{"id":6635,"date":"2011-03-03T07:27:52","date_gmt":"2011-03-03T05:27:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6635"},"modified":"2011-03-06T14:34:18","modified_gmt":"2011-03-06T12:34:18","slug":"muresan-colonizatorul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muresan-colonizatorul\/","title":{"rendered":"Muresan colonizatorul"},"content":{"rendered":"

Ion Muresan, cartea Alcool,<\/em> Editura Charmides, Bistrita, 2010, 78 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n


\n\u201ecartea Alcool\u201c urma sa apara la inceputul anilor 2000 la Editura Compania; apoi la Bistrita; apoi, p\u00e2na de cur\u00e2nd, la Cartea Rom\u00e2neasca. In cele din urma a iesit la Bistrita, la Editura Charmides. O int\u00e2rziere de aproape 10 ani, asadar; dar in acesti 10 ani volumul lui Muresan nu a stat inchis intr-un seif. Pe marginea lui s-au scris cel putin doua cronici literare (Al. Cistelecan, \u201eEvenimentul liric al deceniului\u201c, in \u201eAl doilea top\u201c, Editura Aula, 2004; si Georgeta Moarcas, \u201eExpresionisti dupa expresionism\u201c, in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 33, 2008), ceea ce nu-i neinsemnat pentru un volum nepublicat; iar reflectarea in mediul poetilor a fost chiar mai operativa, fie si daca luam in considerare numai \u201ePoemul alcoolicilor\u201c (care deschide volumul) \u2013 unul dintre hiturile ultimului deceniu: citat, admirat, imitat. Pentru un efort at\u00e2t de subexpus in materie de publicare, efectul e unul satisfacator \u2013 chiar daca Muresan nu isi pune probabil satisfactia in acesti termeni. <\/strong><\/em><\/p>\n

Al treilea volum al lui Ion Muresan ofera o schimbare in sensul ca 1. este mai relaxat compozitional (mai putin dens si mai eterogen, desi are o relativa unitate tematica, fiind pus sub semnul alcoolului si al c\u00e2rciumii), 2. mai deschis ecourilor exterioare si 3. mai narativ. Primele doua calitati sunt mai putin importante. Numararea c\u00e2torva poezii slabe este, daca tinem seama de restul, un fleac. M-a plictisit un fake precum \u201ePahar\u201c, confectionat din acumulari de simetrii expuse si contrazise succesiv \u2013 exact acel stil pe care s-ar fi putut spera ca Nichita Stanescu l-a secat odata pentru totdeauna. C\u00e2te un \u201ePoem ocazional\u201c ar fi multumit pe toata lumea intr-un volum de Brumaru; un \u201ePoem de dragoste\u201c (tot ocazional) n-ar fi avut ce sa caute in volum, iar versificarea din \u201eColind\u201c surprinde mai mult ca a putut fi scrisa de Muresan dec\u00e2t ca poezie proasta (desi este si asta, fara indoiala).
\nIn ce priveste a treia calitate, ea este mai importanta si asupra ei am sa ma opresc.
\nPoezia anterioara a lui Muresan simula naratiunea; scenariul ei statea intr-o proliferare anxiogena de descrieri care, fiecare perfect realista in sine (adjective folosite in sensul lor, multe comparatii care nu-si transcend termenii, aproape deloc metafore), trimiteau la o realitate a carei cheie era evanescenta. Cititorul ideal al primelor doua volume era de tip paranoic: i se cerea un surplus de interpretare oferindu-i-se in schimb un deficit de intelegere. In \u201ecartea Alcool\u201c, fara a fi mai putin poet, Muresan e un poet-scenarist care introduce cheia in usa \u201efabulei\u201c.
\nPentru a determina c\u00e2t mai didactic aceasta observatie, am sa \u201epovestesc\u201c, cu toata relativitatea subinteleasa unei astfel de actiuni, \u201eIntoarcerea fiului risipitor\u201c, poemul de 15 pagini care compune una din cele sapte capodopere ale volumului (\u201eAmantul batr\u00e2n si t\u00e2nara doamna\u201c, \u201eSentimentul marii intr-o c\u00e2rciuma mica\u201c, \u201eBataia\u201c, \u201eTunelul\u201c, \u201eLa masa de l\u00e2nga fereastra\u201c, \u201eIntoarcerea fiului risipitor\u201c, \u201eCi eu singur sub pam\u00e2nt\u201c).
