{"id":6629,"date":"2011-03-03T07:24:35","date_gmt":"2011-03-03T05:24:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6629"},"modified":"2011-11-08T19:08:30","modified_gmt":"2011-11-08T17:08:30","slug":"natiunea-intre-sentiment-si-ratiune-o-istorie-subiectiva-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/natiunea-intre-sentiment-si-ratiune-o-istorie-subiectiva-ii\/","title":{"rendered":"Natiunea intre sentiment si ratiune. O istorie subiectiva (II)"},"content":{"rendered":"

Mitologii noi, mitologii vechi. Consideratii despre structura mitica a discursului antiamerican<\/strong><\/p>\n

Globalizarea ca macroproces nu se limiteaza la actul politic si economic. Astazi, a vorbi despre globalizarea culturala si informationala a devenit un fapt quasi-banal. Evident, in timp, aceasta presupune si generalizarea, asumarea unui cod cultural, a unui sistem axiologic cu valori universal-valabile specifice \u201esocietatii deschise\u201c. Deocamdata, insa, proiectul are dusmanii sai, cei care-l interpreteaza in cheie conspirationista. Este, poate, si un fel de manifestare \/razbunare a tribalismului. In postmodernitate, imaginarul politic (partial arhaic, magic si deseori particular) a penetrat frontierele geopolitice si culturale, a devenit, la r\u00e2ndul sau, o componenta a acestui proces complex care presupune universalizarea comportamentelor si modelelor de viata. Inca din modernitate, mitologia politica devenise esentialmente aceeasi in spatiul european, unde au proliferat mituri precum cel al Eroului Salvator, al \u201ev\u00e2rstei de aur\u201c a comunitatii \u2013 aceasta presupune fictionalizarea trecutului ca timp al fondarii, dar si a prezentului si viitorului ca epoci ale re-formarii si realizarii proiectului fericirii colective si exclusive \u2013 vezi cazul sistemelor politice totalitare.
\nAntiiudaism, antiamericanism<\/strong>
\nEvident, acestor mituri, care evidentiau proiectia si aspiratia, le erau opuse, aproape simetric,\u00a0\u00a0\u00a0 referintele negative, \u201elegendele negre\u201c, Dusmanul proteic. Astfel, antiiudaismul a devenit antisemitism, aspiratia nationala legitima s-a transformat in nationalism etnocratic; acestea \u2013 antisemitismul si ultranationalismul \u2013 vor deveni locurile comune ale secolului XX. Dincolo de finalitatile securizante ale acestui tip de g\u00e2ndire mitica manifestata in toate spatiile socio-culturale si politice ca grija pentru conservarea si evolutia propriei comunitati, constructiile ei imagologice erau, de cele mai multe ori, divergente \u2013 aceste constructii erau concurente. Mitologia politica rom\u00e2neasca, spre exemplu, nu putea fi coerenta dec\u00e2t daca o respingea pe cea maghiara, si invers. Totul era circumscris unor granite nationale stricte, bine definite. Cadrul era acelasi, continutul era insa specific.
\nIn lumea postmoderna, acest fenomen de localism mitologic pare ca s-a diluat, ca discursuri mitologizante (vechi) au devenit desuete, tributare activismului agresiv al modernitatii. Si totusi, mitologiile se reconfigureaza, revin in universul mentalitar. O dovada a acestor reformulari\/metamorfozari este ceea ce Jean-Francoise Revel numeste \u201eobsesia antiamericana\u201c1, \u201efantoma care b\u00e2ntuie planeta\u201c, ca sa parafrazam o expresie clasica. Nu dorim sa combatem sau sa sustinem prin argumente pro sau contra antimericanismul; dorim, in schimb, sa oferim o explicatie a succesului de care se bucura aceasta raportare in America Latina, lumea islamica, Japonia si Europa. Antiamericanismul a devenit un laitmotiv politic si cultural fecund in societati diverse, in spatii cu evolutii istorice si traditii culturale distincte si, tocmai prin acestea, s-a dovedit o manifestare aparent paradoxala. Cum se poate explica aderenta antiamericana in lumea contemporana? Care sunt resorturile care fac posibila, intr-o lume complexa, o acceptare at\u00e2t de larga a unor formule prin care un singur stat (cu toate componentele sale: de la structuri institutionale p\u00e2na la populatie) poate fi considerat sursa a Raului?
