{"id":6593,"date":"2011-03-03T06:51:48","date_gmt":"2011-03-03T04:51:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6593"},"modified":"2015-01-15T17:12:21","modified_gmt":"2015-01-15T15:12:21","slug":"crima-de-a-tacea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/crima-de-a-tacea\/","title":{"rendered":"Crima de a t\u0103cea"},"content":{"rendered":"

\u00cen \u00eendepartata-mi tinerete eram foarte interesat de experientele de supravietuire, de viata \u00een afara timpului, de reactiile celor ce au acceptat sa\u00a0 traiasca izolati \u00een pesteri sau pe mare. Jurnalul unui speolog francez, Michel Siffre, care a petrecut 63 de zile \u00een avenul Scarasson, sau \u00eensemnarile lui Alain Bombard, care, cu\u00a0 ambarcatiunea L’H\u00e9r\u00e9tique a \u00eenfruntat trufia oceanului, dezvaluie cutremuratoare abisuri ale gandirii \u00eentr-un mediu ostil,\u00a0 spaima si singuratatea capatand nuante greu de suportat. <\/strong><\/em><\/p>\n

Curiozitatea stiintifica cedeaza treptat \u00een fata instinctului de conservare. Pierderea reperelor temporale provoaca salturi psihice paradoxale, trairi dintre cele mai ciudate, unele chiar din vecinatatea confuziei mentale. Tanar fiind, eram convins ca voi deveni un foarte serios om de stiinta, drept pentru care citeam\u00a0 cu nesat cartile de psihologie si de psihiatrie procurate atunci cu mare dificultate, dar urmaream cu infinita curiozitate si jurnalele scrise \u00een \u00eenchisori si lagare, vietile pustnicilor sau ale savantilor care au experimentat pe ei \u00eensisi efectele unor medicamente. Omul aflat \u00een conditii exceptionale m-a obsedat mereu. Dupa ce am vazut Auschwitz-ul si am citit jurnalele supravietuitorilor, am \u00eenteles mai bine ce \u00eenseamna mentalitatea de lagar, viata \u00een prezenta mortii si, desigur, psihologia celor ce \u00eempart moartea si umilinta. Mai tarziu, concentrat asupra a ceea ce vedeam \u00een jurul meu, am cercetat singur reactiile celor ce, obligati de o dictatura imbecila, traiau cu toate simturile izolarea\u00a0 \u00eentr-o lume ramasa \u00een afara timpului si terorizata de activisti ignoranti si de militieni cenusii. Nu stiu de ce, dar nu ma mai miram ca, pentru cealalta parte a lumii,\u00a0 supusa si ea manipularii, soarta unor balene esuate pe diverse plaje devenise, la un moment dat,\u00a0 mai importanta decat suferintele fiintelor ce traiau \u00een oranduirea cu care, poate pe drept, ne pedepsise istoria. Asa se face ca mi-e imposibil sa uit o discutie cu un ministru al muncii dintr-o tara occidentala, \u00een locuinta caruia ajunsesem datorita sotiei sale, scriitoare\u00a0 importanta si feminista fanatica. Se stie, exista multe modalitati de a demara o discutie. \u00cen Polonia, de exemplu,\u00a0 unde ajunsesem \u00een prima luna dupa \u00eenabusirea\u00a0 \u201ePrimaverii de la Praga\u201c, un prim-secretar din Poznan mi-a propus, pentru a ne cunoaste,\u00a0 sa-i recit o strofa sau macar un vers care-mi\u00a0 place. Fara sa ezit, printre zambete, i-am spus ceea ce credeam ca se potriveste situatiei \u00een care ne aflam: \u201eVorbe, vorbe, vorbe\u201c, de Shakespeare. Cum era si firesc, ne-am trezit amandoi razand si, din clipa respectiva, explicatiile au devenit de prisos: cele trei cuvinte au fost suficiente pentru a ne cunoaste, desi mai aveam destule \u201ecartuse de rezerva\u201c din \u201eHamlet\u201c si din \u201eRichard al lll-lea\u201c. Ministrul despre care vorbeam a demarat dialogul interesandu-se de cartile cumparate, iar eu, bucuros ca\u00a0 ma simteam confortabil \u00een aceasta zona, mi-am \u00eenceput enumerarea cu \u201eArhipelagul Gulag\u201c, prima dintre putinele achizitionate atunci pe putinii bani de diurna. \u201eTu, dintr-o tara socialista, sa cumperi aceasta carte?