{"id":6526,"date":"2011-02-24T12:46:07","date_gmt":"2011-02-24T10:46:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6526"},"modified":"2011-02-24T12:47:25","modified_gmt":"2011-02-24T10:47:25","slug":"paul-zarifopol-partizanul-%e2%80%9eadevarului-critic-integral%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/paul-zarifopol-partizanul-%e2%80%9eadevarului-critic-integral%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Paul Zarifopol, partizanul \u201eadevarului critic integral\u201c"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Inteligent cu debordanta, nu doar la modul incisiv si provocator, ci de-a dreptul la modul contagios, patologic, Paul Zarifopol e rationalistul absolut al criticii noastre, un sceptic iremediabil si un estet inflexibil. Spirit rafinat, de o eleganta eclatanta a expresiei si argumentarii, presarate cu ironii ascutite si laconice, definitive, Zarifopol a cultivat un elevat si paradoxal epicureism critic, traind intr-o nelinistita civilizatie a polemicii, mereu alertat de un demon al contradictiei, de nu chiar al negativismului. El a actionat ca un sanitar al ideilor literare, al complexelor si mofturilor profesate de tagma literara, de la noi si de aiurea. <\/strong><\/em><\/p>\n

Inteligenta lui s-a exersat, ce-i drept, mai mult in negatie, ceea ce i-a si adus faima de \u201enihilist\u201c. C\u00e2nd a avut nefericita inspiratie de a iesi din specialitatea lui negatoare si de a face c\u00e2teva exercitii de critica pozitiva, le-a facut tocmai unde nu se cuvenea. Masacrelor la care el a supus mari nume ale literaturii le-a contrapus exaltarea romanului minulescian \u201eRosu, galben si albastru\u201c sau pe cea a \u201eHronicului mascariciului Valatuc\u201c a lui Al. O. Teodoreanu. Pe buna dreptate, fata cu asemenea judecati hazardate, E. Lovinescu a afirmat ca toti marii scriitori ucisi in efigie de Zarifopol au fost, cu prisosinta, razbunati. Risc\u00e2ndu-si in acest mod prezumtiva infailibilitate, Zarifopol a fost, totusi, un spirit critic cu o orientare decisa, comprehensiv indeosebi cu valorile moderne ale literaturii noastre (Arghezi, Ion Barbu, Vinea, Adrian Maniu etc.), dar si cu cele clasice (Eminescu \u2013 mereu admirat, Caragiale \u2013 despre care a lasat unele din cele mai profunde si nuantate pagini de exegeza; ca si prima editie critica, din pacate neincheiata). El e si primul critic rom\u00e2n care incearca o recuperare moderna, o actualizare a \u201eprimitivilor\u201c poeziei noastre. Mai mult schite de studii dec\u00e2t studii propriu-zise, aceste fragmente denota o viziune critica anticipativa, prevestind criteriile revizitarii. Except\u00e2nd insa aceste fragmente si recenziile cu entuziasme riscante dedicate unor carti flagrant nepotrivite, Zarifopol e un critic care \u2013 vorba lui P. Constantinescu \u2013 \u201en-avea initiativa dec\u00e2t in negatie\u201c. Zarifopol e, zice acelasi, \u201eun jouisseur al ideilor, se amuza cu ele, dupa cum altii cu sahul, iar paradoxul e categoria familiara a judecatii sale\u201c. Proiectul critic al lui Zarifopol este, dupa Calinescu, acela de a \u201esustine savant unghiul de vedere al vulgului\u201c, in vreme ce Mihail Ralea l-a incoronat \u201erege literar al estetomanilor bucuresteni\u201c. G. Ibraileanu, de care-l despartea o intreaga estetica si-l apropia o reala prietenie, l-a caracterizat ca pe o sinteza de trei elemente contrastante: \u201eIn d. Zarifopol s-au int\u00e2lnit trei personaje care de obicei se evita: un erudit, un g\u00e2nditor si un artist.\u201c
