Nu stiu daca Richard Millet, scriitor si eseist reputat, unul dintre profetii care anunta de mult timp agonia literaturii, nu stiu, zic, daca el sau altcineva a inventat termenul de postliteratura, dar, in mod sigur, el este acum in Franta cel mai aprig judecator al acestui concept. Conceptul este, in fapt, un fenomen at\u00e2t de rasp\u00e2ndit inc\u00e2t cuprinde, dupa eseistul citat, toata literatura occidentala si, la drept vorbind, literatura universala in totalitate. Am intrat, dar, toti, globalisti sau altermondialisti, moderni sau antimoderni, solipsisti si declinisti in era postliteraturii. Intr-o carte anterioara (\u201eD\u00e9senchantement de la litt\u00e9rature\u201c, 2007), el anunta deja acest cosmar (cosmarul agoniei literaturii), acum (\u201eL’Enfer du roman. R\u00e9flexions sur la postlitt\u00e9rature\u201c, Gallimard, 2010) revine si analizeaza in 555 de fragmente procesul ineluctabil al degradarii literaturii. \u201eO experienta a infernului\u201c, scrie el, o agonie fara glorie si, in mod sigur, o moarte anuntata… Ea poarta numele generic de postliteratura, ceea ce inseamna inainte de orice o expresie a globalismului anglofon si a moralismului postetic american intr-o lume devastata de tehnologia mediatica. Postliteratura ar incepe, in fapt, cu decaderea romanului si primul semn este degradarea limbii. \u201eIgnorarea limbii \u2013 in calitate de gaj al autenticitatii \u2013 scrie Richard Millet \u2013 iata elementul esential al postliteraturii\u201c…
\nNu-i, desigur, unicul simptom al acestei maladii care incepe cu estetica romanului si se incheie cu morala scriitorului postliterar. Eseistul da o lunga lista de anomalii. Selectez c\u00e2teva dintre ele: cresterea obscena a productiei romanesti, ca efect al permisivitatii morale exista azi, mai multi romancieri dec\u00e2t cititori, moartea literara a limbilor si dominatia englezei internationale care nu reprezinta dec\u00e2t \u201emodul de a fi al insignifiantei literare\u201c; desacralizarea literaturii; apoi: explozia casandrismului, deprimismului, declinismului in viata culturala si consolidarea ideii ca ne-am instalat intr-o epoca postculturala sprijinita, ideologic, de o teozofie laica etc.
\nN-am notat, p\u00e2na aici, dec\u00e2t c\u00e2teva reflectii din primele 25 de pagini din aceasta carte impresionistica, bine scrisa, intr-un stil care-mi aminteste de Cioran: o negatie care speculeaza, la r\u00e2ndul ei, virtutile retorice ale casandrismului, deprimismului, declinismului etc… Millet face, in realitate, nu o analiza a romanului contemporan, ci un pamflet care se indreapta, in esenta, impotriva romanului de tip consumist american. De aici ar porni tot raul in romanul european si, in genere, in literatura de azi. El a stricat regulile, incep\u00e2nd cu stricarea limbii literare si cu amoralismul (permisivismul) lui moral. Restul (raul estetic, raul absolut) a venit de la sine. Odata deschisa, cutia Pandorei nu mai poate fi controlata. Istoria romanului s-a incheiat odata cu \u201eUlysses\u201c, zice Richard Millet, cit\u00e2ndu-l pe Borges care sugerase acest dezastru inca din 1957. Perpetuarea lui nu-i dec\u00e2t o afacere esteticeste nula, iar din punct de vedere comercial o afacere rentabila. Pe scurt: literatura a intrat in \u201eepoca epilogului\u201c, cum zice George Steiner, sau in epoca \u201eprostitutiei mediatice\u201c, cum scrie Richard Millet, coment\u00e2ndu-l.
