{"id":6522,"date":"2011-02-24T12:43:58","date_gmt":"2011-02-24T10:43:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6522"},"modified":"2011-02-24T12:44:14","modified_gmt":"2011-02-24T10:44:14","slug":"literatura-si-ora-istorica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/literatura-si-ora-istorica\/","title":{"rendered":"Literatura si ora istorica"},"content":{"rendered":"

La finele anului trecut, Radu Aldulescu a publicat intr-un saptamanal al Uniunii Scriitorilor un articol intitulat: \u201eDouazeci de ani de victorii impotriva literaturii\u201c. Un adevarat rechizitoriu de natura sa ne puna pe g\u00e2nduri. Asadar, au trecut doua decenii de la \u201eruptura-socio-politico-culturala\u201c, cum o numeste prozatorul. At\u00e2t c\u00e2t perioada interbelica si cam tot at\u00e2t c\u00e2t cea a afirmarii si consacrarii stralucitei generatii ’60. Le putem compara, valoric vorbind, pe cele scurse de la ruptura amintita cu precedentele? As raspunde cu o replica foarte draga lui Constantin Toiu: \u201eNu se compara\u201c. Si nu e in asta un exercitiu de nostalgie, ci mai degraba unul de sinceritate si de luciditate. Data fiind cifra \u201erotunda\u201c, 20 de ani, conventionala fireste, am revazut, intre altele, o retrospectiva panoramica a primului deceniu postdecembrist intitulata \u201eCartile deceniului 10\u201c pe care o datoram Irinei Petras, aparuta in 2003. Ea venea dupa \u201ePanorama criticii literare rom\u00e2nesti \u2013 1950-2000\u201c, un lexicon al criticii noastre din a doua jumatate a secolului 20. Cum preciza autoarea insasi, nu era vorba \u2013 nici nu putea fi \u2013 de toate cartile editate in deceniul care, cu exceptia obsedantului ’50-’60, a fost nu doar cel mai tulbure, dar si cel mai pauper valoric din secolul trecut. Si nu numai din punct de vedere literar. Cantitativ, nu-mi dau seama la ce cota s-a ridicat productia de carte literara in deceniile postdecembriste, data fiind devalmasia editoriala fara precedent, ca sa nu mai vorbim de cea din sistemul de difuzare, daca putem folosi termenul sistem acolo unde a fost si este, din pacate, un adevarat haos. Oricum, mult mai ridicata, cota, dec\u00e2t in epoca precedenta. \u201eCartile deceniului 10\u201c sunt cele retinute \u2013 nu spun selectate \u2013 de Irina Petras, autoare a peste 30 de volume de critica, istorie si teorie literara, comentator experimentat al fenomenului literar in plina desfasurare, critic si mai ales eseist abord\u00e2nd o tematica nu doar strict literara. A se vedea, intre altele, \u201eProza lui Camil Petrescu\u201c (1981), \u201eIon Creanga, povestitorul\u201c (1992), dar si \u201eStiinta mortii\u201c (1995) ori \u201eLimba, stap\u00e2na noastra, Incercare asupra feminitatii limbii rom\u00e2ne\u201c (1999).
