S-ar putea gasi, fara a face apropieri riscante, o serie de similitudini \u00eentre \u201eantinomiile Baraganului\u201c, \u00eendelung cautate de filosoful Vasile Bancila \u00een studiul sau \u201eSpatiul Baraganului\u201c si, ca sa folosim acelasi termen, \u201eantinomiile\u201c tinutului dintre Dunare si Mare. Ma opresc, de pilda, la \u201eUnul si multiplul\u201c, formulat \u00een mai multe r\u00e2nduri de g\u00e2nditor: \u201ePe Baragan e Unul lui Parmenide \u2013 ca \u00een nici un alt spatiu, dar un Unul \u00een care sunt toate bogatiile, toate virtualitatile ontice: multiplu de viata, de existenta\u201c. Si, \u00een alt loc: \u201eBaraganul e Unul, dar aduna \u00een el, ca o imensa armonica ce se str\u00e2nge, toate sunetele si c\u00e2ntecele virtuale, toate susurile si destinele vietii si hieroglifele existentei\u201c.\u00a0 (Vasile Bancila, \u201eSpatiul Baraganului\u201c. Editie \u00eengrijita de Dora Mezdrea, Editura Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne- Editura Istros, Muzeul Brailei, 2000, p. 185, 189)
\nSchimb\u00e2nd ceea este de schimbat \u2013 \u00een fond nu prea mult, chiar daca geografic, morfologic, cele doua spatii se deosebesc uneori radical, Marea, Dunarea, Delta lipsind cu desav\u00e2rsire din peisajul Baraganului \u2013 \u201eunul\u201c si \u201emultiplul\u201c, \u201eunicitatea\u201c si \u201evarietatea\u201c le caracterizeaza \u00een egala masura. Se poate demonstra aceasta, iesind din perimetrul strict al filosofiei culturii profesate de un Lucian Blaga, de un Mircea Vulcanescu sau de un Vasile Bancila, cu argumente de ordin etnografic sau etnologic, extrase dintr-o secventa a culturii populare, ignorate sau, \u00een orice caz, excentrica, p\u00e2na nu de mult,\u00a0 preocuparilor etnologilor\u00a0 \u2013 alimentatia traditionala, hrana, food-ways cum zic antropologii americani.
\nParte integranta a culturii, capitol distinct al antropologiei sau etnologiei (vezi articolul \u201eBucatarie\u201c, \u00een \u201eDictionar de etnologie si antropologie\u201c. Volum coordonat de Pierre Bonte si Michel Izard. Traducere de Smaranda Vultur si Radu Rautu (coordonatori), Editura Polirom, 1999), alimentatia traditionala spune multe despre specificul unui popor, despre originile si istoria lui, despre contactele, schimburile si\u00a0 \u00eemprumuturile culturale din care s-a \u00eentrupat existenta lui etnica. Mamaliguta cu br\u00e2nza si sm\u00e2nt\u00e2na, puiul la ceaun, cozonacul cu nuca, macinicii si coliva, ca semne ale unei civilizatii stravechi, fara a ne izola, pe noi rom\u00e2nii, si a ne \u00eendeparta de Europa (ba chiar dimpotriva!), par sa aiba \u00een ele \u00eensele suficiente resurse pentru a se opune impetuosului proces de \u201eCocacolizare si de \u201eMacDonaldizare\u201c la care asistam, neputinciosi sau doar indiferenti.
\nBucataria este un spatiu al intimitatii si al specificitatii grupului, \u00eentelepciunea populara atrag\u00e2nd atentia ca \u201enu trebuie se te bagi unde nu-ti fierbe oala\u201c, sa te tii, deci, departe, de problemele altora. Dar a studia, a \u00eentelege si a face cunoscute codurile alimentare proprii rom\u00e2nilor, ca parte integranta a culturii lor, mi se pare a fi un exercitiu necesar si util tocmai \u00een conditiile globalizarii excesive si tendintei acute de stergere a diferentelor.
\nHrana, m\u00e2ncarea, bucatele, alimentele sunt o parte a existentei noastre, a vietii de zi cu zi si de ceas cu ceas, nu numai a oamenilor, dar si a tuturor organismelor vii, care pentru a trai trebuie sa man\u00e2nce. \u00cen ceea ce \u00eei priveste pe oameni, hranirea a fost asezata sub semnul cumpatarii, caci se zice ca nu traim pentru a m\u00e2nca, ci m\u00e2ncam pentru a trai, a supravietui. Consumul de substante nutritive, necesar si indispensabil vietii, \u00eel tine pe om aproape de biologic, frazeologia populara fiind sugestiva \u00een acest sens, si marc\u00e2nd diferente: rom\u00e2nii zic \u201emi-e o foame de lup\u201c, \u00een timp ce expresia engleza trimite la cal: \u201eI’m hungry as a horse\u201c.
