{"id":6741,"date":"2011-03-11T14:02:06","date_gmt":"2011-03-11T12:02:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6741"},"modified":"2011-03-11T14:04:17","modified_gmt":"2011-03-11T12:04:17","slug":"identitatea-egiptenilor-intre-invazia-trecutului-si-perspectiva-schimbarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/identitatea-egiptenilor-intre-invazia-trecutului-si-perspectiva-schimbarii\/","title":{"rendered":"Identitatea egiptenilor, \u00eentre invazia trecutului si perspectiva schimbarii"},"content":{"rendered":"

Evenimentele din Africa de Nord \u00eenseamna, \u00eentr-o oarecare masura, o invazie a trecutului, a V\u00e2rstei de Aur. Desi, cu referire la sursa si evolutiile recentei revolte orientate \u00eempotriva dictaturii personale a lui Mubarak, este vehiculata teoria contagiunii si a spontaneitatii sociale, altfel spus, a efectului de domino, exista si c\u00e2teva (\u00eenca) ne\u00eenchegate teorii ale conspiratiei care oscileaza \u00eentre planul globalismului si tendintele hegemonice ale Iranului, statul islamist teocratic care spera la realizarea dimensiunii radicale a pan-arabismului. <\/strong><\/em>
\nRetelele media anunta \u00eensa, mai mult dec\u00e2t orice, debutul unui proces cu efecte nebanuite, cel putin dramatice. Cele doua saptam\u00e2ni de revolte au paralizat statul si au facut ca, prin abile miscari, armata sa para, ca si alta data, factor de stabilitate; dar \u00een Egipt a fost schimbat doar dictatorul, nu si institutia dictaturii. Desi nu au fost initiatorii revoltelor care zguduie lumea araba, egiptenii au devenit, \u00eentr-un timp foarte scurt, imaginea dorintei de schimbare. Media a hiperbolizat p\u00e2na la suprasaturatie tema obsesiva a miscarii \u2013 schimbarea sefului statului vazut ca sursa a osificarii institutionale, a saraciei. Motivatia declarata statueaza revolta ca forma de manifestare a suveranitatii, a dorintei de modernizare prin nonviolenta, \u00een conformitatea modelelor consacrate si a orgoliului identitar1. Acesta din urma, manifestare a unui complex de superioritate, este, poate, o mostenire culturala, efectul asumarii unei autoimagini traditionale, provenite din cultura antica (vezi asa-zisul ascendent al protoistoriei).
\nOstilitatea are si ea traditiile ei. Vechii egipteni considerau ca prezenta strainilor pe pam\u00e2ntul Ta-Meri (Egipt) erau un pericol major pentru Maat (Ordinea, Adevarul). \u00cen cronicile egiptene, strainii sunt descrisi \u00een termeni peiorativi: \u201easiatici nenorociti\u201c (semitii), \u201ekusiti ticalosi\u201c (nubienii), \u201ec\u00e2ini ionieni\u201c (grecii). Stereotipurile etnice au ramas neschimbate chiar si \u00een timpul ocupatiilor hiksosilor, asirienilor, libienilor, persanilor si grecilor \u2013 chiar daca, \u00een diferite epoci, Egiptul a fost condus de lideri proveniti din r\u00e2ndurile strainilor, faraoni dedicati traditiilor religioase si politice egiptene. Din punct de vedere genetic si cultural, prea putini dintre locuitorii Egiptului de astazi sunt urmasii lumii care a fost \u201eun dar al Nilului\u201c (Herodot)2. Astazi, Egiptul supravietuieste, \u00een mare parte, din exploatarea turistica a urmelor istorice ale acelui dar\/dat (vezi \u00eendeosebi urmele culturii egiptene a mortii).
\nDe-a lungul perioadelor lungi de ocupatie, identitatea egipteana a presupus mai multe etape de asimilatie, asumari \/legitimari culturale (precum cele cuprinse sub umbrela \u201efaraonismului\u201c), o coexistenta culturala aparent paradoxala, aceea dintre doua religii universaliste, monoteiste si rivale (Crestinismul si Mahomedanismul), dintre limbi diferite precum copta (ca \u201elimba liturgica\u201c si artefactiala) si araba ca limba a cuceritorilor (varianta ei locala, produsul cultural-istoric este araba egipteana). \u00cen ceea ce priveste intrarea \u00een modernitate, aceasta a presupus si afirmarea unor curente ideologice \u201ecomplementare\u201c care pot realiza \u00eensa, \u00eentr-un context oportun, sinteze fundamentaliste \u2013 nationalismul egiptean (de natura etno-teritoriala, \u201efaraonismul\u201c), nationalismul arab secular, pan-arabismul, islamismul.