\nInterpretarile sale mergeau ostentativ \u2013 daca nu si programatic \u2013 impotriva idolatriei literare oficializate, impotriva canonului, el exprim\u00e2ndu-si gusturile cu o transanta incisiva, menita sa uluiasca si sa socheze prin indrazneala mai int\u00e2i si apoi prin abilitatea demonstratiei. Sunt multe statui pe care Zarifopol le dar\u00e2ma, nu at\u00e2t din porniri de protagonist al comentariului in raspar, c\u00e2t pentru ca ele nu intrau intr-un concept de literatura in care premisele intentionale sa nu fie contrazise de rezultate. In aceasta zona a inconsecventelor care survin intre \u201eprogram\u201c (fie el si implicit) si concretizarea lui sapa, de preferinta \u2013 si cu folos \u2013 Zarifopol, evidentiind cazuri de stralucita incomprehensiune de sine. Daca un scriitor proclama o profesiune de credinta, Zarifopol e interesat de felul in care acesta o si respecta. Scandalos era doar faptul ca Zarifopol recurgea la victime ilustre, exers\u00e2nd pe celebritati consolidate. Un asemenea exemplu i-l ofera chiar Stendhal, surprins in flagrant delict de sentimentalism. Rechizitoriile lui Zarifopol nu erau insa simple teribilisme gratuite, proferate de o inteligenta excesiva ce si-ar fi luat drept tinta agasarea, prin paradoxuri, a judecatilor statuate. Victimele sale sunt, fireste, celebritati, dar Zarifopol ataca in punctele in care acestea si-au pierdut (voit sau inconstient) coerenta, acolo unde in scrisul lor survine un principiu falsificator, conventionalizant. Transanta afirmatiilor e, insa, intotdeauna nelinistitoare, dupa cum scandaloasa, premeditat perplexanta, ram\u00e2ne \u201efamiliaritatea\u201c ireverentioasa a termenilor, lipsa lor franca de academism. Caracterizarile lui Zarifopol au, desigur, o regie a socului si ele pornesc, de obicei, naucitor, tocmai prin ireverentiozitatea dezinvolta a judecatii. Despre acelasi Stendhal, surprins in pacat de conventionalitate literara, el afirma cu un \u2013 cel putin aparent \u2013 total irespect: \u201eA fost un ticnit ilustru. (…) Un adolescent impotent. Cherubin cu defect genital\u201c. Efectele acestor persiflari sunt sporite, si nu putin, de utilizarea unui limbaj aparent nespecific criticii, ale carei tehnicisme sunt, deliberat, evitate (si la care Zarifopol nu recurge dec\u00e2t in caz de nevoie). Aceasta deconventionalizare a criticii si a limbajului ei e, desigur, efectul unui rafinament, Zarifopol imprumut\u00e2nd in exegeza limbajul franc, \u201edeprofesionalizat\u201c, tocmai spre a evita blazarea limbajului consacrat. Tipic pentru Zarifopol e un mod caustic al admiratiei.
\nProgramul lui Zarifopol a fost unul integral criticist, nu doar in semnificatia lui literara, ci si in sensul mai larg al termenului, ce priveste intreaga constructie culturala. Criticismul (mostenire junimista, maioresciana, in felul ei) e insa, pentru Zarifopol, mai mult dec\u00e2t o aptitudine personala, actiunea critica, rationalista, fiind, in viziunea sa, chiar menirea istorica a propriei generatii: \u201eMenirea istorica a generatiei noastre a fost sa intretina un rationalism critic necrutator\u201c. \u201eIntretinerea\u201c acestei atitudini de rationalism critic denota constiinta unei continuitati de actiune, a unui misionarism critic.
\nTemele majore ale eseisticii lui Zarifopol vor fi tocmai curentele irationaliste ale veacului, manifestate at\u00e2t in literatura c\u00e2t si, in general, in domeniul g\u00e2ndirii sau in cel social. Eseurile lui sunt, de regula, \u201eimprovizatii\u201c provocate si st\u00e2rnite de cele mai variate pretexte, intre acestea un loc de cinste ocup\u00e2ndu-l temele ostentativ frivole, lipsite nu doar de traditionala maretie si distinctie academice, dar si de minima distinctie \u201eculturala\u201c. De la o informatie de ziar, de la un zvon sau de la o opinie aflata in circulatie, de la o lectura recenta sau de la observarea moravurilor, a tabu-urilor si sclifoselilor culturale Zarifopol ajunge, de indata, printr-o franchete care e deopotriva una de exprimare si de g\u00e2ndire, la consideratii generale, dezvolt\u00e2nd cu o verva malitioasa inepuizabila cele mai paradoxale consideratii morale, spirituale, estetice sau politice. Constantele reflectiei (si iritarii) sale se plaseaza, aproape toate, in zona excitatiilor culturale irationale. Ceea ce-l irita sistematic este, mai ales, \u201erepertoriul bleg al substantivelor patetice\u201c, sloganurile preluate fara examen si transformate intr-un fel de \u201epropaganda\u201c ce tinde sa copleseasca ratiunea umana. Av\u00e2ntul irationalist al curentelor de g\u00e2ndire contemporana, fie ele de