{"id":6660,"date":"2011-03-03T07:48:55","date_gmt":"2011-03-03T05:48:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6660"},"modified":"2011-03-03T07:50:05","modified_gmt":"2011-03-03T05:50:05","slug":"din-punctul-de-vedere-al-presei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/din-punctul-de-vedere-al-presei\/","title":{"rendered":"Din punctul de vedere al presei…"},"content":{"rendered":"

Heinrich B\u00f6ll, \u201eOnoarea pierduta a Katharinei Blum sau Cum se isca si unde poate duce violenta\u201c,<\/em> traducere de Mariana Sora, Polirom, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Toata lumea e de acord ca acela care reuseste sa ajunga la un statut social si material decent merita toata aprecierea, ba chiar admiratia semenilor sai. Mai ales c\u00e2nd face acest lucru prin propriile forte. Si mai ales c\u00e2nd e vorba de o femeie t\u00e2nara care, prin economii si printr-o munca asidua de ani de zile \u00eesi cumpara un apartament si o masina. Numai ca, uneori, se poate \u00eent\u00e2mpla ca semenii sa nu fie dispusi sa priveasca cu prea multa bunavointa succesul cuiva care, cel putin teoretic, ar fi fost sortit sa ram\u00e2na pentru totdeauna undeva la marginea societatii. Mai ales c\u00e2nd e vorba de o t\u00e2nara provenita dintr-o familie modesta si care, pe deasupra, e foarte atragatoare, \u00eensa deloc interesata de micile b\u00e2rfe de pe scara blocului si cu at\u00e2t mai putin dispusa sa faca prea multe confesiuni vecinilor curiosi. Pare un scenariu cunoscut ori, daca nu, macar actual \u2013 si\/ sau previzibil? Daca e asa, atunci de vina sunt tocmai acele adevaruri care se presupune a se confirma negresit \u00een legatura cu comportamentul semenilor, dar care, adesea, nu se adeveresc, ci dimpotriva. Daca ar fi sa ram\u00e2nem la acest nivel de generalitate, \u00een asta consta, fara a particulariza, subiectul romanului lui Heinrich B\u00f6ll, \u201eOnoarea pierduta a Katharinei Blum\u201c. Iar daca e sa ne apropiem mai mult de acest text aparut \u00een 1974, vom constata nu doar c\u00e2t de actual este mesajul cartii, ci si c\u00e2t de multe \u2013 si mari \u2013 adevaruri reuseste sa rosteasca scriitorul german cu o impresionanta economie a mijloacelor artistice. Povestea celor patru zile care vor schimba viata Katharinei, dar si \u00eentreaga istorie a existentei sale deloc simple, impresioneaza cititorul atent la nuante nu at\u00e2t prin latura de senzational pe care o implica fapta neasteptata a tinerei care va ucide un ziarist, c\u00e2t mai ales prin acele aspecte la care, dincolo de subiect, B\u00f6ll ne face sa meditam.
\nCitit la un nivel superficial, romanul pare a fi un soi de scriere politista redactata cu verva si nerv, vorbind despre crime, pasiuni \u2013 erotice si nu numai \u2013, despre datorie si onoare si, fara \u00eendoiala, despre pierderea acesteia. Dincolo, \u00eensa, de aceste aspecte exterioare, \u201eOnoarea pierduta a Katharinei Blum\u201c aduce \u00een prim plan modul \u00een care esti privit de cei din jur (dincolo de lozincile propovaduind egalitatea…) si despre cum esti tratat de ei, despre invadarea intimitatii \u00eentr-un mod nepermis, despre puterea presei si, mai ales, despre modul \u00een care \u00eenteleg unii sa se foloseasca de aceasta putere. Nu pentru a afla vreun adevar si a-l spune cu glas tare, ci pentru a hartui, a rani, a distorsiona. Totul, \u00een numele libertatii presei si, desigur, al nevoii cititorilor avizi de senzational nu de a sti, ci de a distruge (cu nedisimulata placere!) imaginea oricui nu le este identic sau care, si mai grav, refuza sa se identifice cu mediocritatea comuna. Caci frumoasa Katharina Blum munceste \u00eenca din adolescenta, iar dupa esecul mariajului sau, av\u00e2nd sansa de a fi angajata ca menajera \u00een familia avocatului Blorna, economiseste \u00een c\u00e2tiva ani suficienti bani pentru a-si achizitiona casa mult dorita si a trai cu demnitate, bucur\u00e2ndu-se de roadele