasa cu orice forma de cutuma. Musina insusi recunoaste ca si-a asumat o \u201ereteta\u201c de succes in care a amestecat putin sadism al observatiilor, umor, lipsa de menajamente si un radicalism fara mila. E un radicalism cu frivolitate, menit sa prinda la tot publicul, colorat cu b\u00e2rfe, bancuri, malitiozitati. Dar toate acestea sunt mai degraba elemente de culoare, caci eseurile se caracterizeaza in primul r\u00e2nd prin acuitatea si percutanta ideilor si prin actualitatea chestiunilor abordate. Problemele atacate sunt fie grave, din cele constitutive culturii rom\u00e2ne, fie suparator de actuale. Argumentele lui Musina vin din cele mai variate domenii (antropologie, filosofie, teorie literara, sociologie etc.), dar intotdeauna cu un aer de spontaneitate usor frivola. Frivolitatea e insa doar o masca, o stilistica de seducere, caci fondul meditatiilor e intotdeauna unul de gravitate si chiar de alerta. Observatiile se revendica mereu de la actualitatea imediata, dar ele se inzestreaza numaidec\u00e2t cu argumente scoase din toata istoria literara. Pornind, de pilda, de la complexele culturii rom\u00e2ne, Musina afirma pozitiv conditia acesteia de cultura t\u00e2nara, incerc\u00e2nd sa exorcizeze \u201ebolile\u201c de care sufera (bovarismul vechimii, iluzionarea traditiei, pendularea intre scris si oralitate, neasumarea v\u00e2rstei) printr-un manifest de optimism inaugural. Lucrurile sunt spuse in ton usor, dar nu-i mai putin adevarat ca Musina e un fel de ultim junimist, pled\u00e2nd pentru organicitate si autenticitate creativa, pentru fond. Aproape fiecare \u201escrisoare\u201c poate constitui punctul de pornire (uneori si de sosire) al unor carti savante (si patetice). Chiar si cele in care Musina se joaca de-a tipologia erotica a criticii literare sau permuta jocul ocupatiilor umane originare pe seama criticii, adaug\u00e2nd la v\u00e2nator, culegator si pastor noua tipologie a liborgilor. Conditia criticii de azi, raporturile critici-scriitori, probleme institutionale, complexul iesirii in lume s.a. sunt teme atacate incisiv si \u201erezolvate\u201c transant. De atentie aparte se bucura moravurile literare, metehnele in general (iar pentru credibilizare Musina nu se cruta nici pe sine; genul epistolar ii permite sa fie c\u00e2t mai confesiv iar Musina nu scapa nici un avantaj). Sunt insa si scrisori mai \u201econstructive\u201c, cu anvergura utopica (\u201eLimba Europei viitoare\u201c, de pilda, in care Musina argumenteaza in favoarea limbii latine). In general, desi \u201enegative\u201c in retorica, eseurile lui Musina au intotdeauna o iesire \u201epozitiva\u201c, propun\u00e2nd o solutie. Acest constructivism de fond contrazice, desigur, tot spectacolul de malitii cu care e intretinuta tensiunea eseurilor.
\n\u201ePoezia (teze, ipoteze, explorari)\u201c e, in cea mai mare parte, o re-antologare a celor mai percutante eseuri, intregita cu c\u00e2teva inedite si un \u201ecapitol\u201c de poeme. Teza de baza a lui Musina ram\u00e2ne, desigur, aceeasi: poezia e necesitate vitala. Nu doar pentru poet, ci si pentru cititor, pentru om ca atare. Toate eseurile pledeaza, de fapt, fie pe fata, fie pe ascuns, pentru acreditarea ideii ca nu se poate fara poezie. E o teza romantica, nu doar exaltata, ci si disperata, dar Musina e convins ca are o strategie persuasiva pentru a o impune si vremurilor noastre. Bunaoara, in pledoaria sa el nu va vorbi despre actul creativ ca despre o kenoza (concept care sperie), ci mai degraba ca despre o istovire sexuala (concept cunoscut de toata lumea). E un trafic \u201enecinstit\u201c de concepte tari, caci Musina le propune intotdeauna in forme atractive, lumesti, la indem\u00e2na. Eseistul se bizuie neabatut pe slabiciunile cititorului (pe acolo poate fi sedus oricine) si ataca intotdeauna pe unde cititorul se asteapta doar la placeri; ba mai mult, el pare pregatit sa i le ofere pe loc, dar asta nu e dec\u00e2t o strategie cu capcane. Pled\u00e2nd, bunaoara, pentru \u201ePoezia lucrurilor de care ne pasa\u201c, Musina pledeaza cauza poeziei ca fiind singura careia ii mai pasa de autenticitatea umana, singura pazitoare a umanitatii, in fond. E credinta care strabate toate eseurile si nu-i deloc gresit sa presupunem ca Musina nici nu spune altceva de-a lungul tuturor cartilor sale; doar inmulteste argumentele si diversifica tacticile de seductie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Faima de eseist a lui Alexandru Musina nu e cu nimic mai prejos dec\u00e2t cea de poet. Si asta pentru ca Musina s-a angajat de la bun inceput in frontul programatic al generatiei ’80, fiind si unul dintre animatorii de idee ai generatiei, nu doar unul dintre cei mai reprezentativi poeti ai ei. Primele sale… Cite\u0219te mai mult »Eseistica lui Alexandru Musina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[497,5024,5025],"class_list":["post-6751","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-musina","tag-eseuri","tag-poezie-postmoderna"],"views":3818,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6751","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6751"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6751\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6751"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6751"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6751"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}