Plin de surprize ca de obicei, \u201eContemporanul\u201c vine cu o admirabila restituire datorata dlui Alex Stefanescu: \u201eRadu Tudoran, din nou in prim-plan\u201c. Probabil ca, la concurenta cu Constantin Chirita cu ai sai \u201eCiresari\u201c, Radu Tudoran este cel mai citit scriitor postbelic cu \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c (1954), roman care s-a bucurat copios de sufragiile unanime ale noilor generatii (dar nu numai). Popularitatea lui imensa datorata acestei carti fermecatoare si ecranizarii ei va fi blocat intruc\u00e2tva chiar cunoasterea unui scriitor mult mai complex precum si accesul la una sau alta din celelalte numeroase scrieri ale lui. In ochii cititorilor fideli, Radu Tudoran a ramas autorul capodoperei indiscutabile, in genul ei, \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c. Este doar o explicatie posibila a \u201etacerii\u201c, relative, ce s-a intins asupra scriitorului captiv al propriei capodopere. Vor fi fiind si alte explicatii. Spre deosebire de fratele sau, avangardistul impenitent Geo Bogza, Nicolae Bogza devenit Radu Tudoran este un scriitor de format \u201eclasic\u201c si, in fond, in toate scrierile lui rezistente ( o carte datata, marcata de semnele ideologice ale timpului este \u201eDunarea revarsata\u201c din anii ’50) revine, in contexte si dispozitii diferite acelasi motiv, putem spune central, din \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c: stravechiul motiv al plecarii, al voiajelor si calatoriilor reale ori imaginare, nutrite de atractia si de mirajul departarii si al evaziunii in aventura cunoasterii ce definesc, in fine, v\u00e2rsta romantica a tinerilor de pretutindeni si dintotdeauna. In explicatia pe care o da celebritatii \u201econfiscate\u201c si reduse la unica-i capodopera, Alex Stefanescu mi se pare ca politizeaza excesiv un adevar ce insa nu poate fi negat: \u201eAcest succes imens se explica prin farmecul personajelor si int\u00e2mplarilor inventate de autor, dar se explica, mai ales, prin dorinta secreta a rom\u00e2nilor de a evada, fie si cu ajutorul imaginatiei, din Rom\u00e2nia comunista. Cu toata imensa popularitate a romanului \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c, despre Radu Tudoran nu se stia pe atunci aproape nimic. Putini aflasera ca era fratele scriitorului Geo Bogza, adus mereu in prim-plan de regimul comunist. Geo Bogza, reporter frenetic si avangardist sfidator in perioada interbelica, depusese dupa instaurarea comunismului in Rom\u00e2nia, la figurat vorbind, juram\u00e2ntul de credinta fata de noua putere, elogiind, printre altele, in termeni ditirambici Uniunea Sovietica. Apoi se distantase de partidul comunist, dar era prea t\u00e2rziu ca sa mai poata fi aruncat in anonimat. Radu Tudoran, la fel de talentat ca fratele lui (poate chiar mai talentat, din punctul de vedere al celui care scrie aceste r\u00e2nduri), a refuzat sa curteze in vreun fel regimul si, fara sa cada chiar in dizgratie, a fost inconjurat de o tacere compacta\u201c. El insusi, Radu Tudoran, spune intr-un interviu din 1992, ca \u201eDupa 1947 am fost inmorm\u00e2ntat, nimeni n-a mai pomenit de mine.