{"id":6638,"date":"2011-03-03T07:30:05","date_gmt":"2011-03-03T05:30:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6638"},"modified":"2011-03-03T07:46:06","modified_gmt":"2011-03-03T05:46:06","slug":"testamentul-lui-kostas-venetis-sau-nemtoaica-scrie-un-roman-sau-manuscrisul-gasit-sub-podea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/testamentul-lui-kostas-venetis-sau-nemtoaica-scrie-un-roman-sau-manuscrisul-gasit-sub-podea\/","title":{"rendered":"Testamentul lui Kostas Venetis sau Nemtoaica scrie un roman sau Manuscrisul gasit sub podea"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Octavian Soviany, <em>Viata lui Kostas Venetis,<\/em> Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 416 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong><br \/>\nCelei trei caracteristici asezate in titlu deconspira mecanismele de creatie din excelentul roman semnat de Octavian Soviany. In parte, aceste elemente au fost semnalate de Nicolae B\u00e2rna intr-un articol recent din \u201eCultura\u201c (\u201eApocalipticul&#8230; chiar acum!\u201c, nr. 6, 2011). Tocmai inscrierea \u201eVietii lui Kostas Venetis\u201c in lunga traditie a mistifictiunilor (termen inventat si impus de Mircea Anghelescu) reprezinta un argument necesar si suficient pentru a demonstra valoarea cartii. Prozatorul conduce o procesiune a sacerdotilor literari, arunc\u00e2nd, la orice pagina, c\u00e2te o far\u00e2ma de puzzle. Cititorul le va culege, le va lustrui si le va aseza in locul cuvenit ca sa recompuna figurina imaginata. Ghidat pe cai laturalnice de pehlivaniile livresti, nici nu va observa cum fragmentele si-au modificat pozitia si functia. Octavian Soviany se numara printre marturisitorii vitalitatii trucurilor consfintite de alcatuitorii \u201eHalimei\u201c, redact\u00e2nd o enciclopedie a topoilor neostoiti de milenii: istorisirea adevarata, negarea fantazarii, manuscrisul gasit, viata ca poveste, scriitorul-traducator, scriitorul-corector, scriitorul-masluitor, scribul, datoria de a consemna int\u00e2mplarile asa cum s-au petrecut, naratiunea in rama, naratiunea-palimpsest sau naratiunea ca am\u00e2nare a mortii. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Toate acestea sunt acele de cusut ale volumului. Asemenea procedee confera specificitate literaturii, ii inchid granitele cu realitatea, transform\u00e2nd-o in bucuria de a fabula. Deoarece, in marturia autorului ca a transpus in rom\u00e2na o lucrare autobiografica \u2013 \u201eLa vie de Kostas Venetis\u201c (vezi p. 7) -, nu trebuie sa detectam intentia de ne induce in eroare, ci de a se inrudi cu \u201etalmacii\u201c ilustri, precum James Macpherson (a.k.a Ossian), sau cu \u201ememorialistii\u201c celebri, precum Marguerite Yourcenar (\u201eMemoriile lui Hadrian\u201c), Peter Ackroyd (\u201eUltimul testament al lui Oscar Wilde\u201c) si, recent, pentru spatiul rom\u00e2nesc, Ion Iovan (\u201eUltimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale&#8230;\u201c).<br \/>\nToate aceste trasaturi alunga butada ca literatura captureaza viata. Lumea nu se infatiseaza ca o carte. Reciproca are insa valabilitatea. Romancierul decupeaza file dintr-un tom al intelepciunii transumane si transcendente. Rezulta astfel o specie rarisima a scrisului in limba rom\u00e2na, care, in afara de circulatia \u201ePatericelor\u201c, a \u201eLavsaiconului\u201c si a \u201eLivezii duhovnicesti\u201c (de provenienta monahala si lipsite de pretentia originalitatii), cunoaste putine realizari notabile. \u201eCreanga de aur\u201c a lui Sadoveanu este cel mai la indem\u00e2na exemplu. Numai ca Octavian Soviany modifica structura consacrata, asigur\u00e2ndu-si un nou temei pentru importanta romanului. Alaturi de pildele pozitive, asaza o multime de exemple negative, infatis\u00e2nd, prin urmare, un erou dedat la toate relele, sado-masochist, necercetat de nicio virtute, indur\u00e2nd si fiind indurat, av\u00e2nd trufia de a sti ca el, Kostas Venetis (cum ii placea sa vorbeasca despre sine cu emfaza), asa a fost plamadit, sosind in lume ca sa indeplineasca un