\nNationalism egiptean
\nsi pan-arabism<\/strong>
\nNationalismul egiptean l-a precedat, cu c\u00e2teva decenii, pe cel arab, av\u00e2nd radacini \u00een secolul al XIX-lea si devenind, \u00een timp relativ scurt, principalul mod de exprimare a sentimentelor anti-coloniale din perioada ante si interbelica. Pan-arabismul s-a manifestat explicit, \u00eenca din timpul Primului Razboi Mondial, fiind \u00eencurajat conjunctural de britanici. Egiptul, desi a fost cel mai populat stat nord-african, cu cel mai mare numar de vorbitori de limba araba, a devenit atasat de pan-arabism doar din a doua jumatate a secolului XX. \u00cen prima jumatate a secolului dominant a fost discursul politic nationalist. James Jankowski, cercetator al nationalismului egiptean, sustine ca cea mai semnificativa trasatura a Egiptului, \u00een aceasta perioada, a fost absenta componentei arabe \u00een nationalismul egiptean timpuriu. Evolutia economica si culturala a Egiptului pe parcursul secolului al XIX-lea, integrarile \u00een structurile imperiale ale timpului nu au favorizat orientarile \u201earabe\u201c3. Despre atasamentul fata de componenta identitara nearaba facea remarci, \u00een 1931, nationalistul arab sirian Sati’ al-Husri; acesta sustinea ca egiptenii nu nutresc sentimente nationaliste arabe, nu accepta faptul ca Egiptul face parte din teritoriul arab si nu admit ca egiptenii sunt parte a natiunii arabe.4
\nChiar si dupa ce sediul Ligii Arabe a fost stabilit la Cairo \u00een 1945, istoricul H. S. Deighton afirma ca \u201eegiptenii nu sunt arabi, at\u00e2t ei c\u00e2t si arabii sunt constienti de acest fapt. Sunt vorbitori de araba, si sunt musulmani, \u00eentr-adevar, religia joaca un rol mai important \u00een viata lor dec\u00e2t \u00een cea a sirienilor sau a irakienilor, dar egipteanul, \u00een primele trei decenii ale secolului XX, nu a fost constient de o legatura cu Estul arab. Egiptul priveste cu simpatie cauza araba si o considera un obiectiv drept, dar de asemenea o oportunitate pentru a exercita conducerea si doreste sa beneficieze de rezultatele acesteia. Dar Egiptul e egiptean \u00eenainte de toate si abia apoi arab, iar principalele interese sunt cele domestice.\u201c5
\n\u00cen timpul lui Gamal Abdel Nasser (presedinte \u00eentre 1956-1970), nationalismul arab a devenit politica de stat, ideologie identitara prin care era definita si pozitia geopolitica a Egiptului \u00een Orientul Mijlociu si \u00een lume \u2013 antisionismul6. Atasamentul egiptenilor la pan-arabism a fost pus la \u00eendoiala mai ales dupa Razboiul de sase zile (1967). Mii de egipteni si-au pierdut viata, iar proiectul pan-arab a esuat. Arbitrajele de la Camp David dintre Egipt si Israel au desav\u00e2rsit prapastia dintre tarile vorbitoare de limba araba. \u00cen acest context, Anwar Al Sadat, succesorul lui Nasser (\u00eentre 1970-1981), a re\u00eenviat orientarea exclusiv egipteana; termeni ca \u201earabism\u201c si \u201eunitate araba\u201c au fost tot mai rar utilizati \u00een discursul public. De altfel, spre sf\u00e2rsitul anilor ’80, pan-arabismul a \u00eenceput sa fie eclipsat de nationalism si, mai ales, de islamism. Mai mult chiar, exista o \u201ecritica egipteana\u201c a pan-arabismului; astfel, egiptenii sustin ca acesta a \u00eencercat sa reduca identitatea egipteana la o dimensiune monoculturala.
