{"id":6625,"date":"2011-03-03T07:18:44","date_gmt":"2011-03-03T05:18:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6625"},"modified":"2011-03-03T07:21:33","modified_gmt":"2011-03-03T05:21:33","slug":"presedintele-si-feministele-lui","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/presedintele-si-feministele-lui\/","title":{"rendered":"Presedintele si feministele lui"},"content":{"rendered":"

\u00cen decembrie anul trecut, pe coperta faimoasei reviste \u201eRolling Stone\u201c trona pe fundalul culorilor steagului italian un z\u00e2mbitor Silvio Berlusconi (Premier si Presedinte al Consiliului \u201edell’Italia repubblicana\u201c), declarat starul rock al anului, r\u00e2vnita distinctie acord\u00e2ndu-i-se \u00een urma minunatelor sale prestatii \u00een telenovela \u201eNoemi Letizia\u201c (\u00een rolul principal Noemi Letizia si Premierul). <\/strong><\/em><\/p>\n

Dar ceea ce era mai bun abia urma sa urmeze. Majoritatea intelectualilor italieni care nu au facut o criza de apoplexie cu ocazia primei telenovele o pot face acum, odata cu iesirea pe \u201epiata media\u201c a celei de-a doua minore devenite majora la timp si a carei faima a deposedat-o de numele de familie, devenind din Ruby… Rubygate. Trebuie sa recunosc: stricta focalizare asupra lui Silvio Berlusconi mi se pare injusta, \u00een masura \u00een care asistam la un fenomen general de gigoloizare politica \u00een Europa si nu numai (Sarkozy-Carla Bruni, reprezentantii Georgiei care petrec cu 80 de prostituate la Summit-ul NATO, inepta mediatizare a casatoriei printului William sau autohtona Elena). Mai nou, politicienii se prezinta si se v\u00e2nd asemeni masinilor cu multi cai putere, dotate cu cele mai sofisticate sisteme de securitate si de confort, dar care par sa nu faca doi bani fara o pereche de silicoane l\u00e2nga. Presupun ca e vorba de punerea \u00een practica a vorbei de duh a tuturor feministelor de pe sticla (sticla aia care \u00eengrasa 5 kilograme) care se alina si se alinta \u00eentre ele cu credinta ca \u201e\u00een spatele fiecarui barbat puternic sta o femeie puternica\u201c… sau asa ceva. Recunosc\u00e2ndu-mi umilul rol de fiinta exclusa din \u201edomeniul ratiunii\u201c de at\u00e2tea sute de ani si cu argumente at\u00e2t de virile, ma \u00eentreb, fara nicio intentie de a deveni avocatul diavolului: trebuie sa ma bucur ca pe l\u00e2nga barbat exista o femeie sau sa pl\u00e2ng pentru ca este pe l\u00e2nga, \u00een spate si sta? Am remarcat si cu alte ocazii ca miza feminismelor a stat \u00een a transforma (a ridica?) femeia de la rangul de a fi subiect de observatie sau de discutie (precum vremea si fotbalul) la rangul de a fi un subiect. Asta se \u00eent\u00e2mpla cam t\u00e2rziu, tocmai \u00een momentul \u00een care barbatii se saturau de el, \u00eel deconstruiau si \u00eel scoteau din moda. Totusi, de-a lungul istoriei au avut abilitatea sa construiasca cel putin un sistem care sa functioneze si \u00een absenta subiectului ca urmas al blajinei persoane crestine. C\u00e2nd atributele metafizice ale subiectului s-au evaporat, sau, dupa cum ar spune Nietzsche, c\u00e2nd unii au descoperit maimutareala din spatele genealogiei moralei, subiectul s-a transformat \u00een capul de locuitor identificabil prin proprietatile lui. Era un moment propice pentru ca sexul slab sa \u00eesi revendice si el dreptul de proprietate, inclusiv asupra propriului trup. De unde confuzii nenumarate: feministe sunt si playmate-urile si filosoafele serioase, si carieristele si casnicele… iar \u201eemanciparea\u201c, daca e sa o luam dupa numarul aspirantelor la o pozitie \u201epe sticla\u201c, nu e dec\u00e2t numele unei strategii comerciale (rationale?\/ masculine?) de a \u00eenlocui aservirea femeii cu cea a asa-zisei feminitati. De fapt, multe femei sunt aservite tocmai prin (de)servirea lor cu supradoze fatale de \u201efeminitate\u201c.
