{"id":6641,"date":"2011-03-03T07:32:19","date_gmt":"2011-03-03T05:32:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6641"},"modified":"2011-03-23T13:20:32","modified_gmt":"2011-03-23T11:20:32","slug":"gheorghe-craciun-eseist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gheorghe-craciun-eseist\/","title":{"rendered":"Gheorghe Craciun eseist"},"content":{"rendered":"


\nProzator din clasa de exigenta stilistica a lui Flaubert, Gheorghe Craciun a fost nu in mai mica masura un patimas al reflectiei teoretice. Studiile si eseurile sale teoretice intra, in buna masura, in categoria atitudinilor de poetician, dar cu timpul si-au capatat autonomie deplina, astfel inc\u00e2t teoreticianul a ajuns sa-l concureze, la faima, pe prozator. Prima culegere de eseuri e \u201eCu garda deschisa\u201c, in care sunt str\u00e2nse at\u00e2t materiale \u2013 diverse \u2013 din anii ’80, c\u00e2t si reflectii socio-culturale st\u00e2rnite de evenimentele politice de dupa 1990. Meditatiile lui Craciun merg pe o paleta larga, dar tema privilegiata, centrala, e poetica prozei. Un text consistent in acest sens, cu valoare de poetica si manifest, e \u201e(In)actualitatea prozei\u201c. <\/strong><\/em><\/p>\n

Punctul de la care porneste Craciun e cel privitor la conditia naratoriala a autorului si, in acord cu propria proza, el declara ca \u201edescoperirea persoanei I in proza constituie (…) si adevarata descoperire a omului\u201c. Descoperirea omului inseamna, de fapt, \u201edescoperirea trupului\u201c, misterul si tema centrala at\u00e2t a meditatiilor despre proza, c\u00e2t si a prozei ca atare a lui Craciun: \u201eCeea ce garanteaza persistenta omului ca om si face imposibila transformarea lui viitoare intr-un monstru rational (…) este trupul, acest spatiu al simturilor, al durerii, al batr\u00e2netii si al mortii\u201c. Problema prozei devine, pe scurt, problema trupului, iar obiectivele poeticii constau in transcrierea c\u00e2t mai concreta si mai complexa, nuantata, a trupului, potrivit convingerii ca \u201eesteticul, in viata ca si in arta, inseamna senzatie\u201c. Aceasta fiind materia si tema prozei, ea \u201enu se poate rupe de problemele omului\u201c, spre deosebire de poezie, care \u201eisi poate permite sa se joace\u201c. Proza nu poate iesi din responsabilitate ontologica (pe c\u00e2nd poezia se poate de-responsabiliza) si ea traieste din \u201epatru mari forme de asumare\u201c. Asumarea \u201eobiectiva\u201c, \u201enaratiunea impersonala\u201c \u201eeste produsul unei conceptii pozitiviste\u201c si \u201eprivilegiaza ideea de colectivitate\u201c; \u201esubiectivitatea\u201c \u201einseamna un triumf al individului asupra grupului\u201c; \u201eperspectiva simultaneista\u201c conjuga \u201emai multe puncte de vedere\u201c iar \u201eproductivitatea\u201c \u201eface trecerea de la perspectiva plurala\u201c la \u201eeul plural\u201c. Pentru Craciun acestea nu sunt doar modalitati de constructie sau perspective naratoriale, ci modalitati de asumare a lumii si a adevarului. Materialul \u201eesential\u201c al prozei e \u201eautobiografia\u201c, iar prozatorul e conditionat de \u201esituarea autoreflexiva\u201c. Problemele abordate sunt din cele mai diverse (de la relatia dintre scriitor si putere la conceptul de generatie, de la problematica directiilor literare la cea a istoriei literare), dar intotdeauna aduse in favoarea prozatorului si a teoreticianului. \u201eConstiinta unei literaturi nu poate fi \u2013 afirma Craciun \u2013 dec\u00e2t teoretica\u201c, iar \u201esomnul teoriei naste intotdeauna monstri; grafomanie, diletantism si mediocritate agresiva\u201c. Volumul cuprinde, dincolo de grupajul eseurilor cu aplomb teoretic, si c\u00e2teva exercitii critice directe (pe Mircea Nedelciu, Monica Lovinescu, Dumitru Tepeneag, Ioan Flora, Gellu Naum, Mircea Martin, Adrian Marino), dovedind si ele disponibilitatea problematica a lui Craciun, dar si calitatile lui de critic (cu preferinta, e drept, pentru idee). Suita de articole politice are de fond o stare depresiva (\u201enu suntem inca o tara de cetateni\u201c), dar directia articolelor e intotdeauna constructiva.