\nDar ceea ce m\u00e2ncam si felul cum m\u00e2ncam tin de sfera culturalului, nu doar \u00een sensul ca,\u00a0 pentru a transforma resursele oferite de natura \u00een alimente, omul le prelucreaza, pun\u00e2nd la lucru o experienta dob\u00e2ndita prin traditie, tehnici si solutii de pregatire a hranei etc. Folosirea focului, trecerea de la \u201ecrud\u201c la \u201egatit\u201c marcheaza trecerea de la natura la cultura, fac\u00e2nd obiectul culturii \u00eensesi. Dupa miturile analizate, constata Claude-L\u00e9vi Strauss (\u201eMitologice I. Crud si gatit\u201c s1964t.\u00a0 Traducere si prefata de Ioan P\u00e2nzaru, Editura Babel, 1995, p. 354), \u201edescoperirea bucatariei a afectat profund relatiile care dominau p\u00e2na atunci \u00eentre cer si pam\u00e2nt. \u00cenainte de a cunoaste focul si gatirea alimentelor, oamenii erau siliti sa puna carnea pe o piatra pentru a o expune razelor soarelui (atribute, terestru si, respectiv, celest prin excelenta)\u201c. S-au creat astfel traditii alimentare, care fac parte din cultura grupului si care sunt, alaturi de alte semne culturale (limba, \u00een primul r\u00e2nd, dar si vestimentatia, obiceiurile, asezarile si adaposturile etc.), marci ale identitatii grupului respectiv, chiar marci ale identitatii etnice.
\nLucrarea \u201eValori identitare \u00een Dobrogea. Hrana care uneste si desparte.\u201c Coordonator: Ofelia Vaduva, Editura Enciclopedica, 2010, se \u00eenscrie pe linia acestor preocupari teoretice contemporane, propun\u00e2ndu-si sa demonstreze ideea str\u00e2nsei legaturi \u00eentre preferintele alimentare si identitatea culturala a comunitatilor din spatiul multietnic si multicultural al Dobrogei.
\nCoordonatoarea volumul, dr. Ofelia Vaduva, este unul din pionierii cercetarilor privind alimentatia traditionala la noi, studiile sale, mentionate \u00een Bibliografia lucrarii, av\u00e2nd o relevanta deosebita \u00een deschiderea si \u00eentretinerea interesului stiintific pentru acest capitol important al oricarei culturi.
\nVolumul \u201eValori identitare \u00een Dobrogea\u201c\u00a0 se \u00eenfatiseaza ca o sinteza asupra alimentatiei la scara unei provincii av\u00e2nd meritul sa releve, \u00een premiera, potentialul hranei de a contribui, prin valentele ei extraalimentare, la \u00eentelegerea aspectelor socio-culturale ale unei zone.
\nAutoarele (Ofelia Vaduva, capitolele \u201ePremise teoretice\u201c si \u201eHrana care uneste si desparte\u201c,\u00a0 Cornelia Belcin Plesca, \u201eDin trecutul alimentatiei \u00een tinutul ponto-danubian\u201c,\u00a0 Cristina Mihala si Laura Negulescu, \u201eConstante si transformari. Comentarii la o cercetare de teren si Documente de istorie orala\u201c reusesc sa compuna o imagine concludenta a evolutiei si varietatii peisajului alimentar dobrogean configurat de-a lungul timpului (prin asamblarea componentelor autohtone cu cele ce exprima particularitatile culturale ale fiecarei comunitati), reusind, totodata, sa marcheze aportul hranei \u00een conturarea profilului identitar al grupelor de populatie din Dobrogea.
\nIdeea-pilot a lucrarii consta \u00een considerarea hranei ca reper cultural. Argumentele aduse \u00een discutie, bazate pe documente de teren, subliniaza, pe de o parte, sinteza culturala ce s-a produs \u00een timp \u00een spatiul cultural dobrogean prin contopirea fondului autohton cu noutatile aduse de grupele de populatie ce au venit \u00een cursul istoriei \u2013 practici si tehnici, obiceiuri, norme si valori spirituale, care, pe parcurs, au fost asimilate de toti locuitorii (\u201eHrana care uneste\u201c) si, pe de alta parte, dainuirea traditiilor proprii fiecarei etnii (\u201eHrana care desparte\u201c),\u00a0 cu trimiteri la alimentatia rom\u00e2nilor, desigur, dar si a arom\u00e2nilor, ucrainenilor, lipovenilor, turco-tatarilor.
