Prima \u00eencercare serioasa de revizuire si de reabilitare a nedreptatitului rege Carol al II-lea avea loc \u00een anii \u201850 din secolul trecut, \u00een timpul comunismului, pe vremea literara a \u201erealismului socialist\u201c. Aceasta prima \u00eencercare de reabilitare a exilatului regal avea loc \u00een poiana fierariei lui Iocan, meserias reputat din Silistea Gumesti apartin\u00e2nd de judetul Teleorman. Pe acea poiana mare cu pam\u00e2ntul batatorit, plina de caiele rupte, de unghii de cal, cuie si belciugarii arse si cu st\u00e2lpi grosi pentru legatul cailor naravasi, \u00een aceasta \u201eagora\u201c, cum a numit-o inspirat regretatul Alexandru Paleologu, se str\u00e2ngeau atenienii locului, cetatenii fruntasi spre a dezbate treburile cetatii, chestiunile arzatoare de la ordinea zilei din tara lor si din lume. Sedintele din poiana fierariei lui Iocan aveau loc duminica dimineata si \u00eencepeau cu \u201erevista presei\u201c \u2013 ocupatiune voluntara si paralela cu celelalte de atunci, ce va deveni \u00eensa obligatorie, nu peste multa vreme, odata cu aparitia presei noastre comuniste. Adunarile se desfasurau cu concursul nelipsit si sub \u00eendrumarea atenta a \u201eliberalului fractionist\u201c Ilie Moromete, taranul interbelic care, sub raport filozofic, e compatibil cu Kant din punctul de vedere al lui G. Calinescu, dar nu si din al lui I. L. Caragiale (\u201eSlabeste-ma cu Kant al dumitale: e un moftangiu!\u201c). Acest Kant din Silistea care vedea doi creieri \u00een capul lui Iorga, \u00eesi ia rolul \u00een primire si spectacolul adunarii electorale din \u201eScrisoarea pierduta\u201c poate \u00eencepe: \u201eAuziti ce zice regele, spuse el si \u00eendata se facu tacere deplina. Auziti ce zice majestatea sa… \u00cencepu apoi sa citeasca, deodata, cu un glas schimbat si necunoscut, parca ar fi tinut el un discurs celorlalti. Avea \u00eentr-adevar \u00een glas niste grosimi si subtirimi ciudate cu opriri care scormoneau \u00eentelesuri nemarturisite sau \u00eencheieri definitive care trebuiau sa zdrobeasca de convingere pe cei care ascultau\u201c. Intrat \u00een rolul regelui, Ilie Moromete \u00eesi drege glasul, citeste si interpreteaza discursul Majestatii Sale la un congres al agriculturii si agricultorilor: \u201eDomnilor, Am fost informat ca congresul dumneavoastra este un congres de specialisti, agronomi si ingineri. Iau cuv\u00e2ntul aici ca unul interesat \u00een chestiunile pe care le dezbateti, si care am chiar oarecare experienta. Mi-ar fi placut poate ca acest congres sa fie un congres al \u00abgospodarilor\u00bb pentru ca, dupa mine, specialistii nostri sunt \u00eenca departe de a fi gospodari. Stiu acest lucru, pentru ca agricultura m-a pasionat… Domnilor, a devenit o lozinca sa se spuna la noi ca agricultura este ocupatiunea principala a rom\u00e2nilor, am spus-o si eu, dar din nenorocire, daca este ocupatiunea manuala principala a rom\u00e2nului, nu este totdeauna si ocupatiunea lui mintala…\u201c Majestatea Sa are lot? Dar ala micu \u2013 are si el? \u2013 rasunara c\u00e2teva \u00eentrebari din r\u00e2ndul atenienilor. Au, cum sa n-aiba! Si adunarea continua. Ce observam noi \u00een scena discursului regal din poiana lui Iocan? \u00cen primul r\u00e2nd bagam de seama ca Majestatea Sa \u2013 oric\u00e2ta \u201einterpretare\u201c ar pune Moromete \u00een si prin modulatiunile glasului sau schimbat si deodata necunoscut (el joaca, adica, rolul regelui care tine un discurs!) \u2013 are \u00eentr-adevar \u201eoarecare experianta\u201c, cum cu modestie spune, si, mai presus de asta, denunta el \u00eensusi lozinca de o mare si pustiitoare circulatie \u00een interbelicul \u201ede v\u00e2rf\u201c din epoca lui de aur, anume, lozinca