\nCe-i de facut? Nimic. Totu-i pierdut. Postliteratura ne-a acaparat deja (filmul este instrumentul ei de seductie si de degringolada morala cel mai rasp\u00e2ndit si mai eficace), romanul autentic nu mai exista sau, daca mai exista pe undeva (Millet citeaza 10-20 de titluri din secolul al XX-lea), el se pierde in acest ocean de naratiuni impure, prost scrise, pornografice nu numai prin sexismul lor nemarginit si amoralismul lor programatic, dar, inainte de orice, prin lipsa lor de talent. Si talentul, spune el, incepe cu limba care si-a pierdut frumusetea, muzicalitatea, exemplaritatea, substanta. A devenit o slujnica netrebnica in m\u00e2na unor indivizi (postscriitorii) care profita de ea… Limba postliterara conchide eseistul, este o oroare, o crima abominabila in lant, un apocalism intr-o civilizatie a imaginii…
\n*
\nConchide este un fel de a spune, pentru ca Richard Millet nu se opreste aici. Continua sa str\u00e2nga probe impotriva romanului contemporan si, implicit, impotriva postliteraturii pe care, se vede in fiecare propozitie, o detesta sincer asa cum un spirit mistic detesta pe diavol. Ce-i interesant, c\u00e2nd citesti acest voluminos dosar penal, este ca autorul are si nu are dreptate. Si chiar c\u00e2nd in mod vizibil nu are dreptate, ceva, ceva ram\u00e2ne in minte din discursul lui negationist. Discursul unui spirit format la scoala romanului traditional, suparat azi ca romanul francez nu mai inseamna mai nimic si ca postliteratura anuleaza valorile estetice in care el crede. In primul r\u00e2nd, limba, elementul esential al literaturii. Desi il iubeste pe Stendhal, la fel ca pe Balzac si Flaubert, profetul anti-postliteraturii nu-i inc\u00e2ntat de ideea ca, de dragul autenticitatii, limbajul operei trebuie sa accepte chiar si greselile de exprimare. Nu spune direct, dar cum asa se intelege din discursul lui panicat, nihilist, profetic. Nu accepta, in mod cert, \u201espontaneismul ludico-social al postliteraturii\u201c. Este suspicios si c\u00e2nd este vorba de \u201eserialismul\u201c in literatura si, desi se arata politicos cu Beckett, este necrutator cu copiii lui nelegitimi (citeste: imitatorii, stricatorii de limba)… Care sunt acestia nu spune. In genere, pamfletarul din \u201eL’Enfer du roman\u201c nu aduce probe, lucreaza cu generalitati si aluzii. Este, pot spune, un maestru al aluziilor, ceea ce in critica si teoria literara nu-i o calitate. Atunci c\u00e2nd hermeneutul abuzeaza de aceasta tehnica este chiar un defect. Prea multe aluzii plictisesc la lectura, ca si repetitiile, excesul in demonstratie. De acest pacat nu se fereste, observ, acest eseist francez inteligent, spumos, indragostit de limba lui (ceea ce este admirabil) si speriat, ultragiat, exasperat de expansiunea limbii engleze si, cum am precizat deja, de Noua Ordine americana bazata pe consumism si pe moralismul postetic…
\nUn spirit vehement traditionalist, un antimodern intratabil, un nostalgic iesit din timp, ostil din principiu fata de spiritul veacului?… Daca aceasta ar fi unica ecuatie intelectuala a lui Richard Millet ar fi simplu si reflectiile lui din \u201eL’Enfer du roman\u201c n-ar merita at\u00e2tea discutii. In fond, lumea-i plina azi de declinisti, deprimisti, casandristi, in vestul si in estul european. Globalismul, criza economica, cultura Coca-Cola, imensa si indecenta confuzie de valori, industria mediatica agresiva si uniformizatoare si at\u00e2tea alte fenomene din societatea post-totalitara au reusit sa ne faca pe toti, daca nu declinisti, macar \u2013 c\u00e2t de c\u00e2t \u2013 deprimisti, sceptici, nelinistiti in ceea ce priveste viitorul artei. P\u00e2na aici sunt pe aceeasi unda cu Richard Millet, ingrozit si furios ca limba lui (\u201ecette merveille\u201c, cum le place francezilor traditionalisti sa zica) a pierdut si pierde mereu teren in fata englezei (nu engleza traditionala, precizeaza el, ci engleza-americana \u2013 \u201ela langue de mort\u201c impusa de romanul anglo-saxon). El vine, cum marturiseste \u201edin profunzimile limbii\u201c si este disperat c\u00e2nd observa ca romanul contemporan nu mai foloseste perfectul simplu (cu exceptia romanului politist) si ca marii stilisti europeni au disparut. Ultimii pe care ii citeaza sunt Claude Simon si Thomas Bernhard… Referinta la Claude Simon este surprinzatoare, tin\u00e2nd seama de faptul ca autorul romanului \u201eLa Route de Flandre\u201c este, intr-adevar, un stilist, dar unul care pune in dificultate pe cititorul format la scoala lui Stendhal sau Balzac… Stilul lui este o suma de paranteze in paranteze, o retea incarcata de detalii care se cauta si se pierd intr-o incercare disperata de a prinde fantasmele unui trecut obsesiv si obscur…