import, fie autohtone, e principala tinta a vervei corosive a lui Zarifopol. Abia inventata psihanaliza e una din temele pe care Zarifopol isi aplica disociatiile acide dictate de un bun-simt al ratiunii. Scornita de \u201eun profesor de boli nervoase, om prea original, cum sunt adeseori doctorii de nebuni\u201c, psihanaliza ajunge o metoda interpretativa care, transplantata in literatura, deformeaza grav procesul creativ, mult mai complex in motivatii, in viziunea lui Zarifopol, dec\u00e2t monotona dialectica a sublimarii si defularii unui instinct reprimat: \u201eNu e de inteles, afirma Zarifopol, ca erotica perturbata sa fie izvorul unic al productiei poetice. (…) putini au memoria sexuala asa de nenorocita\u201c. In modul sau tipic, de suprem laconism ironic, Zarifopol impinge in ridicol teoria freudiana, rezum\u00e2nd-o intr-o caricatura: \u201eDe necaz ca fatalitatile vietii sociale nu i-au lasat si nu-i lasa a se ocupa numai de singurul lucru pentru care intr-adevar au vocatie, oamenii au inventat (…) religie, filosofie, arta, stiinta, tehnica, in sf\u00e2rsit, tot ce face omul in afara de ce ar trebui si ce ar vrea el, sincer vorbind, sa faca\u201c. Cam aceasta e modalitatea prin care Zarifopol executa marile teorii irationaliste: evidentiindu-le grotescul propriilor excesivitati.
\nIntuitionismul lui Bergson nu produce, la r\u00e2ndul sau, mai mici calamitati culturale, deschiz\u00e2nd calea unui exhibitionism al eului care \u2013 m\u00e2nat numai de aspiratia spre autenticitatea trairii \u2013 va abandona orice rigoare: \u201eS-a deschis \u2013 zice Zarifopol \u2013 (…) sub protectia unui autor filosofic, drum neingradit sofismului impudic si incompetentei fara scrupule.\u201c De aceeasi teapa si cu efecte similare in plan cultural i se pare lui Zarifopol si energetismul sau teoria elanului vital, scoase din Nietzsche. Argumentele de idee sunt adesea coplesite de iritare si Zarifopol isi m\u00e2na discursul nu doar pe o linie caricaturala, dar si pe una pamfletara, uz\u00e2nd si abuz\u00e2nd de aspecte care se afla mult dincolo de dezbaterea de idei in sine. Aceste abuzuri de invectiva, care recurg si la argumente neloaiale, ad homines, pregatesc insa terenul pentru atacul iminent asupra ideii centrale: \u201ePrintre propagatorii literari ai acestui vertiginos chef de energie, cine poate uita pe feciorul micului pastor saxon, pe vulgarizatul aristocrat Fr. Nietzsche? (…) Pentru d\u00e2nsul, catastrofa violenta si perpetua ajunge dogma suprema si singurul postulat nobil. Omul trebuie sa traiasca in primejdie continua, vesnic biciuit de emulatie, turbat de pofta de intrecere\u201c \u2013 acesta e, intr-un rezumat contras ca o caricatura, nietzscheianismul in viziunea lui Zarifopol.
\nImpotriva acestei invazii a subconstientului si a paradei instinctualiste, mai mult sau mai putin pornita de filosofi, Zarifopol ridica, patetic si el din disperare, steagul rationalist, cer\u00e2nd intoarcerea \u201einapoi la precizie, la rationalitate consecventa si responsabila\u201c. \u201eOntologia\u201c lui e centrata pe ratiune si pe prerogativele exploratorii ale acesteia, pe controlul pe care ea il poate exercita asupra \u201esubteranelor\u201c umane. Demisia ratiunii si compromiterea ei reprezinta, pentru el, simptome grave ale caderii din conditia umana, ilustrata tocmai de hegemonia ratiunii: \u201eInversunarea contra inteligentei stiintifice, speranta desantata de a compromite cugetarea abstracta si rationamentul, sunt nerozii ridicole si totdeodata un simptom semnificativ de istovire cerebrala\u201c. Ratiunea nu poate fi eludata fara a frustra conditia umana de esentialul ei: \u201eMintea noastra tinde neindurat la precizie (…) mintea sufere tot asa de putin mofturi sau stupiditati sentimentale (fie umanitar duioase sau obraznic imperialiste) in istorie, in filosofie, ori in teoria politica, ca si in fizica sau in mecanica cereasca\u201c. \u201eDogma\u201c lui Zarifopol e rationalismul, exersat cu inteligenta si subtilitate in toate domeniile cunoasterii, ratiunea fiind atributul definitoriu al omului.
