{"id":6683,"date":"2011-03-03T08:06:04","date_gmt":"2011-03-03T06:06:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6683"},"modified":"2011-03-03T08:06:40","modified_gmt":"2011-03-03T06:06:40","slug":"linitea-colosului-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linitea-colosului-5\/","title":{"rendered":"Linistea colosului (5)"},"content":{"rendered":"


\nNimic \u00een viata nu dureaza c\u00e2t un dans de tinerete. Norocul e schimbator. Nici macar cei foarte iubiti de natura nu beneficiaza non-stop de auspiciile fericite ale sansei. P\u00e2na si exceptiile platesc uneori un pret scump pentru darurile cu care sunt gratulate. Si, ca de obicei, aparentele sunt \u00eenselatoare.<\/strong><\/em><\/p>\n

Ce-l putea opri pe drumul catre succes pe Jo-Wilfried Tsonga, dupa excelentul an 2004, c\u00e2nd t\u00e2narul din Mans trecuse la profesionism \u00een cadrul circuitului principal ATP? Toate datele erau de partea sa. Natura \u00eel daruise din plin cu date fizice exceptionale, familia \u00eel educase la nivelul de sus al performantei pedagogice si etice, talentat si serios era, inteligenta lui era una peste medie… \u00eentr-adevar, cum s-ar fi putut opri din ascensiune? Simplu: accident\u00e2ndu-se. Sau, mai complicat, dar si mai adevarat: \u201ebeneficiind\u201c de o succesiune de accidentari.
\nMasiv, corporal, cu o osatura de boxeur la categoria grea, Jo avea nu doar forta, ci si multe kilograme de antrenat \u00een deplasarea rapida. Or, e lucru arhistiut, tenisul solicita imens explozia \u00een miscare, deplasarea rapida si contradictorie, schimbarea de ritm, viteza si directie. Tenisul este ca un dans frenetic pe loc \u2013 sau \u00eentr-un spatiu restr\u00e2ns. El seamana cu un travaliu de salahorie statica. Toate acestea uzeaza musculatura, articulatiile si oasele. C\u00e2nd esti masiv, povara greutatii, odata pornita, e mai dificil de oprit \u2013 nu fara consecinte. Iar desele schimbari de directie, ca si sprinturile scurte, \u00eenainte-\u00eenapoi, nu fac altceva dec\u00e2t sa contorsioneze malefic articulatiile unui atlet ce parea perfect si imun \u00een fata accidentarilor.
\n\u00cen 2005, Tsonga se lupta cu o hernie de disc rebela. Cam devreme asaltat de o asemenea disfunctie, el \u00eesi revine, beneficiind de excelentele servicii medicale ale echipei FFT. Ba ajunge sa dispute primul sau meci de Mare Slem pe centralul Philippe Chatrier, la Paris, Porte d’Auteuil. Jo ajungea astfel la Roland Garros fara nici un meci \u00een picioare \u00een \u00eentreg sezonul. Nefiind cap de serie, \u00eel \u00eenfrunta pe unul dintre principalii favoriti, americanul Andy Roddick. Andy, deloc un tenisman slab pe zgura, \u00een ciuda etichetei de jucator al suprafetelor rapide ce i se lipise cam pripit (sa ne amintim doar de finala pe zgura c\u00e2stigata \u00een 2002 la Houston \u00eempotriva lui Pete Sampras!), avea sa-l \u00eenvinga \u00eentr-o maniera lipsita de echivoc, desi francezul \u00eesi v\u00e2nduse scump pielea. Scor: 6-3. 6-2, 6-4.