\nO valenta concreta a acestei structuri de depresiv constructiv o constituie cartile cu functie didactica, Craciun fiind prin excelenta un \u201eprofesor\u201c. In \u201eArgumentul\u201c introductiv la \u201eIstoria didactica a literaturii rom\u00e2ne\u201c el defineste specificul acestui tip ignorat de istorie literara. O astfel de istorie e, in primul r\u00e2nd, una \u201ede valori\u201c, de \u201erepere literare\u201c, de \u201ecertitudini\u201c ale literaturii nationale, dar si \u201eo panorama de idei cu valoare de adevar istoric\u201c, privita dintr-un punct de vedere \u201efundamental estetic\u201c (celelalte sunt adiacente), pun\u00e2nd accent pe analizele concrete ale textelor relevante. De alt nivel didactic e \u201eIntroducerea in teoria literaturii\u201c, destinata studentilor filologi \u201ein primul r\u00e2nd\u201c, dar nu si in ultimul. Volumul abordeaza premeditat eseistic problemele nodale ale teoriei literare, dar numai cele vazute dintr-o perspectiva \u201eintrinseca\u201c. Conceptele sunt prezentate si in devenirea lor istorica, iar scolile si orientarile de teorie literara sunt prezentate succint, dar scrupulos.
\nAsemanatoare in structura cu volumul \u201eCu garda deschisa\u201c e si culegerea de eseuri intitulata \u201eIn cautarea referintei\u201c. Craciun concepe eseul ca forma mediata de confesiune, oric\u00e2t de aplicat ar fi acesta asupra ideilor sau problematicii abordate; \u201eorice lectura critica\u201c, afirma el in \u201eArgumentul\u201c de deschidere, e \u201eo aventura in cautarea propriului eu\u201c, iar temele eseisticii, asemeni celor ale prozei, vin din stratul personal de obsesii: \u201evocatia critica si vocatia epica reprezinta o vocatie a propriilor obsesii\u201c. Oric\u00e2t de abstracta sau generala ar fi problematica atinsa, eseurile ram\u00e2n \u201etot o incercare de a ma regasi pe mine ca prozator\u201c. Asta, desigur, in fond, caci eseurile sunt, altminteri, demersuri de acuitate ideatica, fapte de dezbatere riguros conceptuala; daca sunt o confesiune, sunt asta foarte indirect. Dar si temele si autorii tratati reprezinta, intr-adevar, \u201eobsesii\u201c, afinitati ale autorului; si atunci c\u00e2nd e vorba de stricte operatii conceptuale (cum sunt dezbaterea despre \u201emodernism si postmodernism\u201c, cea despre \u201epasoptism sau bonjurism\u201c sau expunerea despre \u201eexperimentele\u201c literare din deceniul ’80-90) si atunci c\u00e2nd e vorba de autori (Roland Barthes, Bacovia, Kavafis etc.). In mare, sectorul dedicat poetilor se va regasi integrat in \u201eAisbergul poeziei moderne\u201c, reprezent\u00e2nd o anticipare a cercetarii sistematice de acolo. Lecturile prozei (fie ca e vorba de Kogalniceanu, fie ca e vorba de Scoala de la T\u00e2rgoviste sau de debutantul Anton-Sebastian Floratiu) cauta sa valorizeze componenta experimentala ori macar sa sublinieze conditia postmoderna. Sunt lecturi de afinitate, daca nu chiar lecturi de partizanat (nu at\u00e2t in favoarea autorilor, c\u00e2t a directiei in care se inscriu). O lectura extrem de atenta, combin\u00e2nd toate metodele de explorare (de la cea pur statistica p\u00e2na la hermeneutica simbolurilor) e cea dedicata lui Bacovia. Simbolist \u201eeretic\u201c, ba chiar simbolist \u201eanti-simbolist\u201c, Bacovia e urmarit pe drumul \u201ede la simbolism la tranzitivitate\u201c, perspectiva care duce la o transanta reevaluare a ultimei secvente din creatia poetului; acesta devine, tocmai prin secventa \u201etranzitiva\u201c, \u201ecel mai contemporan dintre toti marii nostri poeti\u201c ai secolului trecut. Analizele intreprinse detaliat si in profunzime de Craciun justifica indestul tentativa de rasturnare a clepsidrei creative bacoviene.
\nIn antologia \u201eExperimentul literar rom\u00e2nesc postbelic\u201c, Craciun e prezent cu studiul (reluat din \u201eIn cautarea referintei\u201c) \u201eExperimentele unui deceniu (1980-1990)\u201c, in care, in pofida opacitatii ideologiei timpului, \u201eexperimentul s-a constituit intr-o dimensiune esentiala\u201c a literaturii. Studiul reconstituie si inventariaza toate tentativele experimentaliste ale perioadei, impartite intre \u201eexperimentul integrat\u201c si experimentul in sine.