falimentara a unei Rom\u00e2nii \u201egr\u00e2nar al Europei\u201c, cu o agricultura care o fi ea ocupatiunea principala a rom\u00e2nilor, dar din nenorocire, cum zice si regele, \u201edaca este ocupatiunea manuala principala a rom\u00e2nului, nu este si ocupatiunea lui mintala\u201c. Regele vorbeste aici ca un taran mai destept dec\u00e2t administratorii si conducatorii sai. Eventual vorbeste chiar ca Ilie Moromete: capacitatea regelui de a intra \u00een pielea unora din supusii sai este realmente exceptionala. Marin Preda \u00eel \u201emorometianizeaza\u201c pe regele interpretat de personajul sau, fie si \u00een registru parodic, ca sa-si poata astfel asuma formula memorabila prin care acest monarh ciudat si paradoxal defineste \u201estarea natiunii\u201c agrare si indica \u00een acelasi timp si cauza \u201efonciirii\u201c care navaleste peste morometieni: \u201elotul\u201c, pogonul personal care niciodata nu-i va duce la prosperitate si bogatie. Cenzura nu putea obiecta la acest tip de reabilitare a eroului regal: \u00een umbra discursului reprodus \u00een poiana lui Iocan sta Caragiale, el \u00eensusi recuperat \u00een epoca prin \u201edemascarea\u201c politicianismului si a \u201eburghezo-mosierimii\u201c! Moromete cu ai lui o patesc si sufera un lung rastimp istoric pentru ca \u201eocupatiunea manuala\u201c n-a devenit si o \u201eocupatiune mintala\u201c, fiindca, asa cum \u00eei arunca Moromete lui Cocosila, \u201eocupatiunea ta mintala, Cocosila, e la alte prostii!\u201c. Suntem \u00een 1955, la zece ani de la eliberare, apare capodopera lui Marin Preda, \u201eMorometii\u201c, \u00een care discursul regelui denunta \u00een doua cuvinte absolut memorabile minciuna istorica a demagogiei, persistente si azi, pe seama asa-zisei eficiente si prosperitati aduse \u00een tara \u201eeminamente agricola\u201c de faima unui fals si inexistent \u201egr\u00e2nar al Europei\u201c \u00een aceasta parte a ei. Faptul ca Marin Preda \u00eei face loc regelui \u00een roman cu acest discurs despre tarani si agricultura rom\u00e2neasca, dincolo de comedia de esenta caragialesca jucata \u00een poiana lui Iocan, este echivalent cu cea dint\u00e2i revizuire si reabilitare a regelui Carol al II-lea \u2013 \u00een plin regim comunist. Regele stia ce spune si spunea adevarul despre \u201eocupatiunea manuala\u201c fara fond \u201emintal\u201c, ca si Maiorescu atunci c\u00e2nd vorbea despre formele fara fond. Acelasi prea hulit Carol al II-lea mai vorbea \u00een \u201edeceniul carlist\u201c conceput si vazut de idilicii nostalgici de azi ca o alta epoca de aur, despre formele moderne de organizare a exploatarilor agricole, asociatii si gospodarii colective (!) si, culmea, tot lui nu-i era straina ideea Canalului Dunare-Bucuresti. \u00censa peste doar trei ani de la discursul taios si denuntator al regelui si de la adunarile (\u201ereprezentatiile\u201c!) din poiana lui Iocan avea sa izbucneasca cel de-al doilea razboi mondial iar \u201etimpul nu mai avea rabdare\u201c: n-a mai avut rabdare nici cu realistul rege Carol al II-lea, nici pentru comediantii tragici din romanul lui Marin Preda, taranii rom\u00e2ni ramasi ca si p\u00e2na atunci cu \u201eocupatiunea lor manuala\u201c. Gospodariile colective ce vor urma n-au fost dec\u00e2t forma politica a luptei de clasa ce a \u201em\u00e2ncat\u201c fondul social si economic al marilor exploatatii agricole. Strict necesare, investitiile din agricultura, dotarile ei industriale care n-au lipsit, sistemele \u00eentinse de \u00eendiguiri si irigatii, distruse dupa eliberarea din \u201890, nu s-au \u00eentors \u00een buzunarul si curtile oamenilor ci \u00een burta unui stat haps\u00e2n \u00een numele unui ideal uitat \u00eentre timp. Rom\u00e2nia