{"id":6546,"date":"2011-02-24T13:20:12","date_gmt":"2011-02-24T11:20:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6546"},"modified":"2011-02-24T13:24:12","modified_gmt":"2011-02-24T11:24:12","slug":"despre-esenta-criticii-de-opera","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-esenta-criticii-de-opera\/","title":{"rendered":"Despre esenta criticii de opera"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Mai deunazi, un colocviu cordial cu un distins si erudit prieten, imbatabil aficionado liric, mi-a readus in g\u00e2nd unele notatii publicate prima oara acum peste cincisprezece ani si reluate in volumul meu \u201eOpera live\u201c. Articolul se intitula \u201eAutoritatea criticii muzicale\u201c si se ocupa de diferitele stiluri de abordare a evaluarilor de voce si, p\u00e2na la urma, de spectacol.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Laudam atunci publicistica italiana si franceza, reprezentata prin semnaturile referentiale ale muzicologului Rodolfo Celletti, criticilor Sabino Lenoci (directorul revistei \u201eL&#8217;Opera\u201c), Giorgio Gualerzi (columnist de renume) s.a., respectiv Sergio Segalini, cel din urma fiind la acea vreme redactorul-sef al revistei pariziene \u201eOp\u00e9ra International\u201c, actuala \u201eOp\u00e9ra Magazine\u201c. Ma declaram adeptul fara rezerve al plasarii elementelor de estetica vocala ca placa pivotanta a demersului critic. Desigur, totul abordat de la altitudinea profesionalismului autentic, ceea ce impune stap\u00e2nirea fara fisura a culturii vocilor si vocalitatii rolurilor, auz muzical perfect (da, precizarea nu trebuie sa surprinda!), exemplara vointa deontologica si independenta totala, fara imixtiuni din partea promotorilor de imagine, agentilor impresariali, caselor de discuri s.c.l.<br \/>\nConversatia a pornit acum de la lecturarea unor cronici ale aceleiasi seri de spectacol, aparute in publicatii diferite, una franceza, cealalta germana. Fiind vorba despre o scena celebra, cele doua articole erau semnate de autori cu mare raspundere in redactii. De fapt, numele nu au nicio importanta, intruc\u00e2t pun in pagina, cu claritate, liniile directoare ale prestigioaselor reviste de specialitate.<br \/>\nReferitor la eroina titulara, condeierul francez sesiza registrul mediu insonor si inconsistenta celui grav, lipsa raportului dramatic in confruntarea dintre vocile de soprana si mezzosoprana, in defavoarea primei. Asa cum, pe vremuri, un muzicolog italian nu s-a sfiit sa foloseasca sintagma \u201eNemorino la Teba\u201c (observ\u00e2nd un glas de extractie pur donizettiana in rolul Radam\u00e8s din \u201eAida\u201c), criticul de pe malurile Senei a lansat acum bomba \u201eMim\u00ec la Comedia Franceza\u201c, cu alte cuvinte sanction\u00e2nd un glas liric intr-un context dramatic. Pornind de aici, in chip natural, un moment de v\u00e2rf al derularii muzical-teatrale a fost caustic apreciat drept \u201ecriza de nervi de midineta in loc de declaratie de razboi de primadona\u201c. Desigur, elemente conjuncturale precum precautiunile la inceput de spectacol au fost marcate. Frumusetea vocii sopranei si emotia in talmacirea pasajelor lirice au fost subliniate, ca factori pozitivi in derularea serii. Cu toate acestea, concluzia severa a ramas&#8230; \u201eeroare de casting\u201c.<br \/>\nAnaliz\u00e2nd&#8230; analiza, remarc preocuparea comentatorului pentru calitatile de omogenitate a glasului, pentru raportul intre timbrul artistei si vocalitatea rolului, cu reflectare in lipsa dramatismului la infruntarea cu rivala sau in momente declamatorii cheie. Cu alte cuvinte, plaseaza estetica vocala in nucleul evaluarii.<br \/>\nCelalalt articol apreciaza: \u201eNu exista nicio fraza, nicio jumatate de sunet care sa nu fi fost reusite perfect, nicio culoare, niciun gest care sa nu fi izvor\u00e2t din (&#8230;) muzicalitate\u201c. Sunt consemnate si alte referiri la glas, precum ca artista \u201ea reusit o colorizare mai larga in registrul mediu, fara ca notele inalte sa sufere\u201c, dar momentul de v\u00e2rf de care aminteam mai inainte a fost apreciat aici drept \u201eo eruptie vocala care a contat ca unul din marile momente pe care un teatru de opera il poate oferi\u201c. Concluzia subliniaza \u201etehnica impecabila si stilistica perfecta\u201c, \u201einaltul nivel artistic al sopranei\u201c, declar\u00e2nd seara \u201eun eveniment magic\u201c. De la \u201eeroarea de casting\u201c p\u00e2na aici este o lunga cale.<br \/>\n&#8230; Un singur spectacol, doua versiuni evaluative. Intruc\u00e2t nu am fost prezent in sala, nu pot inclina balanta. Doar semnalez divergenta provenita din stilul de abordare al cronicilor. Si ram\u00e2n credincios crezului exprimat mai sus, c\u00e2nd vorbeam despre coordonatele inaltei altitudini profesionale&#8230; cea care genereaza definitiv si cu putere autoritatea criticii de opera.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mai deunazi, un colocviu cordial cu un distins si erudit prieten, imbatabil aficionado liric, mi-a readus in g\u00e2nd unele notatii publicate prima oara acum peste cincisprezece ani si reluate in volumul meu \u201eOpera live\u201c. Articolul se intitula \u201eAutoritatea criticii muzicale\u201c si se ocupa de diferitele stiluri de abordare a evaluarilor de voce si, p\u00e2na la&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-esenta-criticii-de-opera\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre esenta criticii de opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4895,4894],"class_list":["post-6546","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-opera-magazine","tag-critica-muzicala"],"views":1591,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6546","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6546"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6546\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6546"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6546"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6546"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}