\u201c Nu e cazul sa creditam aceasta versiune a \u201etacerii compacte\u201c si a \u201einmorm\u00e2ntarii\u201c unui scriitor care a calatorit mult si copios, a tradus masiv din Fadeev, Goncearov, Nikitin, Ribakov, Semiuskin, A. N. Tolstoi, Jules Verne s.a., despre cartile caruia, si dupa \u201efatidicul\u201c 1947, s-a scris mult si bine, premiat in 1961 cu Premiul Academiei iar in 1982 i se decerneaza Premiul Special al Uniunii Scriitorilor. Legenda sentimentala despre \u201erepunerea in circulatie dupa caderea comunismului\u201c nu trebuie sa discrediteze banalul dar constr\u00e2ngatorul adevar istoric. In plus, putem presupune cu oarecare temei ca, in pofida relatiilor reci dintre cei doi frati celebri ai literaturii rom\u00e2ne, avangardistul, reporterul frenetic cu doua \u201evacante\u201c la Vacaresti (1934, 1937), va fi avut o anumita influenta \u201emodelatoare\u201c asupra autoritatilor comuniste in privinta intangibilitatii ignoratului sau frate care, dupa cum insusi spune, \u201eputeam s-o patesc mai rau, multumeam lui Dumnezeu c\u00e2nd ma lasau in pace. N-am fost arestat nicio zi, n-am facut inchisoare, dar nici nu eram liber, cum nu era nimeni in tara noastra\u201c. Contrar mitului at\u00e2t de rasp\u00e2ndit al \u201efratilor invrajbiti\u201c ( de la \u2026 Cain si Abel la Pr\u00e2slea cel voinic si merele de aur si de la \u201eMiorita\u201c la \u201eDrumul c\u00e2inelui\u201c de Ion Lancranjan), fratii Geo si Nicolae Bogza au, in realitate, o mare trasatura in comun: irepresibila \u201evocatie itineranta\u201c ce-i uneste cu mult mai mult dec\u00e2t ceea ce i-a putut desparti, inclusiv dosarele lor de cadre si care, literar vorbind, nici macar \u201enu-s in chestie\u201c\u2026 Profesionisti ai scrisului, ambii au scris diferit impinsi de forta aceleiasi vocatii a calatoriei prin lumi reale si imaginare, ancor\u00e2nd, unul in Tara de pam\u00e2nt sau in Orion, altul in spatiile fabuloase, in insulele Sporade si in Tara de Foc unde-l duce goeleta \u201eSperanta\u201c plecata din portul Sulina. Restul e\u2026 politica si literatura. Faptul esential ram\u00e2ne acela ca, asa cum scrie Alex Stefanescu \u201eRomanul \u201eUn port la rasarit\u201c ar putea fi comparat deopotriva cu \u201eDesertul tatarilor\u201c (1940) al lui Dino Buzzati si cu \u201eLa Tiganci\u201c (1956) al lui Mircea Eliade, fiind in egala masura o istorie a asteptarii si o istorie a disparitiei voluptoase intr-un alt timp (\u2026) Tinerii care scriu azi roman e ar avea de invatat de la Radu Tudoran. In 1941, c\u00e2nd a publicat \u201eUn port la rasarit\u201c, el avea 31 de ani, ceea ce inseamna ca a inceput sa lucreze la acest prim roman al sau de aproximativ cinci sute de pagini, inca dinainte de a implini 30. La acea v\u00e2rsta stia aproape totul despre lumea in care traia si isi propunea nu sa il epateze cu un teribilism ieftin pe cititor, ci sa il inc\u00e2nte, transport\u00e2ndu-l in zone ale existentei rom\u00e2nesti mai putin cunoscute. Nu int\u00e2mplator, romanul \u201eUn port la rasarit\u201c rezista si azi, dovedindu-si inca o data, la saptezeci de ani de la prima lui aparitie puterea de seductie\u201c. In pofida deosebirilor, cei doi frati din literatura rom\u00e2na ram\u00e2n legati prin aceeasi \u201eputere de seductie\u201c pe care marile lor opere o exercita asupra cititorilor care se incumeta sa le (re)deschida cartile: noua editie a romanului \u201eUn port la rasarit\u201c publicata de \u201eJurnalul national\u201c in Biblioteca pentru toti este doar o ocazie.