\nCa aproximare generala, \u201eIntoarcerea fiului risipitor\u201c poate fi citita drept unul dintre infinitele ecouri ale lui \u201eThe Waste Land\u201c; ca si in poemul lui T.S. Eliot, gasim aici un interregn al enuntarii (vocile care compun poemul sunt amestecate, ca intr-un muzeu fara etichete), precum si firul rosu oferit de tematizarea mortii (obiect si subiect simultan). Prima secventa din poemul lui Muresan poate fi citita ca variatie pe motivul formulat in partea a V-a, \u201eCe spune Tunetul\u201c, din poemul lui Eliot: \u201eHere is no water but only rock\/ Rock and no water and the sandy road\u201c (in traducerea lui Mircea Ivanescu: \u201eAici nu mai e apa ci st\u00e2nca doar\/ St\u00e2nca si nu e apa. Si drumul pierdut in nisip\u201c). \u201eTotul a fost baut.\/ Nici o bautura noua nu a aparut sub Soare in timpul vietii mele. Nisipul pustiurilor s-a fiert in nisip si s-a baut.\u201c etc., scrie Muresan in ceea ce ar putea fi numita fie apocalipsa a abstinentei, fie apologie a convertibilatii Naturii in ceea-ce-poate-fi-baut. A doua secventa din \u201eIntoarcerea fiului risipitor\u201c face trecerea catre spatiul c\u00e2rciumii, acest limb (cum il identifica Al. Cistelecan in cronica amintita) in care un Martor simultan t\u00e2nar si batr\u00e2n traieste prin aceasta identitate dubla sau scindata at\u00e2t in realitatea triviala a c\u00e2rciumii c\u00e2t si in flash-backurile care duc catre fascicule dintr-o copilarie indepartata. Elementul care face transmisia intre cele planuri este, ironic, un st\u00e2lp de telegraf zarit si pe geamul c\u00e2rciumii, si intr-o\u00a0 ungher al memoriei infantile. Secventa a treia comuta vocea narativa pe o identitate care este chiar a \u201efiului ratacitor\u201c din titlu; el scrie parintilor o epistola in care se refera la \u201ec\u00e2rciuma slort cu vad bun\u201c, c\u00e2t si la un frate care \u201esi-a deschis si el un bar, undeva in zona garii\u201c. In a patra secventa, numita \u201eEpifania\u201c, cineva, probabil tot \u201efiul risipitor\u201c, dar intr-un timp ulterior, descrie int\u00e2lnirea la birtul \u201eBroasca Verde\u201c cu tatal sau, \u201edesi el era mort de cincisprezece ani\u201c. Perspectiva acestei fantasme este instabila, in masura in care tinde necontenit sa regreseze catre perspectiva infantila spre care adultul de acum evadeaza. A cincea secventa, \u201ePredica de la \u00abBroasca Verde\u00bb\u201c, contine vorbele cuiva \u2013 dupa toate semnele, tatal mort \u2013 care, dupa ce comanda \u201ecincizeci de votca\u201c, tine un discurs in care isi indeamna ascultatorii sa nu se teama de \u201epaianjeni\u201c; acestia, simbol curent al locurilor parasite si al uitarii, sunt folositi in poemul lui Muresan pentru a infatisa, dimpotriva, resurectia sufletelor: \u201ein cur\u00e2nd vom adormi cu totii,\/ dar daca credem, cei din \u00abBroasca Verde\u00bb, ca Iisus a murit si a inviat,\/ sa credem si ca cei ce-am adormit vom reveni aici\/ in birtul acesta, si\/ o sa gasim cu totii in paianjeni s\u00e2nge curat si proaspat\/ pentru o lume noua\u201c. In secventa a sasea, \u201eSpalarea picioarelor\u201c, identitatea vocii se schimba iarasi; ea apartine din nou \u201efiului ratacitor\u201c, martor al discursului anterior. Fiul relateaza cum batr\u00e2nul ii sapuneste pe cei din c\u00e2rciuma: \u201ecu-o delicatete nesf\u00e2rsita ne-a pus in fata o oglinjoara\/ si cu sapunul lui ne-a sapunit.