destin r\u00e2nduit de socoteala divina: \u201eSi cred ca se int\u00e2mpla asa pentru ca in alcatuirea firii mele, schimonisite din nastere dupa placul si voia lui Dumnezeu, intra un strop din nevolnicia muiereasca a tatalui meu, care vorbise p\u00e2na la treizeci de ani cu glas de femeie, intra in slabiciunea de t\u00e2rfa a maica-mii pentru barbatii, ca argatul nostru Vanghelis. De aici venea poate si aplecarea catre sodomie, care imi ingaduia sa ma bucur at\u00e2t de placerea barbatului, c\u00e2t si de cea a femeii, sa stap\u00e2nesc pe unii si sa ma las stap\u00e2nit de altii, potrivit cu legea cercului care se roteste inainte si inapoi\u201c (p. 311).<br \/>\nCele doua peceti<br \/>\nAparitia lui Kostas Venetis pe lume aduna atributele unui anti-erou. Nascut intr-o familie tarata din Salonic, fiind probabil fiul nasului sau, micutul se numara printre posesorii unor stigmate. Spre deosebire de fizionomia distinctiva a omului \u201erosu\u201c, \u201esp\u00e2n\u201c ori \u201ecu uitatura chior\u00e2sa\u201c, barbatul poarta o boala invizibila \u2013 \u201epecetluirea cu ceara neagra a sodomiei\u201c \u2013, care poate fi recunoscuta doar de calugari (incerc\u00e2nd in van sa-l tamaduiasca) si de membrii tagmei (indeplinind functia de confesori si de amanti). In cartea lui Octavian Soviany, pederestia detine o coordonata sacra. Nu intrezarim nicio filiatie cu amoralismul gidian. Kostas Venetis este constient de pacatul sau, dar nu exaspereaza fiindca ar fi gresit in fata divinitatii, intruc\u00e2t a avut revelatia ca orice blestem, la fel ca orice virtute, soseste tot de la Creator. In aceasta trama narativa, condusa de regula predeterminarii, personajul nu-si alege drumul. El implineste un datum. In consecinta, relatarile nu contin multe note de imprevizibil. Totusi, intrebuint\u00e2nd unelte vechi \u2013 o viziune ezoterica, parabiblica asupra conditiei umane si traseul cavalerului ratacitor, care e fortat sa se travesteasca in sluga \u2013 scriitorul izbuteste sa inoveze.<br \/>\nObserv\u00e2nd ca schema autoimpusa se dovedeste circulara si ca apropierea lui Kostas Venetis de barbati se va incheia cu o scena erotica, urmata de remuscari din pricina neast\u00e2mparului carnii si, apoi, de confirmarea ca vina nu ii apartine, aceasta din urma provenind de la pronie, scriitorul introduce un factor de multiplicare a actiunii. Este vorba despre transformarea grecului in serbul unei societati oculte, care unelteste razmeritele antimonarhice in Europa veacului al XIX-lea, in scopul instaurarii unui mesianism ateu. Unul dintre tentaculele miscarii, beizadea Mihalache, fostul tovaras de destrabalari al lui Al. I. Cuza, il insfaca, oblig\u00e2ndu-l sa-si joace libertatea la carti. Pierz\u00e2nd, Kostas Venetis devine robul boierului, primind blazonul revolutionarilor socialisti, insemnat pe piele cu fierul incins. De natura mundana, facut, iar nu nascut, al doilea sigiliu dob\u00e2ndeste conotatiile semnului Fiarei. Os\u00e2ndei harazite de Cel de Sus i se asociaza dependenta de un tartor. Pentru c\u00e2tava vreme, intreg sistemul de invataturi deprinse in copilarie de la parintele Makarios se spulbera, pentru ca, p\u00e2na atunci, t\u00e2narul nu-si pusese problema ca, la un moment dat, cineva sa se interpuna intre el si divinitate. Dublarea pacostei iesea din legile cunoscute. Acum se produce punctul de maxima intensitate. Kostas Venetis abandoneaza Spiritul care i-a dat viata, ca sa se inroleze in secta idolului cu aparenta umana, caci lui Mihalache ii lipsea un ochi \u2013 betesug de rau augur! Odata ce relatia pe verticala a fost curmata, nu-i ram\u00e2ne servitorului dec\u00e2t sa serbeze minunile materiei. Se afunda in m\u00e2rsavii, particip\u00e2nd la crime si la comploturi in slujba \u201ecauzei\u201c. Iar la senectute, in pragul mortii, in loc sa fie b\u00e2ntuit de remuscari, emite o maxima sapientiala, in acord total cu duhul romanului: \u201eSi iata pricina pentru care, dupa ce am ajuns la v\u00e2rsta intelepciunii, eu, Kostas Venetis, n-am incercat nicic\u00e2nd sa ma bucur de roadele blestematiilor pe care le-am sav\u00e2rsit. Asa cum faptele noastre bune sunt niste jertfe aduse lui Dumnezeu, si faptele noastre rele, Nemtoaico, sunt de asemenea aduse lui Dumnezeu\u201c (p. 191).