\nDeclinul unui poet
\nDespre declinul unui poet adevarat si cu o reputatie stralucita scrie o cronica dezamagita si usturatoare dl Daniel Cristea-Enache in \u201eObservator cultural\u201c: \u201eDinescu, ultimul dans\u201c. In general, criticii mai noi ezita sa vorbeasca (scrie) in termeni reali prefer\u00e2nd in locul analizei si citatului doveditor o eseistica superflua, ironia distanta si subtire sau pamfletul de vorbe grele. La polul opus, atunci c\u00e2nd interesele o cer, se practica eufemismul si, cel mult, litota \u2013 acea figura retorica prin care spui mai putin ca sa se inteleaga mai mult. Ezitarile celor ce apeleaza la formele \u201emoi\u201c ale criticii sunt de inteles si chiar recomandabile: o carte proasta poate fi doar un esec de etapa, iar nu, numaidec\u00e2t, certificatul unui declin sau deces literar. Mircea Dinescu, mare speranta de la debutul cu stralucita \u201eInvocatie nimanui\u201c este un poet important, cu o reputatie bine stabilita. Motorul reputatiei lui si al altora il constituie in primul si ultimul r\u00e2nd, in chip decisiv, talentul sau geniul poetului insusi. Nu-i mai putin adevarat ca in stabilirea \u201ecotei\u201c si consolidarea reputatiei cuv\u00e2ntul criticii oneste are rolul sau. Insa nu criticul literar inalta sau naruieste reputatia scriitorului, ci opinia publica suverana a cititorilor lui. Mircea Dinescu a avut si mai are multi cititori. Ce fel de cititori are azi \u2013 e o alta intrebare. Acestia, cititorii, pot fi influentati, intr-o anumita masura, din ce in ce mai mica, de verdictul criticii. Si nu-i vorba aici de cazurile numeroase, c\u00e2nd o reputatie efemera e stabilita prin puterea consensului care, din diverse pricini in genere neliterare, poate supralicita ori, din contra, submina reputatia scriitorului in ochii cititorilor sai. Functia publica a criticii consta in intretinerea prestigiului meritat, conferit de talent sau geniu, nicidecum in pretentia vana si vanitoasa de a oferi magnanim pomana unei reputatii ce nu intra in misiunea ei. Reputatia se c\u00e2stiga in public si nu in alcov. Analiza pertinenta a productiei literare exprima si masoara competenta si pretentia maxima pe care le pot avea critica si cronicarul literar. Adesea, verdictul asupra unei carti sau alteia poate fi in conflict cu reputatia de care se bucura pe drept cuv\u00e2nt, la un moment dat, un scriitor in ochii celor ce-l citesc: in aceasta consta caracterul inconfortabil si dramatic al misiunii cronicarului literar pe care putini si-l asuma, impreuna cu riscurile ce decurg de aici. Un cronicar de cursa lunga, asa cum a fost la vremea lui Nicolae Manolescu, n-are de ales: el se vede obligat de constiinta profesionala sa cumpaneasca si sa judece, urm\u00e2nd sa dea verdictul fara ca m\u00e2na sa-i tremure prinsa in conjuncturi si reputatii, asum\u00e2ndu-si si posibilitatea de a gresi. Literatura rom\u00e2na n-a dus lipsa de asemenea mari cronicari, i-a avut in interbelic precum si postbelic, in timpul comunismului, nu duce nici azi lipsa lor, dupa ce aceia s-au \u201eretras\u201c din cronica, scriind doar carti de eseuri, istorii literare si monografiile unor scriitori sau idei literare. Unul din cei c\u00e2tiva cronicari de cursa lunga este, azi, dl Daniel Cristea-Enache. Si-a asumat riscurile meseriei cu dramatismul ei inerent, venind, printr-unele din judecatile lui critice, in contradictie nu doar cu opinia publica, aceea care face si desface reputatiile, dar si, in mai multe r\u00e2nduri, cu opinia cronicarilor dinaintea lui, inclusiv cu cei mai longevivi si reputati dintre ei. Luciditatea ascutita si puterea analizei ce despoaie o carte p\u00e2na la piele si s\u00e2nge, consubstantiale, sunt sustinute de un accentuat spirit de independenta \u2013 neat\u00e2rnare hotar\u00e2toare pentru justetea si verosimilitatea verdictelor lui neinfluentate din afara. Exemplara prin analiza, expertiza, independenta judecatii de valoare si arta citatului concludent este cronica lui din \u201eObservator cultural\u201c despre ultima carte a reputatului Mircea Dinescu: nu e cronica unui esec de etapa, ci cronica unui declin literar.<\/p>\n