\nCritica literara practicata, oric\u00e2t de incidental, de Zarifopol se trage din aceste premise rationaliste si ea ambitioneaza sa expliciteze opera p\u00e2na la limita \u2013 mereu impinsa mai departe \u2013 a misterului \u201enerationalizabil\u201c. Zarifopol, in descendenta maioresciana, a fost un aparator al autonomiei esteticului, milit\u00e2nd, in destul de multe polemici, pentru dreptul criticii estetice \u2013 sau macar pentru egala ei indreptatire fata de alte \u201electuri\u201c. O cordiala polemica pe aceste teme a purtat, intre altii, cu G. Ibraileanu, cel care, in toiul discutiei, l-a avertizat direct: \u201ecritica estetica e scurta si nu renteaza\u201c. Judecata estetica nu se reduce insa, dupa Zarifopol, la \u201ecartea e buna, f. buna\u201c etc., pentru ca ea implica, pas cu pas, intreg demersul analitic si hermeneutic. Pe aceasta pozitie sta Zarifopol, cer\u00e2nd, macar din bun-simt, dreptul de preeminenta al criticii estetice, fie si numai pentru ca \u201einainte de a cauta explicari unei opere de arta n-ar fi rau, desigur, sa aratam ce e aceea o opera, cum e facuta, din ce intentii artistice e nascuta, cu ce mijloace artistice e realizata, ce e in ea ca arta, individual, si ce e traditional\u201c. Validarea estetica a unei opere e operatia primordiala si ea implica acea \u201eatentie la unic\u201c prin care o opera se izoleaza si se inseriaza totodata in tabla valorilor. Zarifopol nu e, in principiu, impotriva acelor lecturi sau metode care \u201einstrumentalizeaza\u201c literatura, folosind-o ca \u201edocument\u201c pentru altceva si ignor\u00e2ndu-i tocmai specificitatea originara, genuina. \u201eIntrebuintarea literaturii \u2013 zice el \u2013 poate fi civica, domestica ori exclusiv particulara; poate fi si estetica\u201c. Dar inainte de a intra in ciclul \u201eintrebuintarilor\u201c care-i transcend sau ii ignora specificul estetic, literatura trebuie \u201eprobata\u201c ca fapt de arta: \u201eSe poate nadajdui ca chiar inteligentelor elementare le sta in putere sa se lumineze intr-at\u00e2ta ca sa vaza ca e normal si oarecum obligatoriu sa interpretezi arta mai int\u00e2i estetic, sa o judeci dupa norme artistice, fiindca e arta, si nu de alta. Pe urma, liber este oricine sa intrebuinteze arta cum il taie capul.\u201c Atentatele asupra esteticului nu vin insa doar dinspre \u201ediletanti\u201c, ci si dinspre profesionistii criticii literare. Critica biografica, sociologica si psihologica sunt, pentru Zarifopol, metode de pervertire a discursului literar, moduri de instrumentalizare a lui pentru cu totul alte obiective dec\u00e2t judecata estetica (sau critica, ceea ce e totuna pentru el). Pretentiile stiintifice ale acestor orientari sunt astfel sanctionate de eseist: \u201eSerios si stiintific e sa afli bine-bine c\u00e2te amante a avut omul-poet si care, si cum, si c\u00e2nd, si unde, si de c\u00e2te ori, si c\u00e2t timp… \u201e. Asemenea demersuri ocolesc insa tocmai specificitatea estetica a operei, ele intr\u00e2nd in categoria \u201ecriticii coanei Tarsita\u201c. Critica de coana Tarsita e intreaga critica, cu metoda sau fara, stiintifica ori nu, care ocoleste raspunsul la intrebarea fundamentala despre existenta ca atare a operei, existenta care nu poate fi dec\u00e2t estetica. Critica biografica \u2013 fie si cea facuta de Sainte-Beuve \u2013 se naste, pentru Zarifopol, dintr-o \u201epsihologie a iatacului\u201c si reprezinta doar cazul inalt al \u201emahalagismului distractiv\u201c, atras de culisele vietii si nu de opera. Suferintele inventariate si \u201edocumentate\u201c de viata autorului nu sunt nicidecum un argument pentru valoarea artistica, intruc\u00e2t o \u201estrofa din Eminescu se deosebeste de o piftie oarecare de idei pesimiste\u201c prin investitia de creativitate, nu prin numarul si profunzimea deceptiilor parcurse in viata. Biografia scriitorilor trebuie redusa, in viziunea lui Zarifopol, la \u201efaptele care lumineaza activitatea lor superioara\u201c, creativa, intruc\u00e2t \u201eanecdota dichisita\u201c nu este dec\u00e2t \u201eun ingredient pentru secaturi\u201c. Critica de tip istorist e un alt tip de discurs care atenteaza la specificul