<br \/>\nKostas Venetis c&#8217;est moi<br \/>\nDaca romanul n-are dimensiune initiatica pentru personajul principal, lucrurile stau diferit in cazul ultimului sau amant, poreclit Nemtoaica. Purt\u00e2nd rasa monahala, retras din lume ca si cei pe care ii pomenise c\u00e2ndva protectorul ca fusesera ispititi de demonul trupului, acesta isi aminteste cum, cu ultimele resurse, Kostas Venetis i-a dictat memoriile, cu rugamintea de a nu altera nimic si cum muribundul, observ\u00e2nd ca dorinta nu i-a fost respectata si ca astfel i se fura identitatea, a inceput sa corecteze paginile adunate. T\u00e2narul efeb isi efectueaza stagiul de scriitor-ucenic, invent\u00e2nd situatii, omit\u00e2nd altele, potrivit principiului scornirii: \u201eUnele din lucrurile pe care ti le povestesc s-au petrecut poate cu adevarat, altele doar in vis si in inchipuire\u201c (p. 93). Adevarul romanului este el insusi. Tot ce se afla dincolo de coperta constituie minciuna. Nemtoaica ia in stap\u00e2nire viata ocrotitorului, consemn\u00e2nd-o nu neaparat dupa bogatia propriei imaginatii, ci mai ales dupa insusirile publicului, ajung\u00e2nd sa-si foloseasca abilitatile pe post de eliberare cautionata, incheind un pact cu un agent al politiei: \u201eNici nu-mi trecea prin minte atunci care vor fi urmarile t\u00e2rgului nebunesc pe care le incheiasem cu signor Tommasso.\/\/ Ma g\u00e2ndeam doar la acei oameni ce izbutisera sa-si m\u00e2ntuiasca viata cu ajutorul unei povesti, despre care auzisem din cuv\u00e2ntul lui Kostas Venetis\u201c (p. 305). La respectivele interogatorii, secretarul arata ca merita sa fie promovat calfa, ascunz\u00e2ndu-i interlocutorului pasaje din trecutul grecului si nascocind altele. La final, scribul urca p\u00e2na la treapta de mester, pentru ca are senzatia ca existenta lui se confunda cu cea a lui Kostas Venetis.<br \/>\nRomanul lui Octavian Soviany creste intr-o cursa pierduta din start cu o clepsidra haina. Protagonistul incearca sa spuna c\u00e2t mai multe, cu riscul de a se sufoca. Deloc nu-si inchipuie ca-si va incheia istorisirile. E totusi multumit ca insotitorul a descoperit secretul: \u201eDin orice poveste care se termina se naste mereu o alta poveste\u201c (p. 412). Iar cercul se inchide. In \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c se observa un prozator iscusit, o tehnica robusta, un epic torential. Iar in spatele lor, Biblioteca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Octavian Soviany, Viata lui Kostas Venetis, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 416 p. Celei trei caracteristici asezate in titlu deconspira mecanismele de creatie din excelentul roman semnat de Octavian Soviany. In parte, aceste elemente au fost semnalate de Nicolae B\u00e2rna intr-un articol recent din \u201eCultura\u201c (\u201eApocalipticul&#8230; chiar acum!\u201c, nr. 6, 2011). Tocmai inscrierea \u201eVietii lui&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/testamentul-lui-kostas-venetis-sau-nemtoaica-scrie-un-roman-sau-manuscrisul-gasit-sub-podea\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Testamentul lui Kostas Venetis sau Nemtoaica scrie un roman sau Manuscrisul gasit sub podea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4964,3051,4458,1038,4803],"class_list":["post-6638","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-4964","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-octavian-soviany","tag-roman","tag-viata-lui-kostas-venetis"],"views":2079,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6638","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6638"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6638\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6638"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6638"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6638"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}