\nExplicatia imediata, simpla, si din punctul nostru de vedere, insuficienta, este aceea ca SUA, ramasa, inca, cea mai vizibila superputere mondiala, catalizeaza nemultumirile colective. Devine tinta cea mai vizibila si, deci, cea mai expusa. Influenta si capacitatea Statelor Unite de a actiona global fac din ele un inamic global. Aceasta perspectiva nu poate explica insa vitalitatea si versatilitatea pe care o dovedeste teza \u201epericolului american\u201c. Pentru a putea oferi o imagine expresiva cu referire la acest fenomen, ar trebui sa ii analizam anatomia, simbolurile, discursul care apartine, din punctul nostru de vedere, familiei mitului politic. Daca vom atinge acest nivel, vom constata ca antiamericanismul are o genealogie care coboara mult in trecut; acolo se afla, intr-o forma sau alta, scheme ale mitologiei si imagologiei politice clasice. Argumentatia folosita de profetii (unii apocaliptici) ai acestui curent nu este altceva dec\u00e2t un conglomerat ideatic in alcatuirea caruia miturile politice se contopesc, oper\u00e2nd la nivelul imaginarului colectiv, oferind forta tipica de seductie a acestor coduri explicative; unele dintre elementele constitutive ale acestor mitologii reprezinta osatura, punctele de forta ale discursului care postuleaza ca Statele Unite sunt sursa Raului.
\nConspiratia Globalizarii<\/strong>
\nRaoul Girardet, cel mai cunoscut teoretician al imaginarului politic, identifica patru mari mituri politice: Conspiratia, V\u00e2rsta de Aur, Unitatea si Eroul Salvator2. Politicul este insa mai generos ca oferta mitologica; vezi, in acest sens, predestinarea politica (se aplica individului, dar si structurilor socio-politice, institutiilor), \u201ecetatea asediata\u201c, unicitatea, originea ancestrala si genealogia exceptionala a personalitatii sau comunitatii etc. Discursul antiamerican recupereaza si integreaza motive si teme din aproape toate aceste mituri politice fundamentale. In primul r\u00e2nd, in evidenta este pus mitul Conspiratiei, cel mai usor identificabil in incercarea antiamericanilor (cei mai multi fiind chiar americanofobi) de a argumenta maniera in care globalizarea functioneaza ca forma (mascata) prin care corporatiile americane controleaza planeta. Toate actiunile de politica externa, indiferent sub ce forma se manifesta, fie ca sunt operatiuni militare, acorduri de cooperare sau misiuni de ajutorare, in ochii antiamericanului devin tot at\u00e2tea incercari de a acapara putere si influenta \u2013 in detrimentul celorlalti; el considera ca orchestratia politica vizibila nu este dec\u00e2t \u201eo perdea de fum\u201c in spatele careia un grup ocult si exclusivist (politicieni, corporatisti, bancheri si generali americani) actioneaza in scopul prosperitatii absolute a spatiului lor \u201etribal\u201c. Washingtonul devine astfel centrul Consiratiei, iar CIA, instrumentul cinic si eficient al acesteia. Organizatiile internationale sunt, de asemenea, percepute ca forme camuflate prin care conspiratorii se exprima si incearca sa isi impuna proiectul dominatiei politice si culturale absolute.