\/ M\u00e2inile-i fine de violonist amiroseau frumos: a motorina si a busuioc.\/ Iar spuma groasa, cam de-un deget,\/ parea pe fetele obosite o ultima ninsoare: ninsoarea mieilor pe pietre albe\u201c. \u201eSapunirea\u201c, in sensul ei figurat, inseamna si \u201ecearta\u201c, \u201emustrare\u201c: jocul de cuvinte da un supliment nostalgic scenei care are in centru remuscarea \u201efiului ratacitor\u201c: \u201eDaca ati vazut cum orbii intind m\u00e2na spre pahare si nu le nimeresc\/ si ezit\u00e2nd, m\u00e2na trece usor pe l\u00e2nga ele,\/ la fel am simtit eu cum fata de copil din mine\/ cauta fata omului batr\u00e2n de-afara ca, dinauntru, s-o inlocuiasca\/ si trece pe l\u00e2nga ea, la milimetru, si nu o nimereste\u201c. Secventa a saptea, care pare scrisa de Cristian Popescu (un alt metafizician al c\u00e2rciumii), e un exercitiu de arta naiva care ar putea fi parafrazat, borgesian, prin propozitia \u201eImi imaginez raiul sub forma unei c\u00e2rciumi\u201c. In fine, ultima secventa, a opta, revine la vocea \u201eMartorului\u201c: acesta relateaza cum intr-o c\u00e2rciuma un barbat i se adreseaza barmanului, mult mai t\u00e2nar dec\u00e2t el, cu cuvintele \u201eTata, sunt fiul tau si m-am intors acasa!\u201c, dupa care moare; iar barmanul recunoaste in barbatul mort pe fiul sau ratacitor si, intr-un final-finalizare, ii sacrifica vitelul cel gras (aici, unul \u201emarisor\u201c) fagaduit in povestea biblica: \u201eApoi au intrat patru bucatari, in halate albe si\/ cu bonete albe, inalte si umflate, pe cap si\/ cu un vitel marisor pe umeri,\/ iar barmanul in costum negru\/ iar Maria (sau cum o fi chem\u00e2nd-o) in cojoc si cu naframa neagra.\/ Si au pus vitelul l\u00e2nga mort.\/ Vitelul era proaspat taiat, ca ieseau aburi din el si curgeau din el\/ pe podele picuri-picuri de s\u00e2nge.\/ Si au luat mortul si l-au pus in vitel si cu ata neagra au cusut vitelul.\/ Iar capul mortului a ramas afara si\/ sta pe capul vitelului ca o perna.\/ Si au chemat femeile de la Alimentara din vecini,\/ au zis un \u00abTatal nostru\u00bb si au baut whisky.\/ Si mi-au dat si mie.\/ Iar bucatari au luat vitelul pe umeri si au iesit pe usa cu totii,\/ r\u00e2nd pe r\u00e2nd.\/ Si barmanul mi-a zis: \u201e\u00abSa aveti grija de bar!\u00bb si\/ \u00abDumnezeu sa-l odihneasca!\u00bb si dusi au fost.\/ De atunci au trecut trei zile.\/ Eu stau aici si beau si dorm pe mese si am grija de bar.\/ Si ma mai uit pe geam cum ninge afara.\/ Ninge intruna.\/ Acesta e adevarul, desi e greu de crezut.\u201c. Fara acest sf\u00e2rsit care incheie textul intr-o bucla paradoxala, ca intr-un film de Lynch (\u201eMulholland Drive\u201c), poemul ar fi fost remarcabil, dar nu extraordinar; acest sf\u00e2rsit provoaca acea ruptura de nivel care apare at\u00e2t de frecvent in poezia lui Muresan si care face diferenta, in regim de impredictibilitate, fata de ceilalti autori. O poezie predictibila nu e niciodata buna. Poetii slabi care constientizeaza acest impas (sunt si unii care nu o fac) il rezolva fie prin poante introduse la finalul poemelor, fie prin hiperproductie de metafore, fie, asemenea pictorilor slabi, amestec\u00e2nd culorile de pe sevalet intr-un gogoloi din care fiecare intelege ce vrea. De aici confuzia dintre dificultate si valoare: poetii slabi simuleaza dificultatea pentru ca acesta e drumul cel mai facil de a simula poezia (a se