\nApogeul activitatii eseistice si teoretice a lui Craciun e atins in \u201eAisbergul poeziei moderne\u201c (originar teza de doctorat). Ideea centrala a cartii (care postuleaza o tipologie \u201etranzitiva\u201c a poeziei, in opozitie cu cea \u201ereflexiva\u201c) a venit sub forma unei intuitii intr-un studiu (din 1981) despre Bacovia si s-a transformat intr-o \u201eobsesie\u201c personala. Conceptele sunt preluate (dar mai degraba strict nominal) de la Tudor Vianu iar cercetarea se poarta asupra modernitatii, a tensiunilor ei interioare, din care a rezultat, p\u00e2na la urma, tipologia \u201etranzitiva\u201c. Dezbaterea porneste insa de la distinctii fundamentale si in cadrul ei Craciun dialogheaza cu toate poeticile modernitatii si cu toate orientarile teoretice care au marcat-o sau sistematizat-o. Reconstituirea dezbaterii nu e pur descriptiva si istorica, intruc\u00e2t Craciun isi marcheaza deja de aici directia propriilor concepte. Evolutia moderna a ideii de poezie, aventurile limbajului si ale sugestivitatii lui sunt urmarite intr-o cronologie \u201euniversala\u201c, ca intr-un simpozion globalizat. Scrupuloasa e apoi si \u201eistoria poeziei tranzitive\u201c, pornita de la Wordsworth si adusa p\u00e2na in anii ’80 ai secolului trecut. Craciun isi urmareste argumentele at\u00e2t in registrul programatic, la nivelul \u201eideii\u201c de poezie, c\u00e2t si in cel concret, al poeziei ca atare, unind liniile intr-un fenomen tot mai coerent (dar neomit\u00e2nd sa marcheze diferentele, diversitatea de concepte si formule). In planul universal, panoramatic, sunt inserate si \u201einterventiile\u201c rom\u00e2nesti din mersul legic al acestui fenomen de \u201etranzitivizare\u201c a limbajului si poeziei (Bacovia e un argument substantial); totusi, \u201especificul\u201c rom\u00e2nesc al fenomenului e urmarit intr-un subcapitol aparte, care noteaza toate punctele relevante (de la Camil Petrescu la optzecisti). Aceasta parte (mai bine de prima jumatate) e, implicit, si o istorie a modernitatii poetice, desi premeditat e un studiu de fenomenologie a modernitatii. Urmeaza apoi o investigatie riguroasa a institutiilor poeziei (propriu-zis, ale lecturii), in cadrul careia Craciun trece in revista cinci elemente fundamentale, propun\u00e2nd un \u201emodel pentagonal\u201c de explorare: eul creativ, realitatea, limbajul, textul in sine si cititorul. Functiile fiecarei componente sunt desfacute cu rigoare conceptuala. Operatia finala consta in canonizarea tipologiilor poetice, rezultate ca fiind trei: lingvistica, reflexiva si tranzitiva. Fiecare \u201emodel\u201c e descris si \u201eargumentat\u201c nu numai in constantele lui, dar si in variabile; si, desigur, in opozitiile\/diferentele fata de celelalte.
\nLecturi de intensa afinitate sunt cele dedicate lui Radu Petrescu si Mircea Nedelciu in \u201eDoi intr-o carte\u201c. Tehnic, volumul e alcatuit prin adunarea tuturor articolelor dedicate, de-a lungul vremii, celor doi, dar trecerea de la un articol la altul se face prin insertii confesive. E o carte deopotriva de critica si de inima, ambii scriitori fiind modele catalitice asumate pentru Craciun.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prozator din clasa de exigenta stilistica a lui Flaubert, Gheorghe Craciun a fost nu in mai mica masura un patimas al reflectiei teoretice. Studiile si eseurile sale teoretice intra, in buna masura, in categoria atitudinilor de poetician, dar cu timpul si-au capatat autonomie deplina, astfel inc\u00e2t teoreticianul a ajuns sa-l concureze, la faima, pe prozator.… Cite\u0219te mai mult »Gheorghe Craciun eseist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5118,4967,4965,4966,1520],"class_list":["post-6641","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-al-cistelecan","tag-carte-de-critica","tag-eseist-roaman","tag-eul-creativ","tag-gheorghe-craciun"],"views":2627,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6641","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6641"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6641\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6641"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6641"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6641"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}