\nIn contextul general al explicarii Conspiratiei globalizarii, discursul antisemit este revigorat cu motive relativ noi, caci, de cele mai multe ori, se considera ca liderii americani care conspira pentru confiscarea planetei sunt de fapt evrei nativi calauziti de aspiratia ancestrala a \u201epoporului ales\u201c. Asadar, antisemitismul recent conserva si teoria conspiratiei iudeo-masonice. Evident, tema originii evreisti a\u00a0 asa-zisilor complotisti americani domina in anumite spatii culturale; suprapunerea identitatilor evreu-american este specifica antisemitismului din spatiul islamic si european, fiind insa absenta in cel nipon. De regula, traditiile culturale diferite genereaza nuantele antiamericanismului. Dar imaginea asa-zisului conspirator american beneficiaza si de portretele altor conspiratori \u201eclasici\u201c, precum iezuitul si francmasonul. Conform perceptiei traditionale, complotistul manevreaza resurse financiare si propagandistice masive, manipuleaza multimile cu o anume discretie care tine de caracterul ocult, de penumbra istoriei,\u00a0 ii corupe sau ii elimina pe opozantii deveniti incomozi.
\nCetatea asediata<\/strong>
\nLa acest construct se mai adauga un alt motiv propriu mitologiilor politice, un motiv stravechi, am zice \u2013 \u201ecetatea asediata\u201c. Astfel, se presupune ca globalizarea \u201epromovata\u201c de cercurile puterii americane exercita presiuni multiple asupra tuturor statelor care i se opun. In mediile arabe fundamentaliste s-a inradacinat ideea ca natiunea araba secesionata este victima unei colonizari fortate, colonizare care continua si astazi, sub diverse forme. Antiamericanii islamisti considera ca factorul concurential american trebuie eliminat din spatiul geo-politic considerat nativ; apoi, ar urma: zdrobirea dusmanului israelit, resturarea modului de viata islamic si realizarea dezideratului marii natiuni arabe unite. Asediul american, de data aceasta perceput (indeosebi) ca presiune culturala, pare ca se resimte si in Europa; de pilda, o anumita tensiune o traieste francezul care nu accepta pierderea monopolului cultural, caci francofonia devine tot mai iluzorie fiind (inca) sedusa de \u201evisul american\u201c. Antiamericanii, desi nu sunt solidari si au frecvent optiuni politice diferite, creeaza\u00a0 impresia asimetriilor absolute, a singuratatii si vulnerabilitatii antiamericanului; acesta va declara ca este izolat si supus unor presiuni multiforme, caci asediatorul foloseste in favoarea sa armele si presiunile diplomatice, dar si bancile, corporatiile, McDonalds-ul si Coca-Cola, moda, muzica si filmul, Internetul si televiziunea, chiar soap-opera, viz\u00e2nd cucerirea fiecarui segment de populatie, indiferent de v\u00e2rsta biologica, statut social, gen. Si cele mai inofensive produse culturale sunt percepute drept \u201eagent al infiltratiei\u201c americane (vezi eroii comicsurilor), implanturi periculoase3 in identitatea Celuilalt.
\nSi mitul Unitatii face parte din armatura discursului (ofensiv) antiamerican; intotdeauna, apelul la rezistenta in fata presiunii venite din partea Statelor Unite se face in numele unitatii nationale si culturale afectate, in cele mai intime fundamente, de asediul american total (vazut ca presiune economica, militara, culturala). Unitatea politica a statelor, conform asertiunilor discursului antiamerican, este amenintata de prezenta trupelor americane (care s-ar camufla sub sintagma \u201etrupe de mentinere a pacii\u201c), piata economica sucomba odata cu patrunderea capitalului american, iar unitatea culturala (traditionala, autohtonista) este fisurata de insertiile culturale ale civilizatiei americane. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, se afirma ca SUA este cea care impiedica realizarea unitatii unor spatii geo-culturale care, altfel, ar evolua in directia realizarii propriului proiect identitar. Pentru a-si asigura primatul, Statele Unite, conform antiamericanilor, dezbina lumea araba sau zadarniceste o posibila unitate a Americii Latine. Acest tip de discurs plaseaza cauzele esecului unor proiecte politice, mai mult sau mai putin realiste, in contul strategiilor si resentimentelor SUA si ignora cauzele intrinseci, limitele propriilor planuri identitare\/de regula, identitariste.