\nTsonga \u00eesi aminteste de acel moment, nu fara placere: \u201eMeciul contra lui Roddick ram\u00e2ne un episod important al carierei mele, chiar daca am pierdut. Cred ca a fost pentru prima data c\u00e2nd o partida a mea era transmisa la televiziune! Si a juca pe Central avea pentru mine o semnificatie magica, caci desi evoluasem la antrenament pe toate terenurile \u00eenvecinate, nu calcasem niciodata oficial pe zgura de pe Philippe Chatrier. Retrospectiv g\u00e2ndind, Roddick nici macar nu era chiar at\u00e2t de impozant. Cred mai degraba ca era exact genul de jucator accesibil mie. \u00censa era evident ca nu aveam destula energie \u00een baterii ca sa bat un campion pe zgura mitica a Centralului de la Roland Garros. Pe-atunci nu eram destul de \u00eendraznet ca sa calc peste eticheta fara jena. Ma redescopeream copilul timid de altadata. \u00cemi amintesc cum am trait senzatia ca spatiul meu toracic era prea \u00eengust pentru a avea destul oxigen la dispozitie, ca-mi era tare rusine sa ridic privirea pentru a-i vedea cum se cade pe spectatorii din tribuna. Deloc nu m-am simtit \u00een largul meu \u00een acea zi\u201c (op. cit., p. 25).
\nAsadar, sa o luam cu \u00eenceputul.
\nDecembrie 2004. Antrenamente fizice dure, de acumulare. Stereotipurile, lucrate cu finete si \u00eencapat\u00e2nare. Nici o problema pentru Jo. Totul parea perfect. Apoi, la trei zile \u00eenainte de debutul pe hard-ul de la Chennai, India, \u00een primele zilele ale lui 2005, o durere ascutita ca un cutit \u00eei strabate spatele. Uriasul se \u00eenconvoaie. Nu poate merge drept. RMN-ul dezvaluie o hernie de disc. Trec saptam\u00e2ni petrecute exclusiv la orizontala. Este o perioada extrem de neagra pentru Tsonga. Omul miscarii era condamnat la inertie.
\nOctombrie 2005. La patru zile dupa ce c\u00e2stigase challenger-ul de la Saint-Dizier (Vosges), lu\u00e2nd startul \u00een alt turneu de acelasi calibru (deh, clasamentul, bata-l vina!), Jo-Wilfried sufera o ruptura la muschii abdominali. De fata cu tatal sau si cu bunul doctor Montalvan (specialistul FFT), pustiul recunoaste a nu fi facut suficiente exercitii pentru fortificarea unei zone musculare sensibile si foarte necesare unui tenis jucat \u00een forta. Mai mult, \u00een ciuda \u00eenfatisarii sale de Muhammad Ali, Tsonga junior admite ca nu e deloc deprins a face abdomene. Si, ca tac\u00e2mul sa fie complet, recunoaste ca a neglijat si alimentatia, ca rezultat al depresiei generate de hernia de disc.
\nMai 2006. Destinul \u00eei mai joaca o festa sportivului din Mans. Dupa o victorie \u00eentr-un challenger din Insulele Canare, Jo face experienta dureroasa a unei fisuri la tendonul sub-rotulian. Suferinta e naprasnica, este tipul de durere greu de asumat. \u00censa peste dificultatea fizica mai rau e ca suferinta psihica \u00eel doboara realmente pe acest copil bun si ascultator care este Jo-Wilfried. Unde gresise? Si \u00een fata cui? De ce i se \u00eent\u00e2mplau lui toate acestea? Pe cine m\u00e2niase, acolo, sus?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nimic \u00een viata nu dureaza c\u00e2t un dans de tinerete. Norocul e schimbator. Nici macar cei foarte iubiti de natura nu beneficiaza non-stop de auspiciile fericite ale sansei. P\u00e2na si exceptiile platesc uneori un pret scump pentru darurile cu care sunt gratulate. Si, ca de obicei, aparentele sunt \u00eenselatoare. Ce-l putea opri pe drumul catre… Cite\u0219te mai mult »Linistea colosului (5)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4557],"class_list":["post-6683","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-jo-wilfried-tsonga"],"views":1392,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6683","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6683"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6683\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6683"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6683"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6683"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}