\u201c s-a mirat el. \u201eDa, o asemenea carte vorbeste despre multe milioane de morti nevinovati\u201c, i-am raspuns nestiind daca nu cumva mimase revolta. \u201eO asemenea carte este profund reactionara pentru ca ajuta dreapta. Iata ce se \u00eentampla daca construiti socialismul, ne spune explicit Soljenit\u00een!\u201c \u201eDar mortii din carte nu \u00eenseamna nimic?\u201c l-am \u00eentrebat sincer revoltat. El, \u00eensa, a avut o explicatie la care nu ma asteptam: \u201eAstfel de crime se pot \u00eentampla numai \u00een tarile necivilizate! La noi, asa ceva ar fi imposibil\u201c.<\/p>\n

Din nefericire, nu l-au convins nici numarul de morti si de lichele dupa numai patru ani de ocupatie nazista, nici numele unor mari artisti si savanti romani despre care auzise, atata doar ca toti cei adusi \u00een discutie se afirmasera \u00een Occident si figurau \u00een dictionarele altor tari. Singurul produs romanesc acceptat de distinsul meu interlocutor fusese Dracula, nume pe care mi l-a pomenit si un important politician american acum 11 ani, la Washington, la Smithsonian Folklife Festival. \u201eBucurati-va ca-l aveti si pe acesta, mi-a spus el, enervat, probabil, de mimica mea la auzul acelui nume. Alte tari nu au nici atat!\u201c Cat despre\u00a0 \u201eArhipelagul Gulag\u201c, trebuie sa spun ca n-am avut posibilitatea\u00a0\u00a0 sa citesc imediat romanul \u201eantisocialist\u201c care-l iritase atat de mult pe amfitrionul meu, caci avea sa-mi fie confiscat la frontiera de Securitate, \u00eempreuna cu alte carti, inclusiv cu cea a sotiei ministrului, o polemica\u00a0 destul de blanda cu Simone de Beauvoir. De atunci, dezamagit de discutia cu \u00eenaltul personaj politic occidental, \u00eentunericul din pestera de acasa a devenit mult mai profund. \u00cen anii din urma, am descoperit ca foarte multi oameni sufera de\u00a0 spaimele descrise de Siffre si de Bombard. Este suficient bunaoara sa calatoresti \u00eentr-o alta tara\u00a0 pentru a descoperi ca, \u00een ciuda crizei,\u00a0 oamenii stiu sa zambeasca si sa se bucure, ca biletele la diverse spectacole sunt retinute chiar cu ani \u00eenainte, ca \u00eenchiderea unor expozitii se amana cu luni \u00eentregi din cauza num\u00e3rului mare de vizitatori. Re\u00eentors acasa, te copleseste sentimentul ca ai reluat un film tampit despre preistoria politicii exact din punctul \u00een care l-ai \u00eentrerupt la plecare. Aceleasi personaje, aceleasi replici, aceleasi catuse, aceeasi manipulare cusuta cu otgonul si aceeasi certitudine: ca, de fapt, ai iesit din timp. Unii se mai \u00eentreaba cum este posibil sa revenim, dupa doar doua decenii, la o mentalitate pe care am detestat-o atat de mult? Din pacate, aproape\u00a0 toti\u00a0 cunosc raspunsul, dar nimeni nu trece dincolo de \u00eentrebari, singurul act de curaj este sa-si spuna mirarea, mereu mai \u00een soapta\u00a0 uitand ca noaptea ce a pus din nou stapanire pe tara nu s-a instalat brusc. Nici ideea ca toti locuitorii patriei sunt din start infractori nu este o mostenire de la Iosif Visarionovici, ci o componenta de baza ale minunatelor noastre obiceiuri din vremurile ce au precedat Regulamentul Organic. Dincolo de faptul ca, la noi, exista o fascinatie pentru psihopatii mesianici, nu cred ca, procentual, avem mai multi prosti decat au altii, sau