agrara a ramas p\u00e2na azi, poate chiar mai mult dec\u00e2t ieri, o tara fara \u201eocupatiune mintala\u201c, nemodernizata, ca \u201epostalionul cu boi\u201c din titlul unei memorabile carti recente a lui Mircea Iorgulescu sau \u00eencremenita \u00een mai vechiul dar emblematicul si nedepasitul \u201eAlfabet de tranzitie\u201c al lui Stefan Cazimir. Necesara, reabilitarea regelui Carol al II-lea poate \u00eencepe si de aici, cu recunoasterea judecatii si a viziunii lui profund realiste asupra economiei agrare rom\u00e2nesti, vadite \u00een memorabilul discurs din poiana lui Iocan. Carol al II-lea are, \u00eensa, si alte merite pentru care trebuie sa-si ia locul \u00een galeria personalitatilor noastre istorice.
\nO a doua, foarte recenta, \u00eencercare de revizuire si reabilitare, \u00een lumina adevarului, a lui Carol al II-lea \u00eentreprinde revista \u201eIstorie si civilizatie\u201c, sub titlul unei \u00eentrebari: \u201eCarol al II-lea, un rege nedreptatit?\u201c. Da, spun istoricii Ion Bulei, Ioan Scurtu, Adrian Cioroianu, Andrei Pippidi, Ion Calafeteanu, Razvan Theodorescu, memorialistul Constantin Balaceanu-Stolnici si, cu un tablou \u00een alb\/negru al Rom\u00e2niei timpului respectiv, Alex Mihai Stoenescu. Citind acest numar pasionant al revistei, priveam \u00een acelasi timp un film cu acelasi scenariu pe doua ecrane diferite: un ecran color, de data mai recenta, altul alb\/negru, mai vechi. Filmul de pe ecranul color reabiliteaza \u00een tonalitati aprinse si chiar \u00eenvapaiate un rege \u00eentr-adevar nedreptatit: de istorie, de istorici, de oameni obisnuiti. Desigur, o prima forma a reabilitarii meritate consta \u00een \u00eencercarea de a contura portretul unui om, cu marile lui calitati, dar si cu lipsurile, nu putine, ale caracterului sau. Istoricii Ion Bulei, Andrei Pippidi, Ioan Scurtu, Ion Calafeteanu mi se par, \u00een portretele si consideratiile lor, cei mai apropiati daca nu chiar de omul de sub uniforma regala, atunci de respectarea devizei sub care are loc \u00eentreaga dezbatere despre Carol al II-lea: \u201eIstoria nu este totuna cu morala. Istoricul nu are rolul de a exalta ori de a condamna, el explica. Istoria nu este sclava actualitatii. Istoricul nu aplica trecutului schemele ideologice contemporane si nu introduce \u00een evenimentele de odinioara sensibilitatea prezentului. Istoria nu-i tot una cu memoria\u201c (din apelul istoricilor francezi intitulat \u201eLibertate pentru istorie\u201c 2005). Vorbeam despre doua ecrane pe care vedem acelasi film: unul color, altul alb-negru. De mare pret pentru profilul spiritual, moral si intelectual al personajelor regale aflate \u00een discutie sunt paginile de jurnal publicate \u00een \u201eIstorie si civilizatie\u201c: complexitatea si meandrele g\u00e2ndirii, pasionalitatea ori raceala din aceste pagini spun mult despre ei \u00eensisi, si acesta e cazul, \u00een special, al \u00eensemnarilor zilnice ale reginei Maria, mama iubitoare, comprehensiva si iertatoare, femeie cu o inteligenta ascutita, sensibilitate ampla si, cum se \u00eent\u00e2mpla nu chiar rareori, cu un veritabil cap politic. Cealalta, \u00een \u201epatul\u201c careia s-ar fi facut politica lui Carol al II-lea, \u201eDuduia\u201c, nu-i mai putin o femeie exceptionala, si ea nedreptatita \u00een r\u00e2nd cu ilustrul ei sot caruia i-a stat aproape 30 de ani, p\u00e2na la moartea acestuia. O fidelitate iesita din comun, ce dezminte b\u00e2rfa careia i-a cazut victima.