\nAcelasi antiamericanism considera ca identitatile nationale si culturale sunt dizolvate de\/in procesul globalizarii. Solutia cu referire la ofensiva americana ar fi, in parametrii acestui discurs, realizarea unitatii spirituale a colectivitatilor, ca mod prin care se poate actiona impotriva procesului globalizarii \u201enivelatoare\u201c; si aici, diferentele culturale au generat alte perceptii; astfel, daca antiamericanii din spatiul islamic considera ca aceasta ar avea ca efect alienarea, chiar sf\u00e2rsitul civilizatiei lor, cei din spatiile culturale europene considera ca civilizatia americana este lume a consumului excesiv, a limbajului superficial, a moralei laxe, o aplicatie a complexul supereroului, ca ea il alieneaza pe individ si il lipseste de traditie, de mostenirea culturala si istorica. Si astfel, indeosebi in discursul popular antiamerican se propaga clisee si stereotipuri care minimalizeaza dusmanul: \u201enatiunea americana nu are istorie, pe c\u00e2nd ceilalti au traditii milenare\u201c; \u201eAmerica nu are radacini, pe c\u00e2nd noi avem origini ancestrale\u201c; \u201eamericanii nu sunt o natiune, ci un amalgam lipsit de omogenitate, pe c\u00e2nd noi avem o identitate etno-culturala unica\u201c. Toate aceste asertiuni despre inferioritatea originara a adversarului referential sunt preluate din discursul mitologizant despre Dusman, teme reactualizate in functie de stringentele imaginate cu referire la proiectul identitar. Mutatiile petrecute in expresiile adversitatii\/ostilitatii sunt (astfel) minime si nu fac altceva dec\u00e2t sa demonstreze ca antiamericanismul nu are nimic original, inedit.
\nV\u00e2rsta de Aur si Eroul Salvator<\/strong>
\nSi invocarea trecutului ca antiteza la lumea recenta face parte din paradigma V\u00e2rstei de Aur. Nostalgiile dupa o lume multipolara si chiar dupa cea bipolara (desi aceasta se afla sub semnul unei fragilitati apocaliptice!) sunt semnificative, ca si speranta intr-un viitor univers post-american; dar aceasta tema nu are forta dec\u00e2t in masura in care proiecteaza reintoarcerea la ordinea initiala.
\nTema Eroului Salvator se regaseste si ea intr-o dubla ipostaza. In primul r\u00e2nd, in discursul liderilor politici, lideri care c\u00e2stiga capital electoral pe seama discursului antiamerican; lideri islamisti, africani sau sud-americani devin figuri centrale ale unei ofensivei indreptate impotriva \u201efortei oarbe\u201c a SUA; astfel, pentru discursul global antiamerican, personajele emblematice sunt Hugo Chavez, Fidel Castro, Manuel Noriega, Osama bin Laden, Mahmoud Ahmadinejad, Muammar al-Gaddafi. Liderul antiamerican contemporan pare ca poseda toate atributele Eroului Salvator: el identifica, foarte usor, dusmanul si are capacitatea de a-l demasca; se impune in momentul in care rezistenta nu mai pare posibila si, in ciuda izolarii sale, coalizeaza fortele sociale capabile sa rastoarne balanta puterii.
\nO alta ipostaza, recenta si inedita, este aceea a Eroului Salvator nascut chiar in spatiul Raului; in acest caz este vorba despre liderul american predestinat sa schimbe lucrurile, chiar lumea. A fost interesanta, din acest punct de vedere, intrarea pe scena politica a presedintelui Barack Obama si perceptia pe care a st\u00e2rnit-o pe plan mondial. P\u00e2na si un\u00a0 dusman declarat al SUA, precum Hugo Chavez, afirma, la putin timp dupa alegerile c\u00e2stigate de actualul presedinte, ca \u201e…Obama va fi primul presedinte, sau presedintele al carui mandat va incheia demontarea vechiului imperialism. Si va naste, intr-adevar, un continent al egalilor.\u201c4 Ori, tocmai orizontul asteptarilor a afectat, in scurt timp, imaginea unui presedinte care pare altfel bine intentionat.