mai putini inteligenti. Ceea ce avem \u00eentr-adevar \u00een exces sunt lichelele cuminti care se aliniaza imediat \u00een spatele celui ce striga mai tare si promite mai mult. Si mai ales, lichelele destepte care preiau ideile cretine ale celor puternici si se caznesc sa le dea credibilitate. Partidele au devenit treptat adevarate fabrici nationale de valeti \u00eenfricati ca \u00eesi vor pierde pozitiile, oricat ar fi ele de ne\u00eensemnate. Dar ceea ce mi se pare \u00eenspaimantator de periculos este elanul reformator al partidului-stat. Nu exista\u00a0 varsta, categorie sociala sau profesionala care sa nu fi fost lovite \u00een\u00a0 punctele vitale de catre vajnicii lui activisti. \u00cen materie de administratie si de organizare nimic nu s-a inventat astazi, dar\u00a0 experienta a zeci de tari, \u00eentinsa pe zeci sau chiar pe sute de ani, nu pare sa-i abata din drum. Mii de scoli desfiintate, profesori pensionati \u00een timpul anului scolar, 71 de spitale asteptandu-si disparitia, ele ne\u00eensemnand numai \u00eembolnaviri si morti \u00een plus, ci o agitatie cumplita: schimbari de locuinte pentru personalul medical, montare si demontare de aparate, formularistica noua, cheltuiala inutila si din nou plecari \u00een strainatate pe care reformatorii le trec rapid cu vederea, abandonand tara diletantilor si vrajitoarelor. Toate cate se petrec acum, \u00een \u00eenvatamant, sanatate si legislatie, ar putea fi capitole distincte dintr-o istorie a prostiei, daca nu as avea si unele \u00eendoieli. Nu cumva toate acestea se fac intentionat, cu buna-stiinta? Nu se poate ca prostiile sa nu fie \u00eentrerupte, macar din greseala, si de niste lucruri bune. Or, la noi, ele sunt fara cusur si cele mai distructive cu putinta. A lovi \u00een \u00eenvatamant si sanatate, a goli tara de valori si de forta ei de munca sunt crime de neiertat. Dupa cum crima mi se pare sa taci cand ai fi obligat sa vorbesti, sa strigi chiar. Desi nu m\u00e3 num\u00e3r printre admiratorii lui Mishima, nu pot sa nu-mi amintesc \u00eentrebarea pusa conationalilor sai cu putin timp \u00eenainte de seppuku: \u201eEste oare cu putinta sa vreti doar sa traiti, acceptand o lume \u00een care spiritul a murit?\u201c Mi s-ar parea \u00eengrozitor ca din cauza lasitatii sau indiferentei, reformarea tarii sa se termine odata cu tara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen \u00eendepartata-mi tinerete eram foarte interesat de experientele de supravietuire, de viata \u00een afara timpului, de reactiile celor ce au acceptat sa\u00a0 traiasca izolati \u00een pesteri sau pe mare. Jurnalul unui speolog francez, Michel Siffre, care a petrecut 63 de zile \u00een avenul Scarasson, sau \u00eensemnarile lui Alain Bombard, care, cu\u00a0 ambarcatiunea L’H\u00e9r\u00e9tique a \u00eenfruntat… Cite\u0219te mai mult »Crima de a t\u0103cea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1590,4923,4,4924,3106,4925],"class_list":["post-6593","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-carti","tag-civilizatie","tag-editorial","tag-lichelism","tag-perioada-comunista","tag-prosti-si-inteligenti"],"views":3095,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6593","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6593"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6593\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6593"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6593"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6593"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}