\nAporiile \u00een care se zbat feminismele par de nedepasit, \u00een masura \u00een care femeia trebuie \u201eextrasa\u201c dintr-un sistem gata construit (evident, masculin). Daca femeia e \u201enatura\u201c, cum sa ajungi la ea? Printr-o \u201ereductie fenomenologica\u201c, care vizeaza stadiul pre-obiectiv al fiintei? A raspunde la \u00eentrebarea aceasta nu poate duce dec\u00e2t (din nou) fie la excluderi, fie la \u201eeternul feminin\u201c si la \u201eporumbite care-si c\u00e2nta amorul\u201c (pe limba lor). O solutie \u00e0 la Levinas care sa-l faca pe individ sa se consume \u00eentr-o eterna grija pentru celalalt nu pare sa functioneze (prea mult Photoshop strica la chip). Daca femeia e la fel de \u201eculturala\u201c ca barbatul, cum sa o definesti fara a cadea \u00eentr-o \u00eentrebare metafizica (adica masculina), de genul: \u201eCe e femeia?\u201c. Ca discursul feminist e blocat \u00een aceste aporii demonstreaza practic manifestatiile care au avut loc pe data de 13 decembrie \u00een mai toata Italia. Sub sloganul \u201eDaca nu acum, c\u00e2nd?\u201c femeile italiene de toate coloraturile (de la prostituate la maicute) s-au adunat \u00een piete pentru a scanda, desigur, \u00eempotriva Premierului (ceea ce are o logica), dar, mai ales pentru a-si apara demnitatea… fiecare pe a ei. Prostituatele \u00eesi aparau demnitatea de sex-workers, iar celelalte \u00eesi aparau… demnitatea. De unde si diviziunea dintre ele depl\u00e2nsa de feministele care vad \u00een ea o ocolire a realelor probleme: Berlusconi pe de o parte si a faptului ca asa-zisele activitati strict feminine ram\u00e2n cantonate \u00een formula care asociaza plata cu degradarea (nu e vorba desigur, numai de sex-workers, ci si de activitati precum \u00eengrijirea batr\u00e2nilor si copiilor cu greu scoasa din cadrul obligatiilor \u201enaturale\u201c ale femeilor pentru a fi integrate \u00eentr-o forma de munca platita). Desigur, \u00een partile \u201ebogate\u201c ale Italiei muncile \u00eenjositoare sunt prestate exclusiv de \u201eextracomunitari\u201c (\u00een zonele sarace precum Sicilia, supranumita si Somalia Italiei, femeile au ramas exact unde erau acum 400 sau 500 de ani si \u00een plus, multora dintre ele, intens spalate pe creier de Biserica: li se pare normal sa fie asa), majoritari de nationalitate rom\u00e2na. Statutul lor legal e quasi-inexistent. Incompetenta statului rom\u00e2n de a face fata presei italiene, care ca orice presa traieste din distorsiuni monstruoase, nu a facut dec\u00e2t sa ofere Italiei si altor tari forta de munca la negru, pe an ce trece mai \u201eieftina\u201c. \u00cen spatele discursurilor fasciste italiene stau sute de mii de \u201einfirmiere\u201c si muncitori rom\u00e2ni care, \u00een urma scandalurilor mediatice, lucreaza aproape la jumatate de pret fata de cum o faceau acum 3-4 ani. Si c\u00e2nd spun \u201ediscursuri fasciste\u201c nu urmaresc efecte de retorica. Conform unui articol din \u201eThe Guardian\u201c (cu date preluate din \u201eCorriere della Sera\u201c) scandalurile sexuale ale lui \u201eIl Cavaliere\u201c, \u00een loc sa diminueze popularitatea partidului sau a facut-o sa creasca \u00een ultimul an de la 27,6% la 30,2%. Alternativa pe care ar avea-o italienii \u00een absenta lui Berlusconi e sumbra: coalitia fascista a lui Gianfranco Fini sau o minoritate de centru-st\u00e2nga cu renume pentru incapacitatea de a se coaliza \u00eentr-o veritabila opozitie condusa de Pier Luigi Bersani.