vedea numarul urias de epigoni ai lui Ion Barbu sau Nichita Stanescu; in timp ce pe Ileana Malancioiu, autoarea unei poezii at\u00e2t de \u201esimple\u201c, cine o imita?). Poezia buna isi genereaza de fiecare data \u2013 adica inclusiv la recitire \u2013 caracterul impredictibil. Desi am citit de zeci de ori cutare poezie, placerea pe care o simt la sf\u00e2rsitul ei este de fiecare data la fel de intensa, pentru ca poezia isi recreeaza de fiecare data conditia originara de text inedit. Profit de prilej sa citez inca doua exemple de finaluri forte in \u201ecartea Alcool\u201c: \u201e\u00abBuna ziua, domnule!\/ Noi, acum, mergem acasa ca sa ne spalam\/ si sa ne stergem si sa ne linistim.\/ Dar intr-o zi, o sa ni se faca rau\/ si ne vor duce la spital\u00bb\u201c (\u201eNoi mergem acasa\u201c); \u201eSi cum stam asa cu fata la perete\/ am inceput sa r\u00e2d.\/ Si-am aratat cu degetul in sus si am zis: \u00abAu incetat lucrarile! Au incetat toate lucrarile!\u00bb. Si iesind in strada am privit cerul: si cerul era ca un santier parasit in graba la venirea iernii.\u201c (\u201eLa masa de l\u00e2nga fereastra\u201c).
\nFinalul la \u201eIntoarcerea fiului risipitor\u201c e cu at\u00e2t mai remarcabil cu c\u00e2t claritatea nu este sacrificata, cum se int\u00e2mpla adesea in poezie (care, precum oracolul din Delfi, c\u00e2nd nu poate sa convinga isca fumuri dense\u2026 de scena). Cum se observa, scenariul, o seama de aluzii si citate, precum si tema redemptiunii sunt referinte religioase, mai exact crestine. Dar n-as merge p\u00e2na la a vorbi de un \u201epoet religios\u201c sau de \u201epoezie religioasa\u201c \u2013 desi argumente se pot gasi prea usor. E vorba mai mult de o recuzita la indem\u00e2na: nu nespecifica, intruc\u00e2t \u201eingerii\u201c apar din primele poeme ale lui Muresan, dar nici fundamentalista in sensul unui Ioan Alexandru. (Mai util mi se pare sa vorbesc, precum Alex Goldis, de un furor dostoievskian \u2013 l-as adauga pe Bulgakov pentru \u201eAmantul batr\u00e2n si t\u00e2nara doamna\u201c \u2013, in masura in care rusilor le apartine pentru eternitate brandul int\u00e2lnirii zgomotoase dintre pacat si pocaire in fata unui pahar de vodculita.) Intertextualitatea biblica nu e tema, ci doar unul dintre mijloacele unei poezii a carei miza sta intr-o problematica umana, at\u00e2t de umana ca ar putea descrie si basmul \u201eTinerete fara batr\u00e2nete si viata fara de moarte\u201c: uitarea (la Muresan, prin alcool), memoria, nostalgia, remuscarea.<\/p>\n

Muresan e un maestru al zonelor de granita si al procedeului care in cinema se numeste supraimpresiune (cf. DEX, \u201einregistrarea, pe aceeasi pelicula, a doua imagini suprapuse care au fost filmate separat\u201c). In acest sens e de remarcat perfectiunea poemului \u201eSentimentul marii intr-o c\u00e2rciuma mica\u201c: \u201eEa sta pe genunchiul lui. La orice miscare\/ scaunul tipa sub ei ca un pescarus.\/ \u00abMortii ei de viata\u00bb \u2013 zice el din c\u00e2nd in c\u00e2nd,\/ dar barbatul cu barba ce sade in fata lor nu aude.\/ (Cotul pe masa, m\u00e2na ca o scoica la ureche).\/ Barbosul aude doar un vuiet de valuri si lin, odata cu masa,\/ se clatina in bataia valurilor.\/\/ Acum m\u00e2na lui se aseza sasazat grea pe coapsa ei.\/ Barbosul se apleaca si scuipa de parca ar fi baut nisip.\/ M\u00e2na urca si urca. Acum el ii simte cu degetul mare, prin rochie,\/ pubisul rotund si tare ca un ou de lemn.