sacrificiilor pe care le-a facut. Fatalitatea face \u00eensa ca, \u00eentr-o zi, \u00een perioada Carnavalului, sa participe la o serata dansanta unde \u00eent\u00e2lneste un barbat de care se \u00eendragosteste la prima vedere, fara sa-i pese ca acesta era cautat de autoritati. Considerata, ulterior, complicea lui, Katharina ca fi anchetata si va trebui sa suporte toate insinuarile pline de malitiozitate (\u00een cel mai bun caz) si de vulgaritate ale functionarilor din aparatul de justitie, convinsa, \u00eensa, ca e o persoana cinstita, a carei onoare nu va avea nimic de suferit daca va spune tot adevarul. Numai ca, desi spune adevarul, onoarea \u00eei este distrusa pentru totdeauna \u2013 \u00eencep\u00e2nd cu imaginea sa publica: chiar de a doua zi, influentul cotidian \u201eJurnalul\u201c (citit, dupa cum protagonista \u00eensasi afirma, \u201ede toata lumea pe care o cunosc\u201c) va initia un serial dedicat nici mai mult, nici mai putin, dec\u00e2t elucidarii \u201ecazului Katharina Blum\u201c. Astfel ca, p\u00e2na si anchetatorii vor ajunge sa o interogheze pe t\u00e2nara nu referitor la relatia ei cu Ludwig Gotten, cel cautat de politie, ci cu privire la existenta sa anterioara, la sursele veniturilor sale, la motivele pentru care se despartise de fostul ei sot, si chiar la convingerile politice ori religioase ale parintilor sai. Pe acest fond de permanenta hartuire si mai ales din cauza modului aberant \u00een care \u201eJurnalul\u201c prezinta faptele si o v\u00e2neaza ne\u00eencetat (ziarul modific\u00e2nd chiar declaratiile cunoscutilor ei, caci, de la \u201edesteapta si rezervata\u201c, cum o caracterizeaza fostul sau angajator, Katharina e prezentata, pe prima pagina a respectivului cotidian, drept \u201eglaciala si calculata\u201c), ea ajunge sa-l ucida pe Werner Totges, redactorul venit sa-i ia un interviu, de fapt doar un pretext pentru a-i face avansuri.
\nModalitatea pe care o alege Heinrich B\u00f6ll pentru a relata toate acestea este o uimitoare simbioza \u00eentre stilul ziarelor de scandal, adesea parodiat, si acela al procedurilor judecatoresti, rezultatul fiind structurarea, aproape pe nesimtite, \u00een paginile acestui roman, a unei atmosfere de-a dreptul kafkiene. Pe de alta parte, cartea da si o stranie impresie de atemporalitate (cu toate ca autorul plaseaza evenimentele c\u00e2t se poate de exact, totul \u00eencep\u00e2nd pe data de 20 februarie 1974), fapt datorat si aspectului de colaj pe care \u00eel primesc numeroase fragmente din istoria \u00eent\u00e2mplarilor ce marcheaza viata Katharinei. Dar, daca \u00een cazul lui Josef K. din \u201eProcesul\u201c lui Kafka era vorba mai cu seama despre o dimensiune metafizica si despre o vina niciodata elucidata de scriitor, precum si despre incapacitatea protagonistului de a depasi conditionarile unei societati care \u00eel transforma, treptat, \u00eentr-o simpla rotita ce functiona odata cu \u00eentregul sistem, dezumaniz\u00e2ndu-l, Katharina Blum ram\u00e2ne, \u00een ciuda eforturilor sale de a dob\u00e2ndi demnitatea de care familia sa nu se bucurase, profund umana: tine neconditionat la sotii Blorna, e vesela, pasionata de muzica si dans, se \u00eendragosteste de Ludwig fara sa-i analizeze trecutul ori cazierul. Iar daca Josef K. accepta, finalmente, \u00een ciuda unora din declaratiile sale, sa se raporteze exclusiv la valorile (fie ele si asa-zise!) ale societatii reificate \u00een care traia, Katharina \u00eesi afirma mereu convingerile diferite de ale celor din jur \u2013 acesta fiind si unul din motivele linsajului mediatic pe care \u00eel traieste. Presa o distruge, t\u00e2r\u00e2ndu-i \u00een noroi numele si onoarea, nu pentru ca a ucis (justificat, dupa parerea ei) un jurnalist lipsit de profesionalism si de decenta, ci, \u00een primul r\u00e2nd, pentru ca nu adera la comportamentul comun si la atitudinile superficiale cultivate de majoritatea cov\u00e2rsitoare ale celor care o \u00eenconjoara.