\nToata aceasta structura mitologica face din antiamericanism o tema de succes, ii asigura vigoarea si puterea de a penetra in cele mai diverse spatii geografice si culturale, in mediile populare, dar si in cele academice. O astfel de raportare dramatica este efectul restructurarii mondiale. Din nou, Girardet are dreptate c\u00e2nd afirma ca, mai ales la nivelul perceptiilor colective, Noul este Vechi, ca \u201eefervescenta mitica se declanseaza atunci c\u00e2nd in constiinta colectiva incepe sa opereze ceea ce am putea numi un fenomen de nonidentificare. Dintr-o data, ordinea existenta apare ca straina, ostila. Modelele oferite de viata comunitara par a-si pierde orice semnificatie, orice legitimitate.\u201c5 Globalizarea, ca proiect esentialmente umanist, transforma intreaga lume, iar o astfel de finalitate genereaza, inevitabil, reactii, riposte manifeste si la nivel mentalitar. Criza mondiala ca posibil efect\/esec al capitalismului, polarizarea sociala si marginalizarea, competitia acerba pentru sursele energetice, asa-zisul efect de domino al miscarilor socio-politice din spatiul statelor nord-africane, prelungirea starii de razboi din Afganistan si Irak sunt tot at\u00e2tea prilejuri de culpabilizare, de catre antiamericani, a SUA.<\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Vezi Jean-Fran\u00e7ois Revel, \u201eObsesia antiamerican\u00e3\u201c, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004. Vezi si Jean-Jacques Wunenburger, \u201eOmul politic \u00eentre mit si ratiune – o analiza a imaginarului puterii\u201c, Editura Alfa, Cluj-Napoca, 2000 – o carte-interogatie cu referire la responsabilitatea imaginarului politic vizavi de perpetuarea formelor colective ale ostilitatii. Ernst Cassirer, \u201eLe mythe de L’Etat\u201c, Gallimard, Paris, 1993; Raoul Girardet, \u201eMythes et mythologies politiques\u201c, Seuil, Paris, 1990
\n2. Vezi Raoul Girardet, op. cit. (vezi editia rom\u00e2neasca folosit\u00e3 de noi: \u201eMituri si mitologii politice\u201c, Editura Institutului European, Iasi, 1997)
\n3. \u201ePrin complicitatea unor politicieni si a unor reviste, sprijinindu-se pe un sistem de distributie imbatabil, americanii ne impun filmele lor\u201c declara Bernard Tevernier, om de film francez – vezi Jean-Fran\u00e7ois Revel, op. cit., p. 164
\nhttp:\/\/www.antena3.ro\/externe\/are-obama-un-nou-fan-hugo-chavez-obama-primul-presedinte-care-va-demonta-imperialismul-69676.html
\n4. Raoul Girardet, op.cit., p. 142
\n5. Atitudinea este prezenta, evident mai nuantat, si \u00een cele mai recente si seducatoare teorii ale Conspiratiei; astfel, finalitatea conspiratiei ar fi ascunderea iminentei Apocalipse presupuse de epuizarea resurselor energetice conventionale. Vezi \u201eCollapse\u201c (2009), documentarul lui Michael Ruppert, autor de carti si documentare considerate, de catre unii analisti, drept teorii ale conspiratiei.<\/p>\n

 <\/p>\n

MIHAELA GRANCEA \/ MARIAN COMAN<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mitologii noi, mitologii vechi. Consideratii despre structura mitica a discursului antiamerican Globalizarea ca macroproces nu se limiteaza la actul politic si economic. Astazi, a vorbi despre globalizarea culturala si informationala a devenit un fapt quasi-banal. Evident, in timp, aceasta presupune si generalizarea, asumarea unui cod cultural, a unui sistem axiologic cu valori universal-valabile specifice \u201esocietatii… Cite\u0219te mai mult »Natiunea intre sentiment si ratiune. O istorie subiectiva (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4960,4959,4961,4962],"class_list":["post-6629","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-antiamericanism","tag-antiiudaism","tag-conspiratia-globalizarii","tag-tema-eroului-salvator"],"views":1818,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6629","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6629"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6629\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6629"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6629"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6629"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}