{"id":6603,"date":"2011-03-03T07:00:07","date_gmt":"2011-03-03T05:00:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6603"},"modified":"2011-03-03T07:02:00","modified_gmt":"2011-03-03T05:02:00","slug":"mimarea-guvernarii-si-alternativa-ei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mimarea-guvernarii-si-alternativa-ei\/","title":{"rendered":"Mimarea guvernarii si alternativa ei"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen perioada interbelica sistemul electoral autohton avea drept figura centrala regele, acesta fiind elementul esential \u00een conturarea echipei guvernamentale, asa \u00eenc\u00e2t elementul definitoriu \u00eel constituia nu rezultatul votului (cumva previzibil), ci optiunea regala pentru partidul ce va fi fost desemnat sa organizeze alegerile. O logica democratica inversata, nu alegerile si apoi guvernul, \u00eent\u00e2i formarea cabinetului si apoi alegerile. Adaugam si sistemul primei majoritare (dupa 1926) pentru partidul care obtinea cel putin 40% din totalul voturilor si obtinem formula unei democratii fragile, cu nereguli electorale la tot pasul, adica o democratie mimetica daca este sa \u00eel citam pe Matei Dogan. Comunismul autohton revine la formula clasica, alegerile si apoi guvernul, dar acest lucru se \u00eent\u00e2mpla \u00een conditiile lipsei pluripartitismului, un singur partid fiind plebiscitat de c\u00e2te ori avea nevoie. <\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Cine pe cine mai reprezinta?<\/strong><br \/>\nDupa 1989 sistemul electoral se construieste pe pilonii democratiei reprezentative, dar elementele coruptiei experimentate \u00een perioada interbelica nu dispar, asa \u00eenc\u00e2t partidele, pentru a-si asigura suprematia, nu ezita sa foloseasca mita electorala, votul multiplu si alte tehnici menite sa le completeze zestrea de voturi. Se pune \u00eentrebarea legitima cine pe cine mai reprezinta, \u00eentruc\u00e2t partidele nu sunt interesate de reprezentarea propriilor segmente electorale, ci, mai degraba, sunt perfect \u00eendreptatite sa aspire la exploatarea \u00een indiviziune a resurselor statului (Daniel Barbu), resurse ce vor putea fi redistribuite \u00een campaniile electorale sub forma de cadouri electorale pentru a se asigura supravietuirea politica. Se adauga ingredientele retelelor clientelare de control al votului (sistemul administrativ si birocratic e generos si poate primi cu bratele deschise ofertele de nerefuzat ale partidelor) si ajungem la formula, daca nu a unei democratii mimetice, macar a unei mimari a guvernarii, pentru ca singurele realitati ale Rom\u00e2niei postcomuniste par a se reduce la goana partidelor pentru resursele publice (o stranie simbioza \u00eentre politicieni si cetateni, cu c\u00e2t primii se \u00eembogatesc mai mult, cu at\u00e2t cei din urma devin mai saraci), la eternizarea UDMR-ului la putere (acest partid balama ce se simte foarte bine \u00een actuala stare de fapt), la logoreea verbala din mass-media a trimisilor partidelor si, de data mai recenta, la reaparitia cultului personalitatii \u00een varianta feminina, cu Elena Udrea \u00een rolul de adulata (este absolut trivial modul \u00een care intelectuali importanti, membri de partid sau simpli lachei \u00eenalta ode unei femei, bagam de seama, foarte importante \u00een economia partidului de la putere).<br \/>\n<strong>Mimarea guvernarii vs. vointa cetateneasca<\/strong><br \/>\nSe mimeaza independenta si procesul de justitie, fiind absolut indecent modul \u00een care se aplica legea \u00een aceasta tara. Se mimeaza reforma, singura imagine ce ne vine \u00een minte atunci c\u00e2nd ne g\u00e2ndim la cuv\u00e2ntul reforma fiind aceea a slugarniciei unui premier si a cabinetului sau \u00een fata vointei prezidentiale. Se mimeaza reprezentarea intereselor cetateanului, pentru ca despre ce interese vorbim atunci c\u00e2nd cheltuim resurse publice importante pentru a inaugura, \u00een comune sordide, parcuri de agrement (nu de retele de canalizare au nevoie oamenii de la tara, ci de parcuri de distractii, asa au g\u00e2ndit reprezentantii cetatenilor). Dar daca aceasta simbioza bizara politician-cetatean functioneaza ireprosabil, de ce nu s-ar impune de la sine necesitatea unui asemenea demers administrativ? Mai exista vreo cale alternativa pentru iesirea din aceasta spirala maladiva? Se prea poate sa existe.<br \/>\n\u00cen judetul Timis, \u00eentr-o localitate rurala (Peciu Nou), s-a \u00eent\u00e2mplat un fapt de un inedit aparte (mass-media desigur nu a zabovit prea mult asupra acestui subiect, nu este at\u00e2t de important \u00een comparatie cu telenovela infractionala a interlopilor). Cetatenii acestei comune s-au revoltat \u00eempotriva nu stiu carui proiect propus de un oarecare investitor italian (imaginile filmate \u00een sala de sport a localitatii sunt exemplare, iar civismul cetatenilor pare o oaza \u00eentr-o mare nationala de indiferenta). Consilierii locali, lu\u00e2nd act de aceasta vointa cetateneasca, au votat \u00eempotriva proiectului respectiv. Iata un exercitiu admirabil ce trebuie contabilizat, cetatenii pot face agenda publica a politicienilor locali, vointa lor si exprimarea acesteia poate sa \u00eensemne ceva \u00een contextul unui protest decent articulat si exprimat, iar lipsa lor de reactie vizavi de problemele care-i privesc poate sa \u00eensemne altceva.<br \/>\nIata de ce democratia autohtona are \u00een fata doua cai de evolutie. Calea batatorita dupa 1989, a mimarii guvernarii (cu formatiunile partizane \u00een rol de gangsteri pusi pe capatuiala) sau, dimpotriva, calea alternativa, a guvernarii \u00een sensul reproducerii binelui public. Pentru ambele variante elementul esential \u00eel reprezinta cetateanul. Felul de a se raporta la cele doua moduri de evolutie devine punctul central. Faptul petrecut \u00een comuna timiseana este unul revelator. \u00cen caz contrar ram\u00e2nem pe mai departe prizonierii actului de mimare a guvernarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen perioada interbelica sistemul electoral autohton avea drept figura centrala regele, acesta fiind elementul esential \u00een conturarea echipei guvernamentale, asa \u00eenc\u00e2t elementul definitoriu \u00eel constituia nu rezultatul votului (cumva previzibil), ci optiunea regala pentru partidul ce va fi fost desemnat sa organizeze alegerile. O logica democratica inversata, nu alegerile si apoi guvernul, \u00eent\u00e2i formarea cabinetului&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mimarea-guvernarii-si-alternativa-ei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Mimarea guvernarii si alternativa ei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4931,4930,4932],"class_list":["post-6603","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-lipsa-pluripartitismului","tag-sistem-electoral","tag-vointa-cetateneasca"],"views":1695,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6603","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6603"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6603\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6603"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6603"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6603"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}