\nCronicile, schitele de portret grupate de Irina Petras pe genuri \u2013 Poezie; Proza; Jurnal; Egografie; Critica, Eseu \u2013 contureaza pregnant imaginea deceniului literar 1990-2000, in care istoricul literar poate gasi un solid punct de referinta si de… sprijin. Este o vedere panoramica polemic-constructiva intreprinsa in deplina libertate fata de complexele, inertiile si inhibitiile perioadei postdecembriste, ba chiar in raspar cu cliseele si conceptele sterilizante ale acesteia (de pilda conceptul \u201ecu totul nefericit\u201c de literatura est-etica pe care autoarea il respinge, inclusiv in cea mai recenta aparitie editoriala a sa: \u201eLiteratura rom\u00e2na contemporana. Prelungiri\u201c, pentru ca exileaza literatura in zona ideologicului). De fapt, Irina Petras direct ori indirect denunta noul dogmatism generat fie de reaua credinta drapata in principii \u201emorale\u201c, fie de prostia adeseori fudula \u201eilustrata\u201c copios de amestecul planurilor, de confuzia punctelor de vedere \u2013 estetic cu ideologic, cel mai adesea \u2013 sau pur si simplu de ignorarea celui estetic in judecata literaturii postbelice. Ca si in anii proletcultismului, in deceniile postdecembriste judecata de valoare, at\u00e2t de indispensabila criticii, a devenit de multe ori doar judecata privind biografia scriitorului, si aceasta nu o data deformata, fictionata, pentru a raspunde, nu-i asa!?, noilor comandamente. Nu putini publicisti si critici, de profesie sau improvizati, s-au transformat din analisti ai textului (si eventual ai contextului), din cultivatori ai gustului pentru arta, pentru lectura, in procurori si chiar in delatori. Pentru ei, conteaza nu at\u00e2t opera, si nu at\u00e2t tema si talentul cu care ea este tratata, c\u00e2t teza. Or, scrie Irina Petras \u2013 \u201eLiteratura adevarata (…) nu opune o teza altei teze. Ea vorbeste despre omenesc in conditiile orei sale istorice\u201c. Si, in aceeasi ordine de idei \u2013 \u201eExista un anticomunism lucid si dezinteresat, cel care va si desena portretul cel mai aproape de adevar al trecutului, si un anticomunism de int\u00e2rziata, interesata bravada, care e sortit sa se inece in propriile emanatii\u201c. Altfel spus, un anticomunism al unor intransigenti \u201ede o t\u00e2mpenie umana rotunda\u201c, cum ii caracterizeaza Mircea Iorgulescu, in recent aparutul sau volum \u201ePostalionul cu boi\u201c, cit\u00e2nd o memorabila expresie a lui Marin Preda.
\nCiudat e ca si unii critici de recunoscuta probitate, furati de curent, si-au pierdut masura, desi in cele din urma, in contactul cu opera, competenta si adecvarea la obiect i-au salvat de ridicol. \u201eDe aceea \u2013 scrie, exemplific\u00e2nd, Irina Petras \u2013 din cartea lui Eugen Negrici (\u00abLiteratura rom\u00e2na sub comunism\u00bb, 2002) retin doar comentariile la scriitori si carti, foarte nuantate, frumoase, exacte. Si, mai ales, contrazic\u00e2nd cu totul cele sustinute in studiul introductiv\u201c. Observatie valabila de altfel si in ceea ce priveste volumul al doilea al lucrarii lui Eugen Negrici. M\u00e2nat de o m\u00e2nie \u2013 proletara, era sa zic \u2013 \u201ecriticul vede, la propriu, negru inaintea ochilor. La fiecare paragraf sunt de notat exagerari, ingustari de perspectiva, partiniri ori persecutii. Caci, ca-n celebra dilema, daca era totul at\u00e2t de manipulat (textul criticului suna de-a dreptul a elogiu la adresa diabolicei inteligente subversive a regimului, toti activistii lui, mari si mici, par\u00e2nd sforari de geniu si minti atotcuprinzatoare, vizionare: nu le scapa nimic si puneau la cale totul, p\u00e2na in cele mai marunte detalii \u2013 complotul universal descris de Umberto Eco pare, prin comparatie, o simpla gluma), complotat, terorist si tiranic, cum de poate descoperi acelasi critic at\u00e2tea lucruri bune c\u00e2nd se asterne pe facut ceea ce stie sa faca foarte bine: citit si c\u00e2ntarit carti? Se isca, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, o banuiala: prea multele detalii de culise despre epoca pot avea doar doua explicatii \u2013 ori sursa autorului se afla foarte aproape de aceste culise si stie in mod firesc, ori stie c\u00e2te ceva, ca tot rom\u00e2nul, banuieste restul si fictioneaza copios\u201c.