\nPentru sistematizarea materialului, autoarele se raporteaza la parametrii teoretici de baza ai identitatii culturale: permanenta (elementele perene, fondul comun creat si transmis \u00een timp ca rezultat al convietuirii \u00eendelungate \u00een aceeasi zona), diferenta (deosebirile etnice si culturale reflectate \u00een hrana, dezvaluind consecventa cu care ele au fost perpetuate de-a lungul generatiilor), c\u00e2t si schimbarea (transformarile aparute \u00een cursul evolutiei sistemului alimentar ca urmare a interferentelor specifice zonei, a modernizarii mijloacelor de comunicare si a cresterii influentei urbane \u00een mediul rural, fenomene care subliniaza rezistenta dar si adaptarea la nou a hranei). \u00centruc\u00e2t \u00een lumea satului, mai ales \u00een viata traditionala, exista clare deosebiri \u00eentre meniul cotidian si cel de sarbatoare, prezentarea elementelor comune c\u00e2t si a celor ce individualizeaza grupele de populatie este grupata pe categorii: \u201eHrana cotidiana\u201c, \u201ePost\u201c, \u201eHrana de sarbatoare\u201c. \u00cen cadrul fiecarei categorii sunt punctate elementele cu cele mai subliniate semnificatii \u00een modelul de hrana caracteristic fiecarei etnii. Sugestivele comentarii pe marginea unor cercetari recente \u00een sate reprezentative (parte a demersului analitic de interpretare a datelor de teren) din capitolul \u201eConstante si transformari. Comentarii la o cercetare de teren\u201c, elaborat de mai tinerele cercetatoare ale Institutului de Etnografie si Folclor \u201eConstantin Brailoiu\u201c al Academiei Rom\u00e2ne ( ambele foste studente ssit ale noastre, cred chiar ca primul lor teren l-au facut \u00eensotite de mine)\u00a0 releva date semnificative privind valorile perene c\u00e2t si transformari actuale ale hranei locuitorilor din zona investigata. La fel de pretioase sunt excerptele din raspunsurile la Chestionarele pentru Atlasul Etnografic Rom\u00e2n, asezate sub genericul \u201edocumente de istorie orala\u201c (aici, daca mi se permite, as avea o observatie: cred ca sintagma \u201eistorie orala\u201c nu este potrivit folosita \u00een acest context; poate documente orale de istoria alimentatiei; \u201eoral history\u201c este altceva si autoarele cunosc foarte bine conceptul \u00een discutie).
\nExtrem de instructiv este istoricul cercetarilor. Au fost investigate 22 de localitati din judetul Constanta\u00a0 si 23 din judetul Tulcea, cele mai vechi fiind din anii ’70 ai secolului trecut (1970, Comana \u2013 Ct5, culegator Aurel Motomancea, 1976, Ostrov-Ct11, Nicolae Dunare, 1977, Istria Ct8, Georgeta Moraru, 1978, Poarta Alba-Ct12, Ion Vladutiu ,\u00a0 1980, Cioc\u00eerlia-Ct3, Elena Maxim, 1982, Topalu-Ct18, Georgeta Moraru), iar cele mai noi, din 2007-2008, sunt realizate de cele doua tinere cercetatoare mentionate mai sus, Cristina Mihala si Laura Negulescu, majoritatea \u00een judetul Tulcea. Materialul cartografic, extrem de sugestiv, merita, de asemenea, evidentiat. Nici fotografiile nu sunt de lepadat, dar se vede treaba \u2013 si acest aspect ar trebui sa ne stea \u00een continuare \u00een atentie \u2013 ca produsele culinare se adreseaza mai de graba simtului olfactiv si papilelor gustative dec\u00e2t vizualului, desi despre unele bucate se zice ca \u201ele man\u00e2nci cu ochii\u201c!
\nDar traditia, cunostintele, \u201esavoir faire\u201c, ca forme ale patrimoniului imaterial, se transmit prin cuv\u00e2nt. Iata o reteta de raci umpluti culeasa de la lipovenii din Tl 22 \u2013 Mila 23, \u00een 2008: \u201eTrebuie curatati. Trebuie sa stai sa vezi cum se fac. Prajesc o ceapa, depinde c\u00e2t e cantitatea, c\u00e2ti raci. Ceapa cu bulion, piper, at\u00e2t, si sare. Si cu aia umplem carapacea. Este acolo si orez, si miez de la rac\u201c s\u2026t \u201eRaci. Da’ umflati sumplutit. Tot asa, ca pe ardei, umplute faci. Cureti. Piciorusele alea mici, cureti, pe urma desfaci, si faci aia sumpluturat ca pentru ardei, umplute faci. Prajesti ceapa, pui putin piper, bulion si\u00a0 un ou si putin patrunjel, tot \u00een aia. Si pe-urma umpli. Pui apa si gata. Si iesset niste raci!\u201c
\nPrin ideile noi pe care le sugereaza, lucrarea deschide drumul unor cercetari viitoare,\u00a0 de mare interes pe plan national si, mai larg, mondial.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-ar putea gasi, fara a face apropieri riscante, o serie de similitudini \u00eentre \u201eantinomiile Baraganului\u201c, \u00eendelung cautate de filosoful Vasile Bancila \u00een studiul sau \u201eSpatiul Baraganului\u201c si, ca sa folosim acelasi termen, \u201eantinomiile\u201c tinutului dintre Dunare si Mare. Ma opresc, de pilda, la \u201eUnul si multiplul\u201c, formulat \u00een mai multe r\u00e2nduri de g\u00e2nditor: \u201ePe Baragan… Cite\u0219te mai mult »Identitate si inedit \u00een gastronomia Dobrogei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4911,4909,4912,4910,4913],"class_list":["post-6570","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-spatiul-baraganului","tag-dobrogea-traditii","tag-editura-istros","tag-obiceiuri-traditii-baragan","tag-vasile-bancila"],"views":5589,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6570","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6570"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6570\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6570"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6570"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6570"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}