{"id":6622,"date":"2011-03-03T07:16:37","date_gmt":"2011-03-03T05:16:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6622"},"modified":"2011-03-03T07:17:33","modified_gmt":"2011-03-03T05:17:33","slug":"dezamagiri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dezamagiri\/","title":{"rendered":"Dezamagiri"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: left;\">\n<p><em><strong>Mai exista rom\u00e2ni care, dupa douazeci si unu de ani, nu sunt dezamagiti de ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat si se \u00eent\u00e2mpla \u00een tara? Dezamagiri sociale, economice, politice, culturale, morale. Probabil, dar nu par sa fie prea numerosi si ei trebuie cautati cu certitudine printre afaceristi, politicieni si intelectuali, adunatura cu moravuri balcanice si t\u00e2fna occidentala convinsa si \u00eencerc\u00e2nd sa convinga ca tine pasul cu istoria.<br \/>\n<\/strong><\/em><br \/>\nDezamagirile rom\u00e2nilor obisnuiti, al caror ecou se face la rastimpuri auzit si ram\u00e2ne fara nicio consecinta, sunt mai nimic pe l\u00e2nga caderea \u00een pesimism si \u00een lehamite a celor care, ipocrita naivitate!, au crezut si mai cred din ad\u00e2ncul rarunchilor \u00een democratie, liberalism si toata salata ideologica si economica v\u00e2nduta ca remediu infailibil al iesirii Rom\u00e2niei la lumina. La lumina Occidentului, se \u00eentelege, fiindca aiurea \u00een lume domneste \u00eentunericul cel mai profund. Dar suntem \u00eenca \u00een Rom\u00e2nia, s-ar putea sa si ram\u00e2nem \u00eenca multa vreme, ceea ce n-ar fi o catastrofa dupa c\u00e2te catastrofe ne-a fost dat sa traim, daca mi se \u00eengaduie o prevestire. Iata \u00eensa ca adunatura neaosa de profitori \u00een bratele careia elitele noastre ce-si trimit neobosite flori si sarutari pentru rezistenta pe baricada luciditatii cu profit asigurat si-au cautat si au gasit culcus, dragalasenii si glorie mediatica nu-i prea mai ia \u00een seama, ram\u00e2ne surda la apelurile lor nu lipsite de aceeasi ipocrita si, sa recunoastem, \u00een felul ei \u00eenduiosatoare\u00a0 naivitate. De unde dezamagirea patetica, suferinta publica, deznadejdea ca pasaport \u00een speranta unui miracol care sa le redreseze moralul politic si sa le redea \u00eencrederea ca liberalismul si maretele virtuti visate ale democatiei si capitalismului n-au murit \u00een Rom\u00e2nia, ca liberalii nostri nu s-au pus laolalta cu socialistii din coniventa ideologica (nici unii, nici altii nu mai cocheteaza cu ideologiile), ci din pragmatism politic. Detestabil concubinaj, desigur pentru orice fanatic al puritatii ideilor. Ceea ce refuza cu buna stiinta ipocritii nostri naivi sa accepte este ca azi, si asta de aproape treizeci de ani, democratia si capitalismul nu mai sunt si nu vor mai fi ce-au fost.<br \/>\n\u00cemi pierd probabil vremea, dar le recomand lectura urgenta a eseului \u201eL\u2019oligarchie \u00e7a suffit, vive la d\u00e9mocratie\u201c (Herv\u00e9 Kempf, Seuil, Paris, 2011). Kempf e ziarist la cotidianul \u201eLe Monde\u201c. Pornind de la realitatea ca politologii si comentatorii \u00een general ai convulsiilor lumii se limiteaza la opozitia dintre dictaturi si democratie, el conchide ca aceasta simplista opozitie serveste de fapt o oligarhie drapata \u00een virtutile unei democratii golite de sens; jovialismul reportajelor si al analizelor evenimentelor din Tunis si Egipt \u00eei dau perfecta dreptate. Oligarhia profita de incapacitatea de a g\u00e2ndi politica altfel dec\u00e2t ca o alternativa \u00eentre dictatura si democratie pentru a-si consolida \u201eputerea invizibila\u201c asupra societatii si a trafica pur si simplu democratia reduc\u00e2nd-o la un simulacru formal, la un spectacol electoral regizat de profesionisti aflati \u00een slujba ei. \u00cen aceasta