\nElita culturala considera ca identitatea egipteana e un produs istoric complex, cu surse identitare bogate si diferite, dar cu continuitati si mosteniri culturale finalizate \u00eentr-o sinteza culturala originala, care asigura at\u00e2t legitimarea autohtona si istoricista, dar si conservarea afectelor pan-arabiste. Mai mult, se afirma ca egiptenii ar fi fost constienti de natura identitatii lor nationale nu doar anterior pan-arabismului, \u00eensa chiar dinainte de ocupatia britanica. Dupa o formula identitarista inspirata din explicatiile marxiste ale \u201esocialismului arab\u201c, suportul istoric al natiunii egiptene ar fi asigurat de continuitatea teritoriala (din antichitate si p\u00e2na \u00een momentul actual), de istoria particulara si glorioasa exprimata prin trecutul \u201efaraonic\u201c (V\u00e2rsta de Aur), de continuitatea limbii si culturii copte. Astfel, egiptenii s-au identificat pe ei \u00eensisi, si-au considerat istoria si cultura drept produse culturale nationale\/egiptene si nu \u201earabe\u201c. Taha Hussein, cel mai influent scriitor egiptean al secolului XX, afirma: \u201eFaraonismul este ad\u00e2nc \u00eenradacinat \u00een spirtul egiptenilor. Asa va ram\u00e2ne si trebuie sa reziste si sa devina si mai puternic. Egipteanul e \u00een primul r\u00e2nd faraonic, abia apoi arab. Egiptului nu trebuie sa i se ceara sa \u00eesi nege faraonismul pentru ca asta ar \u00eensemna: Egipt, distruge-ti Sfinxul si piramidele, uita cine esti si urmeaza-ne pe noi! Nu cereti Egiptului mai mult dec\u00e2t poate oferi. Egiptul nu va fi niciodata parte a vreunei uniuni arabe, indiferent daca centrul acestei uniuni va fi la Cairo, Damasc sau Bagdad.\u201c7
\nAcest orgoliu identitar a explodat, mai ales \u00een raport cu occidentalii, \u00een timpul revoltelor recente. Egiptenii, \u00eendeosebi mubarakitii, \u00eei acuzau pe americani de interventionism, sustin\u00e2nd ca civilizatia milenara egipteana (protoistorica) nu are nevoie de suportul moral si logistic al unor natiuni fara un trecut istoric consistent8. Antiamercanismului, radicalii ambelor tabere i-au adaugat actiuni si expresii violente la adresa israelitilor (vezi, \u00eendeosebi, arderea entuziasta, \u00een piete, a unor manechine care aveau ca semn identitar evident Steaua lui David). Orgoliul fata de occidentali, ura vizavi de Israel pot fi percepute si ca \u00eencercari de a depasi complexul orientalului si orientalismul ca inventie europeana (vezi teoria lui Edward W. Said).
\nSemnele schimbarii,
\nparadoxurile, incompatibilitatile cu traditionalismul dictaturii<\/strong>
\n\u00cen ultimele decenii, Egiptul s-a confruntat cu o migratie socio-profesionala masiva de la sat la oras, ceea ce a dus la destructurarea societatii traditionale, la afirmarea urbanitatii, a mega-oraselor \u2013 zone metropolitane cu o populatie de peste 10 milioane de locuitori (precum Cairo si Alexandria). Fenomenul va fi completat cu o migrare din zonele urbane \u00een cele sub-urbane, ceea ce a dus la dezvoltarea unor orase ca New Cairo, May City, Minya Al-Gadida, Al-Amriya Al-Gadida, Borg Al-Arab Al-Gadida, Al-Shorouk, Sheikh Zayed Borg Al-Arab Al-Gadida. Prin aceasta migrare, clasa mijlocie se desparte de metropola, adopt\u00e2nd un mod de viata asemanator cu cel al clasei de mijloc occidentale.
\nOrase noi, precum Sharm El-Sheikh, Hurghada, Marsa Alam, Marina si Marsa Matrouh s-au dezvoltat de-a lungul Sinaiului, Marii Moarte si Mediteranei; relatia traditionala dintre egiptean si Nilul cu desertul adiacent \u00eesi extinde orizontul \u00eembratis\u00e2nd teritorii noi; o astfel de mobilitate geo-urbana si culturala va afecta identitatea egiptena. Dar aceste \u201eorizonturi\u201c au devenit si mai interesante si ample deoarece sapte milioane de egipteni muncesc \u00een strainatate, dar \u00eesi conserva imaginea de sine, \u00eesi pastreaza proprietatile si trimit regulat bani familiilor ramase \u00een tara. Acesti egipteni sunt expusi unor influente socio-culturale si politice externe puternice, unii dintre ei fiind sedusi de prosperitatea economica si de sistemul democratic din Occident. \u00cen Egipt, ritmul vietii sociale a \u00eenregistrat un nou salt odata cu revolutia IT. C\u00e2nd 56 milioane de egipteni detin telefoane mobile, iar 15 milioane au acces la Internet, avem o masa critica ce \u00eempinge caracterul national \u00een spirala schimbarii.