\nDar de unde capacitatea misterioasa a lui Berlusconi de a rezista \u201egravitatiei politice\u201c? Pentru cine a vazut \u201eVideocracy\u201c raspunsul e clar. Berlusconi schimba radical conceptul de lider politic clasic, care are macar \u201ebunul-simt\u201c de a se prezenta ipocrit \u00een fata maselor, prezent\u00e2nd doar \u201efata stralucitoare\u201c si familist-crestina a afacerii. Berlusconi e visul multor italieni \u00een a caror vene curge de zeci de ani o televiziune Berlusconi si o presa Berlusconi care combina cu succes calitatile de \u201elatin lover\u201c cu cele ale visului american (masini mari, vile mari, conturi mari, s\u00e2ni mari). Previziunile lui Pasolini care vedea \u00een televiziune, \u00een papalitate si \u00een fascism cele mai mari pericole s-au adeverit. Il Cavaliere a \u00eenteles lectia istoriei secolului trecut: a \u00eenteles ca a conduce masele \u00eenseamna a le crea, extrag\u00e2nd maximul de \u00eentelepciune din vorba lui Mussolini dupa care a conduce poporul italian nu e dificil, ci inutil. Si pe buna dreptate, un popor s-ar putea realmente revolta, pe c\u00e2nd o masa de telespectatori e mult mai amuzanta. Asa ca prima emisiune TV marca Berlusconi (un soi de poker pe dezbracate care a st\u00e2rnit nu furia moralistilor, ci a patronilor de fabrici care se pl\u00e2ngeau de muncitorul care venea la fabrica deja vlaguit dupa ce asteptase toata noaptea sa vada ce se ascunde sub desuurile nevestelor altora) nu e doar \u00eenceputul unei cariere media, ci \u00eenceputul carierei sale politice. Daca n-am sti mai bine aproape ca am putea vedea \u00een liderul italian cel mai mare \u201eexeget\u201c a teoriilor despre putere ale lui Foucault. Berlusconi are un talent natural \u00een a identifica exact pe unde se disemineaza puterea si cum poate ea actiona la nivele aparent banale. Dupa ce am vazut \u201eVideocracy\u201c (sau despre ascensiunea politica a unui din ce \u00een ce mai putin mascat star porno) am \u00eenceput sa-mi pun serioase \u00eentrebari cu privire la viitorul politic al lui Dan Diaconescu. Rating-urile uluitoare ale OTV-ului ma fac sa ma \u00eentreb daca poporul (?), masa de rom\u00e2ni poate rezista tentatiei de a transforma \u00een lider un Ales care se prezinta \u00een fata natiei nu numai cu nenumarate Elodii, ci si cu \u201eretete cu usturoi pentru a supravietui Apocalipsei\u201c.