Impresionanta intre altele este in cronica sa absenta totala a oricarei umbre de satisfactie nutrite de multi in fata unui esec rasunator cum e acesta. Aflat la polul opus nat\u00e2ngilor bucurosi de raul altora, cronicarul din \u201eObservator cultural\u201c scrie o cronica atasanta, str\u00e2ns dedicata textului, citeste cu speranta si e dezamagit de ceea ce citeste: \u201eIn \u201eFemeile din secolul trecut\u201c, aproape toate poemele pretins erotice sunt dezamagitoare; si, ca vechi admirator al liricii lui Mircea Dinescu, m-am intrebat imediat: de ce oare? De ce, in comparatie cu Brumaru din \u201eInfernala comedie\u201c si din alte splendide nerusinari, un poet at\u00e2t de inzestrat ca Dinescu se afla intr-o postura de inferioritate? Fiindca autorul mai t\u00e2nar (dar si el, aflat la o v\u00e2rsta) nu are rabdare cu poezia erotica pe care, totusi, se ambitioneaza s-o scrie. In aceasta sfera, lucrurile sunt extreme de delicate: dar nu cu tematica, nici cu expresia, ci cu \u2013 anume \u2013 acea perspectiva sau viziune prin care granitele dintre ceea ce se poate scrie pe h\u00e2rtie si ceea ce nu se poate scrie se topesc. Niciun cuv\u00e2nt nu este obscen si nicio tema nu e inabordabila pentru un scriitor adevarat. Obscena se dovedeste, in at\u00e2tea r\u00e2nduri, proasta intrebuintare a cuvintelor, deodata cu exploatarea previzibila a unei tematici provocatoare. Esecul lui Dinescu vine, aici, dintr-o retorica publicistica destul de ieftina, care a ocupat spatiul liric si nu-i mai permite acestuia sa se constituie poetic. Jocurile de cuvinte abunda; rima e artificial pusa; ritmul este saltaret; poezia nu semnifica nici ca intreg, nici la nivelul unei strofe. Parcurgem o insailare de versuri dorite sprintare si de imagini tari la modul facil (\u2026) De o trista si nesemnificativa vulgaritate, aceste \u201epoeme\u201c ce incearca sa se nasca agata ritmuri si expresii populare, turnura c\u00e2ntecului de lume sau de pahar, in care o nota va aduce lacrimi in ochii rom\u00e2nului satul si sute pe fruntea norocosului lautar. Daca insa dam deoparte si acest halou etno-sentimental si recitim, de pilda, \u201eCioran\u201c sau \u201eCraciun\u201c, vedem si mai clar deriva autorului nostru ocupat si aproape \u201elocuit\u201c de un publicist in continua expansiune\u201c. Cuv\u00e2ntul ocolit de cronicar e usor de dedus: este vorba despre \u201emanelizarea\u201c trista si dezamagitoare a poeziei unui poet reputat, autor al at\u00e2tor poeme ce-au inc\u00e2ntat mai multe generatii de cititori. In incheiere, cronicarul scrie: \u201eL-am int\u00e2lnit rar (pe poetul admirat \u2013 n.n.) in aceasta at\u00e2t de luxoasa placheta care, acoperind sapte ani, ar fi trebuit sa marcheze o intoarcere triumfala \u2013 sau macar convingatoare. Pentru mine, este o dezamagire. Din spectacolul poeziei lui Mircea Dinescu, poezia s-a cam dus, iar spectacolul s-a \u201eexternalizat\u201c, s-a transformat mediatic si s-a ingrosat ca show\u201c. Este \u201eDinescu, ultimul dans\u201c cronica unui declin sau deces literar? Scrisa cu profesionalism, cu tristete si un atasament continut, cronica este expresia unei mari dezamagiri: dar o dezamagire usturatoare, ca o palma ce-l mai poate trezi pe poet. Sa speram ca nu va fi in zadar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Plin de surprize ca de obicei, \u201eContemporanul\u201c vine cu o admirabila restituire datorata dlui Alex Stefanescu: \u201eRadu Tudoran, din nou in prim-plan\u201c. Probabil ca, la concurenta cu Constantin Chirita cu ai sai \u201eCiresari\u201c, Radu Tudoran este cel mai citit scriitor postbelic cu \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c (1954), roman care s-a bucurat copios de sufragiile unanime ale… Cite\u0219te mai mult »Mitul fratilor invrajbiti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4928,4927,3724,24,179,4926,3774,4929],"class_list":["post-6598","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dinescu","tag-observator-cultural","tag-toate-panzele-sus","tag-daniel-cristea-enache","tag-mircea-dinescu","tag-premiul-special-al-uniunii-scriitorilor","tag-radu-tudoran","tag-ultimul-dans"],"views":2737,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6598","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6598"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6598\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6598"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6598"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6598"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}