\nAceste mutatii economice si socio-culturale care au dus la crearea unei categorii sociale dinamice au avut \u00eensa si efecte secundare, precum dezintegrarea legaturilor sociale conventionale, pierderea sentimentului de siguranta oferit de familia traditionala, polarizare sociala, alienare si confuzie culturala. \u00cen acest context, pentru a rezista acestor presiuni societale, individul poate dezvolta o legatura mai profunda cu religia. Islamul a devenit, \u00een aceasta situatie, o trasatura puternica a culturii egiptene recente, ceea ce a dus la o sporire a intolerantei9, la \u00eengradirea drepturilor celor ce g\u00e2ndesc diferit, la afirmarea fundamentalismului religios (implicit cultural). Toti acesti factori sociali vor modifica identitatea egipteana, trasform\u00e2nd-o dintr-una relativ statica \u00eentr-una din ce \u00een ce mai dinamica si imprevizibile. Dimensiunea laica sustinuta de o elita occidentalizata, de un segment al clasei de mijloc si de armata perceputa \u00een maniera aproape platoniciana ca o structura de \u201egardieni\u201c ai natiunii este, si ea, un factor functional, un garant al ordinii. Dar, desi trecutul recent pare ca ofera c\u00e2teva certitudini, viitorul apropiat poate porvoca\/stimula imprevizibilul, at\u00e2t pentru Egipt, c\u00e2t si pentru spatiul geo-politic al zonei. Si nu numai!<\/p>\n

\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Vezi declaratii edificatoare la adresa http:\/\/religion.blogs.cnn.com\/2011\/02\/25\/my-take-egypts-uprising-echoed-martin-luther-kings-activism\/
\n2. Dupa ce, in decursul istoriei sale, Egiptul s-a confruntat cu mai multe valuri de invadatori, precum canaanitii, libienii, nubienii, asirienii, kusitii, persanii, grecii, romanii, arabii, turcii, studii ADN recente releva faptul ca cei mai multi dintre \u201eegiptenii\u201c de astazi sunt diferiti genetic de egiptenii din antichitate, adica nu au genele specifice africanoizilor. In Egiptul de Nord, doar 20% din populatie prezinta trasaturile genetice identificate in mumiile din perioada dinastica, procentul fiind evident mai mare in sud. Vezi A. Stevanovitch, A. Gilles, E. Bouzaid, R. Kefi, \u201eMitochondrial DNA sequence diversity in a sedentary population from Egypt.\u201c in Ann Hum Genet 68, 2004, p. 23-39 si la http:\/\/en.wikipedia.org\/wiki\/EgyptiansaAncient_Egypt.
\n3. Israel Gershoni James P. Jankowiski, \u201eRedefining the Nation, 1930-1045\u201c, Cambridge Press, 1996
\n4. William Cleveland, \u201eThe making of an Arab nationalist. Ottomanism and Arabism in the life and thought of Sati’ al-Husri\u201c, Princeton, 1971
\n5. Vezi James Jankowski, \u201eEgypt and Early Arab Nationalism\u201c in Rashid Khalidi, \u201eThe Origins of Arab Nationalism\u201c, Columbia University Press, New-York, 1990, p. 244 sq.
\n6. Edificator, in acest sens, a fost un eveniment politic care parea major pentru proiectul identitar pan-arab. In timpul regimului militar al lui Nasser se formeaza Republica Araba Unita (o uniune intre Egipt si Siria); insa, pentru Nasser, proiectul pan-arab a fost doar oportunitatea legitimarii tendintelor hegemone in Orient. De altfel, aceasta forma de colaborare bilaterala fragila a rezistat p\u00e2na in 1961, c\u00e2nd Siria s-a retras. In aprilie 1963, Egiptul, Siria si Irakul au format un stat pseudo-federal \u2013 \u201eRepublica Araba Unita\u201c; dar aceasta uniune politica a fost dizolvata in 1971 datorita raporturilor ireconciliabile existente intre Egipt si Siria. Apoi, infr\u00e2ngerile din timpul Razboiului de sase zile (1967), incapacitatea guvernelor pan-arabe de a genera dezvoltare economica au afectat credibilitatea ideologiei pan-arabe. Ideea unitatii arabe anima, insa, in continuare, pe fondul resentimentelor antiamericane si antisioniste, nu at\u00e2t fortele politice, c\u00e2t masele populare.