\/ \u00abMortii ei de viata\u00bb \u2013 zice el. Si\/ \u00abEsti grea, nevasta, treci pe celalalt genunchi!\u00bb.\/\/ Ea se ridica, iar barbosul o dezbraca cu privirea.\/ Stie bine ca asta face, caci o ustura s\u00e2nii. De parca i-ar arde rochia\/ cu o lampa de benzina. Apoi degetele aspre\/ str\u00e2ng carnea moale dintre coapse. O data. Si gata.\/\/ Barbosul priveste departe. Priveste draperia rosie care mascheaza\/ intrarea la WC. C\u00e2nd draperia se misca, vine un miros greu de alge.\/ Draperia flutura ca o zdreanta de nor dimineata in larg.\/ \u00abMortii ei de viata\u00bb \u2013 zice omul catre femeia lui.\/ Aude si barbatul cu barba. \u00abSoarele nu a rasarit,\/ Soarele nostru inca nu a rasarit\u00bb\u2013 zice barbatul.\u201c
\nAsezarea pieselor este usor de urmarit \u2013 incep\u00e2nd cu jocul lui de cuvinte din titlu si termin\u00e2nd cu triunghiul format de doi barbati si o femeie legati intr-un m\u00e9nage \u00e0 trois imaginar. Pastr\u00e2nd proportiile, schema seamana cu aceea din \u201eIubita locotenentului francez\u201c, romanul lui John Fowles: intr-unul dintre capitole un barbos intra in compartimentul in care calatoreste eroul si-l urmareste cu malitie, iar acest barbos, prompt autodeconspirat ca atare, e chiar autorul care se introduce ca personaj-releu intre enciclopedia genuina-naiva a personajelor si enciclopedia cinica a cititorului care stie ca citeste doar-o-fictiune. Fie ca-l vedem in barbosul lui Muresan pe Muresan insusi, fie ca nu, el are functia de loc geometric al poemului. La perspectiva \u201ebarbosului\u201c sunt raportate cele doua planuri care compun spatiul textului: primul e o c\u00e2rciuma triviala; al doilea, o fantasma marina ce poate fi (fara a fi doar asta) o simpla deriva a betivului. Privirea barbosului decupeaza in spatiul c\u00e2rciumii perechea formata de celalalt barbat si femeia acestuia; si in acelasi timp ochiul lui dinauntru e intors asupra unei privelisti \u2013 sau mai bine zis sinestezii \u2013 marine. Contaminatia intre cele planuri este perfect regizata, fiind introdusa prin comparatii ce par la inceput int\u00e2mplatoare (\u201escaunul tipa s\u2026t ca un pescarus\u201c, \u201em\u00e2na ca o scoica la ureche\u201c), dar care cur\u00e2nd se dovedesc a tese o referinta unica (marea) ce devine la fel de consistenta precum planul initial de realitate (c\u00e2rciuma). Acesta este doar primul registru al supraimpresiunii. Lucrurile sunt ad\u00e2ncite prin prezenta triunghiului erotic format din barbatul cu barba, din barbatul care-si tine in brate femeia si din femeia pipaita at\u00e2t de privirea unuia c\u00e2t si de m\u00e2inile celuilalt. Barbosul priveste cuplul din fata lui, dar si dincolo de el, catre marea la a carei prezenta fantasmatica asorteaza orice ii intra in c\u00e2mpul perceptiei. Femeia se simte atinsa de privirea barbosului intr-un mod mai acut, chiar dureros, aproape un viol, dec\u00e2t de m\u00e2inile barbatului care o tine in brate intr-un fel care-si manifesta uzura. Detaliu de diferentiere sexuala: barbosul este barbatul, \u201ebarbatul cu barba\u201c, in timp ce celalalt este doar \u201eel\u201c sau \u201eomul\u201c. Subtilitatea scenei vine din surprinderea in miscare a at\u00e2tor axe intretaiate (sunt schitate raporturi intre priviri, intre priviri si atingeri, intre realitate si imaginar, intre diverse stadii