\nComparata, nu o data, de unii critici, cu aceea din \u201eStrainul\u201c lui Albert Camus, situatia fundamentala din \u201eOnoarea pierduta a Katharinei Blum\u201c este interpretata, de autorul \u00eensusi, si prin raportare la o traditie literara stralucita, axata pe evidentierea mecanismelor aparatului judiciar si a influentei acestuia asupra societatii. \u00cen fond, satira lui Gogol viz\u00e2nd birocratia atotstap\u00e2nitoare din birourile din Sankt Petersburg, sau viziunea lui Balzac din \u201eScene de viata pariziana\u201c, ori accentele amare din \u201eViata lui Ivan Ilici\u201c de Tolstoi nu faceau altceva dec\u00e2t sa aduca \u00een prim plan \u2013 desigur, cu mijloace specifice, aceleasi realitati. \u00cen acest context, romanul lui Heinrich B\u00f6ll se individualizeaza mai cu seama prin atitudinea autorului, cel care \u00eesi propune nu doar sa spuna o poveste senzationala, ci si sa-si faca cititorii sa se g\u00e2ndeasca la consecintele grave ale nenumaratelor acte de manipulare mediatica ce marcau societatea contemporana lui \u2013 si, fara \u00eendoiala, nu numai pe aceea. Dovada \u00een acest sens e si nota pe care o plaseaza autorul la \u00eenceputul cartii: \u201ePersonajele si actiunea acestei povestiri sunt inventate. Daca din zugravirea unor practici ziaristice au reiesit cumva asemanari cu cele ale ziarului \u00abBild\u00bb, aceste asemanari nu sunt nici intentionate, nici \u00eent\u00e2mplatoare, ci inevitabile.\u201c Asertiunea se dovedeste c\u00e2t se poate de adevarata la nivelul faptelor relatate: \u00een fond, Katharina e condamnata aprioric de extrem de numerosii cititori ai \u201eJurnalului\u201c, fara sa mai aiba vreo importanta reala comportamentul sau si cu at\u00e2t mai putin posibilele ei justificari. Si, \u00eenca mai important, este declarata vinovata, \u00een nenumaratele articole ce-i sunt dedicate de zelosii redactori ai sus-numitei publicatii, \u00eenca dinainte ca ea sa aiba ideea de a-l ucide pe Totges. Desigur, aceasta condamnare este \u00eentemeiata mai cu seama pe teama niciodata recunoscuta (dar cu at\u00e2t mai puternica!) pe care publicul cititor o manifesta fata de o t\u00e2nara care a reusit sa se realizeze fara compromisurile obisnuite, fara a recurge la fapte murdare sau dezonorante. Caci onoarea e resimtita, de o lume ce apreciaza doar aparentele si care traieste \u00een permanenta impostura, drept cea mai mare amenintare posibila. Care, \u00een consecinta, trebuie anulata \u2013 iar daca nu, macar terfelita. Nu pentru ca o atare atitudine i-ar face pe cei care o cultiva sa fie (ori macar sa para) mai buni, ci din simplul motiv ca, astfel, victima \u2013 inocenta, p\u00e2na la un punct \u2013 le da senzatia ca seamana cu ei, desi fara a avea, \u00een realitate, nimic \u00een comun cu hartuitorii. Soarta Katharinei Blum se dovedeste, deci, a fi cu adevarat tragica, iar cartea lui Heinrich B\u00f6ll \u2013 mult mai actuala dec\u00e2t unii cititori s-ar fi asteptat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Heinrich B\u00f6ll, \u201eOnoarea pierduta a Katharinei Blum sau Cum se isca si unde poate duce violenta\u201c, traducere de Mariana Sora, Polirom, 2009 Toata lumea e de acord ca acela care reuseste sa ajunga la un statut social si material decent merita toata aprecierea, ba chiar admiratia semenilor sai. Mai ales c\u00e2nd face acest lucru prin… Cite\u0219te mai mult »Din punctul de vedere al presei…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4978,4979,4977,4980,3859],"class_list":["post-6660","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-onoarea-pierduta-a-katharinei-blum-sau-cum-se-isca-si-unde-poate-duce-violenta","tag-4979","tag-heinrich-boll","tag-libertatea-presei-in-literatura","tag-polirom"],"views":1618,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6660","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6660"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6660\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6660"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6660"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6660"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}