perversiune a democratiei, politica reala nu mai este definita \u00een spatiul public, ea este negociata \u00een spatele usilor \u00eenchise de guvernele alese si de elitele care reprezinta de o maniera \u201estrivitoare\u201c interesele mediului de afaceri. Warren Buffet, pe locul trei printre oamenii cei mai bogati de pe planeta, icoana a speculantilor fara scrupule, declara cu cinism \u00een urma cu c\u00e2tiva ani ca \u201eexista bine\u00eenteles o lupta de clasa. Dar e clasa mea, clasa bogatilor care poarta razboiul si-l va c\u00e2stiga\u201c. Cei ca el, explica Kempf, si-au oferit institutii pe masura, Trilaterala, grupul Bilderberg, \u00eent\u00e2lnirile anuale de la Davos, iar media, \u00een principiu, c\u00e2ine de garda al democratiei, le sta lauditiva la dispozitie.<br \/>\n\u00cen Grecia antica, oligarhia era o adevarata alegere politica, la fel ca si regatul sau democratia, o regrupare de \u00eentelepti \u00een serviciul comunitatii. Membrii de azi ai acestei noi caste conducatoare au facut trocul \u00eentre cultura nationala si cea a mondializarii, care nu este altceva dec\u00e2t un sistem de valori la care statele democratice se supun, renunt\u00e2nd la cautarea interesului general \u00een favoarea profitului c\u00e2torva si cu orice pret.<br \/>\nHerv\u00e9 Kempf pune \u00een sf\u00e2rsit \u00eentrebarea cruciala: de ce popoarele tolereaza aceste puteri oculte care au transformat democratia \u00eentr-un simulacru? Si raspunde: oamenii nu se revolta pentru ca nu vor. Sistemul supravietuieste \u201epentru ca a reusit sa creeze adeziunea oamenilor la ceea ce este\u201c prin iluzia \u00eembogatirii la \u00eendem\u00e2na oricui. Re\u00eentoarcerea la adevarata democratie nu se va petrece dec\u00e2t atunci c\u00e2nd resursele planetare vor fi epuizate si preturilor vor creste \u00een toate domeniile din cauza supraconsumului, baza puterii economice a noilor oligarhi.<br \/>\nScriu aceasta corespondenta la o zi dupa ce armata l-a scos din decor cu multa consideratie pe Mubarak, dictatorul at\u00e2t de iubit, de ocrotit si de respectat de Occident, si a doua zi dupa ce a \u00eenceput exodul tinerilor tunisieni, revoltatii din urma cu o luna, spre Europa. Ziaristii si comentatorii joviali continua sa vorbeasca despre democratia ce-a rasp\u00e2ndit \u00een tarile arabe un parfum de libertate. Parfum de libertate soporific pe care rom\u00e2nii azi dezamagiti \u00eel respira de douazeci si unu de ani.<\/p>\n<p style=\"text-align: right;\"><em><strong><br \/>\n(14 februarie 2011)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mai exista rom\u00e2ni care, dupa douazeci si unu de ani, nu sunt dezamagiti de ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat si se \u00eent\u00e2mpla \u00een tara? Dezamagiri sociale, economice, politice, culturale, morale. Probabil, dar nu par sa fie prea numerosi si ei trebuie cautati cu certitudine printre afaceristi, politicieni si intelectuali, adunatura cu moravuri balcanice si t\u00e2fna occidentala&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dezamagiri\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Dezamagiri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4953,4951,4954,4952],"class_list":["post-6622","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-dezamagiri-politice","tag-dezamagiri-sociale","tag-mentalitati-balcanice","tag-situtie-economica"],"views":2005,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6622","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6622"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6622\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6622"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6622"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6622"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}