\n7. Vezi Ifigenia Makropoulou, \u201ePan-Arabism: What Destroyed the Ideology of Arab Nationalism?\u201c, Hellenic Center for European Studies, January 15, 2007; http:\/\/www.arabworldbooks.com\/authors\/taha_hussein.html
\n8. Cucerirea araba a Egiptului a avut loc in anul 641. Cu toate ca fortele imperiale au rezistat armatei arabe conduse de Amr ibn al-As, majoritatea populatiei civile, suferind persecutii pentru credintele crestine diferite, nu era ostila noilor stap\u00e2ni. Acestia le-au permis crestinilor sa-si practice religia, dar sub restrictiile impuse de Shari’a. Insa convertirile treptate la Islam, realizate de-a lungul secolelor urmatoare, au avut ca rezultat transformarea Egiptului. Acest proces a facut ca fondul musulman sa devina dominant p\u00e2na la sf\u00e2rsitul secolului al XII-lea. Persecutiile din timpul si de dupa domnia regelui Fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah (996-1021), dar mai ales acceptarea arabei ca limba liturgica in bisericile crestine copte au accelerat islamizarea. Cu toate acestea, in Egipt, astazi, mai sunt 15 milioane de crestini copti, acestia fiind, de fapt, urmasii vechilor egipteni (prin traditie, limba copta este folosita in slujbele bisericii, iar textele sacre sunt scrise in alfabetul copt. Cu toate acestea, datorita arabizarii Egiptului, slujbele bisericii folosesc intens limba araba, in timp ce predicile sunt integral in araba. Despre felul in care este perceputa aceasta identitate originala vezi si http:\/\/mathildasanthropologyblog.wordpress.com\/2008\/11\/09\/egyptians-are-not-arabs-they-are-egyptians\/; http:\/\/www.love-egypt.com\/egyptian-identity.html.)
\n9. Maher al-Moatassem Bellah al-Gohary, convertit de la islam la crestinism in 1973, intr-o perioada de puseu \u201eliberalist\u201c, este tratat (oficial) doar ca musulman, desi a solicitat ca pe cartea de identitate sa ii fie inregistrata noua apartenenta religioasa. Pentru ca autoritatile egiptene aplica legile islamice, convertirea unui musulman la orice alta religie nu este recunoscuta. Cei convertiti, rareori \u2013 daca totusi acest lucru se int\u00e2mpla vreodata \u2013 cer recunoastere oficiala. Gohary este cea de-a doua persoana care cere recunoastere oficiala a convertirii sale, desi exista si alti egipteni crestini convertiti din Islam. Principalul motiv pentru care Gohary solicita recunoasterea este acela de a o salva pe fiica sa de islamizarea fortata. Fiica sa, Dina Maher Ahmad Mo’otahssem, a fost botezata crestineste, dar ea nu poate fi recunoscuta ca atare, cat timp actele tatalui sau indica drept religie islamul. La v\u00e2rsta de 16 ani, ei ii va fi emis un act de identitate islamic, oblig\u00e2nd-o sa traiasca dupa legi musulmane.
\nConform \u201eAl Arabiya\u201c, Gohary, Peter Ethnasios ca si crestin, a fost botezat la o biserica ortodoxa copta din Cipru, iar aceasta i-a emis un certificat din care reiese convertirea sa. Curtea de Justitie din Egipt a decis insa ca documentele justificative prezentate sunt incorecte. Vezi www.house.gov; http:\/\/www.alarabiya.net\/save_pdf.php?cont_id=110640<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Evenimentele din Africa de Nord \u00eenseamna, \u00eentr-o oarecare masura, o invazie a trecutului, a V\u00e2rstei de Aur. Desi, cu referire la sursa si evolutiile recentei revolte orientate \u00eempotriva dictaturii personale a lui Mubarak, este vehiculata teoria contagiunii si a spontaneitatii sociale, altfel spus, a efectului de domino, exista si c\u00e2teva (\u00eenca) ne\u00eenchegate teorii ale conspiratiei… Cite\u0219te mai mult »Identitatea egiptenilor, \u00eentre invazia trecutului si perspectiva schimbarii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5021,5020,5019],"class_list":["post-6741","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dictatura-mubarak","tag-evenimentele-din-africa-de-nord","tag-identitatea-egiptenilor"],"views":9217,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6741","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6741"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6741\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6741"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6741"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6741"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}