\nIstoricul Adrian Cioroianu revizuieste mai \u00eent\u00e2i, nu stiu c\u00e2t de necesar, faima de \u201eafemeiat\u201c a eroului sau, refac\u00e2nd un scurt traseu \u201eamoros\u201c al acestuia: \u201e\u00een total, sapte femei c\u00e2t de c\u00e2t prezente \u00een viata lui dintre care sase au fost cele fata de care acesta a simtit, \u00een momente diferite, pasiunea dragostei\u201c. Cu trei s-a si casatorit, dar \u201eDin momentul \u00een care a cunoscut-o pe Duduia, el a dovedit o fidelitate cum rar se \u00eent\u00e2lneste la barbati cu renume mult mai bun dec\u00e2t al nefericitului rege\u201c. \u00cen privinta faimei de dictator (\u201edictatura regala\u201c), istoricul recurge la comparatii ce \u201esar\u201c din cadru: Hitler, Mussolini, Franco, Lenin si Stalin! \u00cen comparatie cu acestia, \u201eCarol fu mare, mititelul\u201c, am putea zice odata cu rautaciosul comediograf. Dar nu, el n-a fost chiar un dictator, \u201eci mai cur\u00e2nd un copiator modest al unui tip de guvernare\u201c, \u00een plus, \u201enu a umplut \u00eenchisorile Rom\u00e2niei cu liberali, taranisti sau social-democrati\u201c. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, el n-a vrut sa fie (devina) dictator, ci poporul, societatea l-au rugat, ca pe Richard al III-lea, sa accepte si sa-i dea voie a i se supune: \u201eregele Carol al II-lea a fost privit \u2013 oric\u00e2t de greu de crezut ar fi azi \u2013 ca un Salvator mult asteptat\u201c. Istoricul citeaza si vorbele lui Vaida Voievod, devenit oportunist, niste vorbe adresate parca unui Ceausescu al acelui timp: \u201eCu rabdare si credinta, trebuie sa zidim templul maret al Frontului Renasterii Nationale, pentru ca el sa \u00eentreaca, \u00een grandoare si putere, opera Mesterului Manole si sa vesteasca generatiilor viitoare slava regelui Carol al II-lea\u201c. \u00cen privinta pierderii Rom\u00e2niei Mari sub domnia lui ce-ar mai fi de spus? Ar fi de spus ca \u201epur si simplu, rom\u00e2nii (y compris regele) nu au fost demni de Rom\u00e2nia Mare!\u201c, o Rom\u00e2nie niciodata pregatita sa \u00eent\u00e2mpine conflictele, esecurile si razboaiele care au p\u00e2ndit-o si ciop\u00e2rtit-o. E o fatalitate, o meteahna specific nationala pe care Carol \u2013 primul ortodox din dinastie \u2013 o \u00eempartaseste cu altii dinaintea si de dupa el. Ca si cum ai spune: daca toti au gresit, nimeni nu-i vinovat. Suntem \u00een plin fatalism mioritic. \u00cen fine, \u00een ochii dlui Razvan Theodorescu, regele Carol al II-lea este, de vreo 20 de ani \u00eencoace, \u201emodelul c\u00e2rmuitorului autentic\u201c. \u201eRom\u00e2n p\u00e2na \u00een v\u00e2rful unghiilor\u201c, este ne\u00eendoielnic ca \u00een \u201edeceniul fast\u201c sau epoca de aur a interbelicului, \u201ela \u00eendemnul si sub autoritatea sa banci si industriasi ofereau sume importante pentru cultura\u201c, atunci s-au inaugurat cu pompa cuvenita Arcul de Triumf, Fresca de la Ateneu si, \u201edin aceeasi initiativa palatina au aparut Fundatiile Regale, s-au asanat lacurile din nord, s-a amenajat Herastraul si s-a creat un \u00eentreg cartier modern si \u00eenverzit, aceluiasi spirit \u00eennoitor dator\u00e2ndu-i-se si cele doua f\u00e2nt\u00e2ni publice, cea a Mioritei si cea \u00abcu zodiac\u00bb\u201c. S-a mai inaugurat si monumentul urmei pe care Salvatorul a lasat-o pe caldar\u00e2m. Fireste, cartierul \u00eenverzit si alte minuni edilitare ale \u201emodelului autenticului c\u00e2rmuitor\u201c si \u201ecelui mai harismatic suveran al Rom\u00e2niei\u201c nu pot fi tagaduite. Dar cartiere \u00eenverzite, f\u00e2nt\u00e2ni publice si ceasuri de aur se \u00eenalta si azi \u00eentr-un Bucuresti \u00een care tramvaiele de epoca, cele din \u201edeceniul fast\u201c, merg ca ceasul si cu iuteala fulgerului. Nimic de zis: vazut pe bucati sau din avion Bucurestiul e un oras minunat si \u00eenverzit. Luat la pas, e jalnic. Cu exceptia \u201eJaristei\u201c din \u201emiezul\u201c lui, \u201enoua si ademenitoarea locanta\u201c