literar, instrain\u00e2ndu-l din domeniul sau singular si utiliz\u00e2ndu-l ca document: \u201emaniera istorica \/…\/ de a trata stilul a indemnat pe multi sa considere arta, in special pe cea literara, numai ca un mijloc de informatie istorica ori sociologica\u201c. Alt moft ridiculizat de Zarifopol e cel reprezentat de lectura de \u201eWeltanschauung\u201c, concretizata in obiceiul de \u201ea scoate din opera unui artist conceptii unitare despre lume si viata\u201c. \u201eOmul de bun simt, zice ironic Zarifopol, deschide cartea ca sa ia de acolo ceva idei\u201c, daca nu poate lua cumva o conceptie intreaga. Literatura nu propune insa asemenea sisteme si in organismul ei \u201eideile\u201c ca atare nu reprezinta un indiciu de profunzime sau valoare; \u201ecosmogonic, comic sau erotic, cuprinsul intelectual \u2013 zice Zarifopol \u2013 nu creeaza ierarhie estetica\u201c. Valoarea rezulta doar din analiza \u201eunicitatii\u201c, din exegeza discursului ca integralitate, fara putinta de a rupe critica in fragmente si de a o specializa in aspecte (stilistice, de continut, de subiect, tematice etc.). Textul ca atare e o valoare complexa ce trebuie abordata din unghiuri simultane, complementare. Analiza subiectului inseamna, de fapt, analiza integralitatii operei: \u201epentru noi, subiect al unei lucrari literare e tot ce ne da autorul in ea, si intocmai cum ne da acel tot\u201c. Stilul unui scriitor nu e, din aceasta perspectiva, o categorie disjunctibila de viziune, tema ori subiect: \u201ecritica stilului implica fatal critica g\u00e2ndirii\u201c. Intre elementele care decid asupra valorii se afla, desigur, intr-o critica a \u201eunicitatii\u201c, originalitatea, aflata intr-un raport dialectic cu \u201etraditia\u201c, intruc\u00e2t \u201etehnica lirica, a povestirii sau a teatrului, evolueaza in forma de traditie\u201c. \u201eOriginalitatea nu se afirma intreaga dec\u00e2t prin opunere fata cu o traditie, si aceasta opunere trebuie sa se faca in c\u00e2t mai deplina cunostinta de cauza\u201c, Zarifopol nevaz\u00e2nd prea bine \u201egeniul pur si neprihanit\u201c, redus la zestrea lui naturala si neinitiat in traditia in care lucreaza. Rafinamentul sau respinge at\u00e2t literatura pl\u00e2ngareata, sentimentaloida, c\u00e2t si literatura ce mitologizeaza originile si primitivismul, exalt\u00e2nd franchetea \u201eanimalului\u201c uman spontan si necorupt. Militanta \u201eintoarcerii la origini\u201c, la genuitatea \u201eomului primordial\u201c, toata reveria primitivitatii propagata de unele orientari literare e astfel ridiculizata: \u201eCe calm si senin trebuie sa fi fost Stramosul, in pestera lui plina de poezie, de baligar si de suflu mistic, unde nu vedea dec\u00e2t un topor si trei cutite de piatra\u201c. Nici literatura \u201eautenticitatii\u201c, care exalta si ea \u201eprofunzimile\u201c ancestrale, incerc\u00e2nd sa sloboada glasul reprimat al primitivului, nu-i st\u00e2rneste entuziasmul, mai ales atunci c\u00e2nd ea vrea sa recupereze \u201econditia\u201c adamica, in \u201earmonie cu natura\u201c, a omului chinuindu-se sa revina la pozitia \u201ein patru labe, pozitia solida si fireasca, baza adevarului vietii intuitive, normale si usoare\u201c. Cultul acestor spontaneitati, al acestor autenticisme care cauta expresia directa, neviolata de conventionalitatea literara, e caricat drastic de Zarifopol: \u201ePalma rezuma stilul epocii: are concizia expresionista si spontaneitatea bergsoniana\u201c. Literatura de inima, scrisa cu sentiment, cu afecte revarsate, e un alt sistem de mofturi literare a carui ipocrizie e data astfel in vileag: \u201eStilul doinei (…) caracterizeaza muzica neamurilor care, la suparare, spinteca burtile, taie urechile si nasul, scot ochii, prajesc pe jaratec \u2013 trateaza, prin urmare, cu o fantezie excesiva sensibilitatea aproapelui\u201c. Aceasta literatura nu e dec\u00e2t o continua poza patetica: \u201eLiteratul sentimental pare necontenit sa arate cu degetul c\u00e2nd spre inima lui, c\u00e2nd spre a publicului. Iar subiectele si stilul constituiesc pentru d\u00e2nsul o manusa roza in care isi imbraca m\u00e2na cu care gesticuleaza emotional\u201c.