sexualizante). Dar forta poemului, calitatea care il duce in zona capodoperei nu e doar rezultatul unei functionari perfecte a tuturor elementelor pe care le aduce impreuna (recuzita, expresie s.a.). Perfectiunea e usor de obtinut in poezie. Saptezecistii ofera o lista lunga si stimabila de texte simultan perfecte si oarecare, in timp ce \u201eParcul\u201c Angelei Marinescu, poate nu \u201eperfect\u201c, este o capodopera. Poezia mare este un colonizator. De aici, o anumita violenta: ii trebuie forta si pentru a patrunde, si pentru a ram\u00e2ne. Punctul in care poezia (poezia aceasta) lui Ion Muresan atinge o calitate inescapable este strofa a patra. In cele sase versuri Muresan realizeaza urmatoarele: finalizeaza repetitiile (reia pentru ultima oara injuratura), finalizeaza in crescendo planul fantasmatic al marii, deturn\u00e2nd in acest sens o imagine brutal de puternic, dar si riscanta \u2013 a WC-ului. Si, in fine, poate cel mai important, gaseste o iesire din poezie (\u201eSoarele nu a rasarit,\/ Soarele nostru inca nu a rasarit\u201c) simpla, chiar banala ca expresie, dar foarte eficienta operativ, care 1. prin \u201enoastra\u201c, coopteaza neagresiv, in propria-i fantasma a carei cristalizare tocmai s-a incheiat, un adresant nefocalizat, care poate fi at\u00e2t femeia \u2013 contrapunct cu strofa anterioara in care aceasta se simte violata \u2013 c\u00e2t si, generic sau individual, cititorul; 2. creeaza o asteptare, mai mult, o asteptare pe fond melancolic. In viitorul acestui poem, care ram\u00e2ne deschis pentru \u201enoi\u201c, soarele ne va incalzi totusi oasele.<\/p>\n

Al. Cistelecan considera, prin 2000 si ceva, \u201ecartea Alcool\u201c ca fiind evenimentul liric al deceniului inca in curs. Acum, la sf\u00e2rsitul deceniului, anticipatia lui Cistelecan s-a transformat in descriere. Doar \u201eDaniel al Rugaciunii\u201c poate sta alaturi de \u201ecartea Alcool\u201c a lui Ion Muresan.
\nP.S.<\/strong>
\nTentatia de a zabovi indelung asupra fiecarui poem din \u201eIntoarcerea fiului risipitor\u201c este aproape irepresibila.
\nDe aceea aceasta cronica trebuie v\u00e3zut\u00e3 ca un fragment dintr-un text mai larg, chiar daca acesta va ram\u00e2ne doar in capul meu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Muresan, cartea Alcool, Editura Charmides, Bistrita, 2010, 78 pag. \u201ecartea Alcool\u201c urma sa apara la inceputul anilor 2000 la Editura Compania; apoi la Bistrita; apoi, p\u00e2na de cur\u00e2nd, la Cartea Rom\u00e2neasca. In cele din urma a iesit la Bistrita, la Editura Charmides. O int\u00e2rziere de aproape 10 ani, asadar; dar in acesti 10 ani… Cite\u0219te mai mult »Muresan colonizatorul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4374,4375,4373,3467,3494,4963,4656],"class_list":["post-6635","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-alcool","tag-editura-charmides","tag-ion-muresan","tag-literatura-actuala","tag-mihai-iovanel","tag-poeti-roman-actuali","tag-poezie-actuala"],"views":2161,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6635","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6635"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6635\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6635"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6635"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6635"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}