pe care o frecventeaza academicianul nostru si unde, cum spune \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri publicitare din alta revista, \u201eam degustat bucate care m-au facut sa-mi amintesc \u00eenca o data ca rom\u00e2nul ortodox este printre cei mai robusti m\u00e2ncai ai Europei. \u00centre subtilitatile gastronomice ale Apusului si rafinamentele Rasaritului \u2013 noteaza savantul nostru \u00eentr-un clip publicitar frumos si concis ca un sonet \u2013 sarmaua, fasolea si usturoiul, alivanca, ghiveciul si cozonacul, cotnarul, jidveiul, tuica si afinata sunt cele care ne dau mult cautatul specific national\u201c. Pofta si puterea dlui Razvan Theodorescu de a trai ca rom\u00e2nul ortodox \u00een \u201edeceniul fast\u201c din interbelic este demna de invidiat, cu \u201especificul national\u201c cu tot.
\nAproape toti participantii la dezbaterea din \u201eIstorie si civilizatie\u201c par sa cada de acord ca \u201edeceniul carlist\u201c este epoca de aur, \u201edeceniul de v\u00e2rf\u201c al economiei nationale si al nivelului de trai de sub Carol al II-lea. Initiativele culturale ale regelui sunt imposibil de ignorat si-l ridica la un nivel incomparabil cu predecesorii si urmasii sai. Oric\u00e2t de bombastic formulata, calitatea de \u201eVoievod al culturii\u201c, pe care si-o aroga chiar suveranul, constituie o realitate de netagaduit, mai mult sau mai putin cu o jumatate de gura recunoscuta mai de mult. A facut mult si multe pentru cultura rom\u00e2neasca. Dar \u201edeceniul de v\u00e2rf al economiei nationale\u201c?! \u00cen aceasta privinta ecranul color minte. Sau, ma rog, spune doar jumatatea de adevar, cea patriotica. Acelasi film privit pe un ecran alb-negru spune cu totul altceva. Mai \u00eent\u00e2i, ce \u00eenseamna \u201ede v\u00e2rf\u201c? \u00cen comparatie cu ce apare acest \u201ev\u00e2rf\u201c? Riscam sa ram\u00e2nem incomparabili tot urc\u00e2ndu-ne pe \u201ev\u00e2rfuri\u201c de unde nu ne mai zareste nimeni. Acest sistem de a masura, compara si califica un \u201ev\u00e2rf\u201c prin noi \u00eensine este impropriu si caduc. \u00cen \u201efilmul\u201c pe ecran alb-negru al lui Alex Mihai Stoenescu realitatea apare \u00een cruda ei mizerie. Un dus cu apa rece ne trezeste din somn. Rom\u00e2nia e un stat rural subdezvoltat \u00een respectivul interval \u201ede v\u00e2rf\u201c. Iar daca ram\u00e2nem agatati de v\u00e2rful de unde nici nu mai suntem zariti, riscam sa atribuim ori sa recunoastem comunismului, lui Gheorghiu-Dej si lui Nicolae Ceausescu niste \u201erealizari\u201c care nici nu sunt imaginare, ci reale si incomparabile! Cifrele, statistica, procentele sunt zdrobitoare. Ce aveam \u00een acel \u201ev\u00e2rf\u201c? \u201eP\u00e2na \u00een 1930, Rom\u00e2nia ridicase 172 de orase, din care numai sase aveau (putin) o suta de mii de locuitori, aspect \u2013 noteaza sec Alex Mihai Stoenescu \u00eentr-un text scris la 0 grade \u2013 al subdezvoltarii urbanistice si argument suplimentar pentru afirmatia ca functionam ca un stat rural. Opt ani mai t\u00e2rziu, dupa cum arata istoricul Ioan Scurtu, \u00abancheta sanitara din 1938 a stabilit ca din 176 de orase, 74 erau lipsite de alimentare cu apa curenta, iar 123 nu aveau canalizare. \u00cen mahalale apa se aducea (se mai aduce! \u2013 n.n.) de la f\u00e2nt\u00e2ni sau de la cismele amplasate la capatul strazilor. Lumina electrica nu ajungea \u00een aceste zone. \u00cen Bucuresti, din 670 de strazi, 371 erau luminate si 299 nu aveau lumina electrica. Situatia era mult mai grava \u00een orasele mici.