\nPrivind literatura si eroii ei cu simpatie malitioasa, dar fara inhibitii si fara nici o urma de mentalitate tabuizanta, Zarifopol este partizanul \u201eadevarului critic integral\u201c, al acelor exigente care releva deopotriva caderile si realizarile, cele dint\u00e2i nefiind menite, in ce-l priveste, sa scada cu nimic meritul celorlalte. Pentru el, mentalitatea de closca ce vrea sa apere \u201emiturile\u201c literare de orice problematizare, de orice judecata negativa si de orice contestare, prelev\u00e2ndu-le ca pe niste mumii intangibile, nu e dec\u00e2t manifestarea culturala a \u201elogicii mamitelor\u201c: \u201eUnii diletanti pretind sa tratam operele celebre asa cum \u00abmamitele\u00bb din mahala isi rasfata \u00abpuisorii\u00bb, ascunz\u00e2nd poznele si defectele acestora. Pentru cine nu are logica mamitelor, o bucata rea nu scade valoarea unei bucati bune din aceeasi opera\u201c.
\nSunt multe puncte in care viziunea critica si intelegerea literaturii, asa cum au fost ele profesate de Zarifopol, sunt coincidente cu cele ale lui E. Lovinescu, chiar daca unele calitati sau pozitii comune \u2013 scepticismul, autonomia esteticului s.a. \u2013 nu prea seamana intre ele, in felul in care le poarta fiecare. Post-junimismul am\u00e2ndurora (mai conservator al lui Zarifopol dec\u00e2t al lui Lovinescu, cel putin in disputa \u201eformelor fara fond\u201c) s-a unit cu un comun efort de promovare a modernitatii si de \u201eintelectualizare\u201c a literaturii noastre. Chiar daca n-a facut o teorie din asta, Zarifopol a impartasit si el \u201emutatia valorilor estetice\u201c, folosita pe larg in critica clasicismului. Si pentru el operele sufera o mutatie \u201eestetica\u201c sub presiunea timpului (si a spatiului), actualitatea intr\u00e2nd astfel in determinarea receptarii: \u201eCititorii dintr-un anumit timp si loc au cam aceleasi trebuinte si acelasi gust. Departarea in timp si deosebirea de dezvoltare istorica sunt obstacole mari in calea intelegerii (…) celebritatile artistice de care ne despart sute ori mii de ani ne sunt, obisnuit, iremediabil straine (…) Ele au un prestigiu savant\u201c, dar comunicarea e obstructionata de aceasta dislocare istorica. \u201eVesnica tinerete a modelelor este \u2013 zice Zarifopol \u2013 o fraza inepta, iesita din minti str\u00e2mbe si lenese\u201c, \u201eadmiratia curenta pentru lucrurile vechi\u201c nefiind dec\u00e2t \u201eun moft de educatie\u201c. Or, Zarifopol n-a iertat nici un moft.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Inteligent cu debordanta, nu doar la modul incisiv si provocator, ci de-a dreptul la modul contagios, patologic, Paul Zarifopol e rationalistul absolut al criticii noastre, un sceptic iremediabil si un estet inflexibil. Spirit rafinat, de o eleganta eclatanta a expresiei si argumentarii, presarate cu ironii ascutite si laconice, definitive, Zarifopol a cultivat un elevat si… Cite\u0219te mai mult »Paul Zarifopol, partizanul \u201eadevarului critic integral\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4886,4887,1215],"class_list":["post-6526","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adevarul-critic-integral","tag-critic-roman","tag-paul-zarifopol"],"views":5942,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6526","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6526"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6526\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6526"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6526"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6526"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}