\nRevenind \u00eensa la Il Cavaliere si la feministele lui (\u00een masura \u00een care El le poate iubi pe toate, indiferent de gradul de demnitate de care dispun) putem observa ca a luat-o \u00eenaintea altor politicieni, prefigur\u00e2nd si introduc\u00e2nd noi trasaturi \u00een \u00eensasi ideea de lider, \u00een masura \u00een care, \u00een mod paradoxal, folosindu-se abil de puterea descentrata a reusit o \u201erecentralizare a ei\u201c. \u00cen Italia se vorbeste pe buna-dreptate de existenta unui \u201eregim\u201c. Foucault avea naivitatea de a crede ca exista trei planuri care ar putea \u201edeconecta cresterea capacitatii (tehnice) de o intensificare a relatiilor de putere\u201c. El vedea posibilitatea unui soi de \u201eiluminare\u201c, \u201eiesire\u201c (desigur, fara valente metafizice) \u00een faptul ca \u201edominatia asupra lucrurilor trece prin raportul cu ceilalti, iar acesta, la r\u00e2ndul lui, implica, de fiecare data, relatii cu sine \u00eensusi, si invers\u201c. Sa fi vazut Foucault \u00een \u201erelatia cu sine \u00eensusi\u201c o posibilitate de a salva o far\u00e2ma de lumina din esecul Luminilor? Trebuie sa recunoastem, ca cel putin din punct de vedere logic, daca ar fi sa re\u00eencepem de undeva (aserviti cum suntem de ramasitele grecesti si crestine), \u201erelatia cu sine\u201c pare sa fie \u00een continuare punctul de pornire. Un personaj precum Berlusconi vine \u00eensa sa ne arate fara prea multa teorie ca \u201erelatia cu sine\u201c daca e \u00eendeajuns de mult mediata (a se lua \u00een considerare toate valentele acestui cuv\u00e2nt) poate topi \u00eentr-o indistinctie de nedescris cele trei tipuri de raporturi care ar trebui sa se regleze oarecum homeostatic \u00eentre ele. \u00cen societatea de telespectatori Big Brother pe care liderul politic a creat-o e practic imposibil sa distingi relatia cu sine de relatia cu ceilalti sau cu lucrurile. Pe deasupra indistinctiei \u00eentre medieri si cei care mediaza, liderii politici mai au la \u00eendem\u00e2na o alta extrem de folositoare (despre care am vorbit deja \u00een alt articol, \u201eTribuna\u201c, nr. 202), cea dintre bani si non-bani. Feminismele sunt anacronice \u00een masura \u00een care se mai revendica de la un limbaj ce mizeaza pe opozitia subiect-obiect. Indistinctiile de care vorbeam, depasesc lumea pasionala a violentei dintre cele doua. Un Walter Benjamin mult mai interesant \u00een teoria despre alegorie dec\u00e2t \u00een cea despre reproducerea mecanica observa tocmai disparitia celebrei opozitii \u00een procesul de fetisizare si alegorizare a marfii. Piata media, piata financiara sau pietele mai clasice de unde ne mai cumparam rosii, supun obiectul unei \u201eexperiente alegorice. E extrapolat din contextul vietii, dezmembrat si \u00een acelasi timp conservat\u201c. Alegoria are multe de a face cu o \u201emacelarie\u201c. Stabilirea pretului e un proces \u201eenigmatic\u201c, \u201emistic\u201c (demult dezlipita de costurile de productie sau plata fortei de munca) ce transforma marfa ca valoare \u00een ceva universal, fiind \u00een acelasi timp si un lucru c\u00e2t se poate de \u201ereal\u201c. Prin urmare problema feministelor a devenit identica cu cea a oricarui individ al societatii \u201ealegorizate\u201c. \u00cenainte de a stabili doza exacta de \u201edemnitate\u201c a tipurilor de munca, ar trebui sa stabileasca si momentele exacte \u00een care ei & ele nu sunt \u201e\u00een relatia cu sine\u201c, cu \u201ealtii\u201c si cu \u201elucrurile\u201c doar bucata de carne fetisizata \u00een abatorul global (perioada de somn se exclude). P\u00e2na atunci, oric\u00e2t s-ar revolta, ei & ele apartin de drept si de fapt, si poate… chiar \u201epe buna dreptate\u201c, Cavalerului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen decembrie anul trecut, pe coperta faimoasei reviste \u201eRolling Stone\u201c trona pe fundalul culorilor steagului italian un z\u00e2mbitor Silvio Berlusconi (Premier si Presedinte al Consiliului \u201edell’Italia repubblicana\u201c), declarat starul rock al anului, r\u00e2vnita distinctie acord\u00e2ndu-i-se \u00een urma minunatelor sale prestatii \u00een telenovela \u201eNoemi Letizia\u201c (\u00een rolul principal Noemi Letizia si Premierul). Dar ceea ce era… Cite\u0219te mai mult »Presedintele si feministele lui<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[2758,4956,4958,4957,4955],"class_list":["post-6625","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-dan-diaconescu","tag-feminisme","tag-otv","tag-scandalurile-sexuale-berlusconi","tag-silvio-berlusconi"],"views":1762,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6625","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6625"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6625\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6625"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6625"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6625"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}