\u00bb Sa retinem si faptul ca \u00een timpul primilor 8 ani de domnie ai lui Carol al II-lea au aparut doar 4 orase. Burghezia tarii era compusa din mari industriasi, mari comercianti, bancheri, mari proprietari agricoli, ingineri particulari, economisti particulari si rentieri, reprezenta doar 0,12% din populatia Rom\u00e2niei, cifra simpla si dezarmanta care arata clar imaginea unui stat care nu este cu adevarat capitalist. Din acest stupefiant 0,12% aproape jumatate era compusa din marii proprietari de pam\u00e2nt. Din aproximativ 18 milioane de cetateni, 13 milioane lucrau \u00een agricultura, 600 000 erau functionari si restul constituia o masa a bugetarilor, divers \u00eempartita profesional. S-au \u00eenregistrat rezultate spectaculoase \u00een productia industriala, dar din comercializarea rezervelor naturale si din prelucrarea inferioara a acestora …\u201c Gulliver e scos din tara piticilor si comparat cu uriasii. \u201eCifrele cele mai elocvente \u2013 scrie cu temei si logica imbatabila Alex Mihai Stoenescu \u2013 sunt \u00eensa acelea comparative. Decalajul mare \u00eentre Rom\u00e2nia interbelica \u2013 prezentata \u00een legende drept o forta economica europeana, a carei moneda era la paritate cu valute occidentale! \u2013 si statele capitaliste dezvoltate se traducea \u00eentr-o productie industriala pe cap de locuitor de 7,3 ori mai mica dec\u00e2t a Frantei, 8,5 ori mai mica dec\u00e2t a Germaniei prabusite si de 12 ori mai mica dec\u00e2t a Marii Britanii. Prezentata ca mare producatoare agricola, Rom\u00e2nia recolta \u00een 1938 doar 12,6 chintale de gr\u00e2u la hectar, \u00een timp ce Danemarca, un stat fara traditie cerealiera si cu suprafete mult mai mici, recolta 35,1 chintale la hectar.\u201c Comparatiile cele mai socante nu sunt \u00eensa cu statele occidentale dezvoltate \u2013 arata acelasi autor bine informat \u2013 dar cu acelea din zona: \u201e\u00cen jurul anilor 1933-1935 \u00eenzestrarea agriculturii cu tractoare era de peste 3 ori mai mica dec\u00e2t \u00een Ungaria, Cehoslovacia, Germania\u201c. \u00cen anul de v\u00e2rf, venitul national al Rom\u00e2niei era de doua ori mai mic dec\u00e2t al Cehoslovaciei si Ungariei. Carol al II-lea avea dreptate: \u201ea devenit o lozinca sa se spuna la noi ca agricultura este ocupatiunea principala a rom\u00e2nilor dar, din nenorocire, daca este ocupatiunea manuala principala a rom\u00e2nului, nu este si ocupatiunea lui mintala\u201c. La care putem adauga si absenteismul devastator plus \u201epostalionul cu boi\u201c \u00een care am ramas p\u00e2na azi sa calatorim \u00een lumea larga, civilizata si modernizata. Asta-i filmul: partial color.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prima \u00eencercare serioasa de revizuire si de reabilitare a nedreptatitului rege Carol al II-lea avea loc \u00een anii \u201850 din secolul trecut, \u00een timpul comunismului, pe vremea literara a \u201erealismului socialist\u201c. Aceasta prima \u00eencercare de reabilitare a exilatului regal avea loc \u00een poiana fierariei lui Iocan, meserias reputat din Silistea Gumesti apartin\u00e2nd de judetul Teleorman.… Cite\u0219te mai mult »Partial color<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4788,5010,5011,5009,5012,5013,5008],"class_list":["post-6730","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-mihai-stoenescu","tag-andrei-pippidi","tag-ioan-scurtu","tag-ion-bulei","tag-ion-calafeteanu","tag-istoricul-adrian-cioroianu","tag-regele-carol-al-ii-lea"],"views":1842,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6730","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6730"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6730\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6730"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6730"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6730"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}