\nAceasta meticulozitate place lui Millet, nu-i place, in schimb, libertatea pe care si-o ia fata de gramatica alt reprezentant al noului roman: Marguerite Duras. C\u00e2nd reproduce ideile ei despre \u201el’\u00e9criture du non-\u00e9crit\u201c, indignarea lui creste, iar tonul devine amenintator c\u00e2nd citeste urmarea: \u201eo scriitura scurta, fara gramatica, o scriitura de cuvinte singure; cuvinte fara o gramatica de sustinere; ratacite\u201c… Eseistul vede aici o blasfemie, o ambiguitate inacceptabila (\u201el’ambiguit\u00e9 durrassienne\u201c), o arta poetica aberanta si injositoare (bazata pe oralitate)si, edificat si pe veci suparat, decide ca-i vorba de \u201escriitura nevertebrata a epigonilor lui C\u00e9line si Duras si de noua limba a postliteraturii\u201c. Si, c\u00e2nd scrie aceste r\u00e2nduri, Millet simte suflul neantului. Neantul care a ajuns deja in Franta si a acaparat partea ei cea mai buna si a paralizat orgoliul ei cel mai de pret: literatura. Scriitorului nu-i ram\u00e2ne dec\u00e2t sa plece in exil. Un exil inainte de toate lingvistic, departe de \u201edoxa postmoderna, internationalista, globalizanta, totalitara\u201c… O singuratate, dar, absoluta, un exil pe viata, daca n-am sti ca, dupa vorba lui Val\u00e9ry, creatorul nu este niciodata singur, este totdeauna singur cu el insusi, iar in exil este mereu urmat de cineva, si anume de eul sau profund. Asadar, Richard Millet in exil lingvistic poate ram\u00e2ne departe de doxa postmoderna si de toate ispitele postliteraturii, dar nu se poate desparti, cum ar dori, de fantasmele care-l b\u00e2ntuie.
\nAsa ca aventura continua. Aventura unui refuz si aventura mentala a unei iubiri pierdute. Refuzul cuprinde, s-a marcat, romanul contemporan aproape in totalitate, adica temele, stilul, limbajul, morala, estetica, servitutile sale americane, dispretul lui pentru limba si tradarile lui fata de traditie. Vin, apoi, compromisurile, idila cu ordinatorul (literatura virtuala), cedarile romanului fata de atotputernica si obscena televiziune \u2013 marea vrajitoare \u2013 si, nu in ultimul r\u00e2nd, proliferarea monstruoasa a romanului, dezvoltarea in progresie geometrica si \u201efeminizarea\u201c lui, in sensul ca romanul este scris azi cu preponderenta de femei. Si nu toate femeile-scriitoare de azi. Seamana, esteticeste vorbind, cu Nathalie Sarraute sau Simone de Beauvoir. Ceea ce dupa acest prooroc inconsolabil ar reprezenta o mare decadere a genului. El se bizuie aici pe Nietzsche care, iritat pe ideea de utilitate a culturii, spune ca \u201eo cultura generalizata se transforma in ura impotriva adevaratei culturi\u201c. Totul este, asa dar, pierdut, chiar si atunci \u2013 sau, poate, tocmai atunci \u2013 c\u00e2nd piata literara este sufocata de o mare cantitate de produse literare. Faimoasa oglinda ce se plimba deasupra drumului s-a ciobit de tot, nu mai reflecta dec\u00e2t inconsistentul, pornograficul, superficialul, pe scurt, inesentialul din afara si conventionalul dinauntrul omului care scrie… Ce asteapta romanul si ce poate sa ne astepte pe noi, cititorii lui, in epoca postistorica, postindustriala, postmoderna si postpostmoderna, postumanista, globalizanta, consumista, epoca moralismului postetic american si a Noii Ordini mondiale, pe scurt: epoca post-culturii? Richard Millet nu are niciun dubiu: nu ne asteapta nimic altceva dec\u00e2t experienta infernului, cosmarul, apocalipsul, intr-un cuv\u00e2nt: neantul. Cel mult o lunga si ireversibila agonie in preajma neantului. O ceremonie care, dupa opinia sa, nu are nimic fastuos si nu promite nici macar o retragere onorabila.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu stiu daca Richard Millet, scriitor si eseist reputat, unul dintre profetii care anunta de mult timp agonia literaturii, nu stiu, zic, daca el sau altcineva a inventat termenul de postliteratura, dar, in mod sigur, el este acum in Franta cel mai aprig judecator al acestui concept. Conceptul este, in fapt, un fenomen at\u00e2t de… Cite\u0219te mai mult »Postliteratura (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4970,4969,4968],"class_list":["post-6644","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-altermondialism","tag-globalism-in-literatura","tag-postliteratura"],"views":1846,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6644","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6644"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6644\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6644"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6644"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6644"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}