\nAm citat dintr-o suita de microeseuri, in fiecare abord\u00e2ndu-se o idee, un aspect al literaturii postdecembriste, autoarea subliniind din capul locului ca \u201ediscutiile aprinse, amplele dezbateri, polemici, anchete pe teme privind literatura ultimei jumatati de secol si a inceputului de mileniu sunt c\u00e2t se poate de utile pastrarii unui climat de interes pentru un teritoriu categoric amenintat \u2013 lectura traditionala\u201c. Asta, constata autoarea, in timp ce numarul scriitorilor creste, iar al cititorilor scade. Se impune, mai inainte de orice, definirea termenilor: \u201eCe inseamna revizuire (impunere de) canon, consacrat, top? Singurul lucru clar e politica literara\u201c, adica \u201elupta pentru putere, sfori trase, prefacatorie, inscenare, batalie pentru statutul de vedeta, adica temporalia cu toate fetele ei bune si rele. Desi despre politica nu se poate vorbi in termeni de bun si rau. Ea presupune atingerea cu orice pret a unui scop, dob\u00e2ndirea unor influente si profituri etc. etc. prin manipularea datelor zilei\u201c.
\nIrina Petras pune ordine in idei, unele care nici nu mai au nevoie de demonstratie, si in adevaruri mai mult sau mai putin cunoscute, dar ocultate pe scena… politicii literare. In fond, imi permit sa repet o opinie pe care am mai exprimat-o si in alte contexte, nici un om c\u00e2t de c\u00e2t cultivat si inteligent nu va putea crede ca un partid, un regim politic, critica si cu at\u00e2t mai putin un critic s-ar putea invrednici sa impuna, fie si dupa o schimbare a cursului istoriei, o noua ierarhie a valorilor. In, asa-zic\u00e2nd, structura sa de rezistenta, ierarhia este stabilita in mod democratic, de cititorii unei literaturi, cum a demonstrat reputatul regretatul teoretician (si practician) al lecturii \u2013 Matei Calinescu. Daca Sadoveanu va mai fi citit sau nu peste 50 sau o suta de ani (iata, in noiembrie se implineste o jumatate de secol de la moartea sa), cu certitudine asta nu va avea nici o legatura cu demnitatile detinute si compromisurile facute de marele scriitor, cel mai mare, alaturi de Tudor Arghezi, din literatura rom\u00e2na a secolului 20, ca sa preiau judecata lui Nicolae Manolescu. Si admit\u00e2nd ca nu va mai fi citit dec\u00e2t de un grup restr\u00e2ns de literati si filologi, ca nu va mai fi inclus nici in manualele alternative, Sadoveanu ram\u00e2ne Sadoveanu. Daca frescele de la Voronet ar fi admirate nu de mii si mii de vizitatori veniti din diverse spatii culturale ale lumii, ca acum, ci, sa zicem, de numai c\u00e2teva zeci de iubitori ai artei medievale, nu inseamna ca Voronetul nu este la fel de maret, de unic, iar picturile murale de aici la fel de fascinante. Sigur, marile valori sunt si trebuie mereu insufletite de trairile noastre, de privirea, de mintea si sensibilitatea noastra, dar nu e mai putin adevarat ca ele, ca si marile culturi, isi ajung p\u00e2na la un punct lor insilor. Ignora, sfideaza topurile, rating-urile dintr-o perioada sau alta, ca si listele cutarui critic. Sadoveanu, fiindca veni vorba, le-a ignorat inca din timpul vietii, din tinerete chiar. Improscat cu noroi de un critic alogen, care confunda voit planurile, creatorul \u201eTarii de dincolo de negura\u201c si-a ridicat privirea spre zari si nu s-a mai lasat \u201eatins\u201c de noroaiele politicii literare. De altfel, cred ca nici nu l-a mai interesat prea mult ce spun criticii despre el, cu exceptia lui Ibraileanu si, poate, a lui Calinescu si a lui Ralea. Ce ar zice Sadoveanu de unii procurori care il judeca azi, intr-o mizerabila epoca de prabusire, in primul r\u00e2nd morala, nu numai economica? El, caruia legionarii i-au ars cartile si il trecusera pe lista celor ce trebuiau lichidati? I-ar privi probabil cu dispret abia perceptibil, in tacere. O tacere \u201egraitoare\u201c; cum o caracteriza Lucian Blaga, care purta in valiza cartile lui Sadoveanu in peregrinarile sale diplomatice, cu sentimentul ca ducea astfel cu sine patria profunda.
\nPoate ca procurorii literari \u201eanticomunisti\u201c de azi, intre care si un \u201ematreata cu barba\u201c (multumesc Cristian Tudor Popescu pentru aceasta metafora, marca inconfundabila!) ar reusi totusi sa-i sparga tacerea, fie si numai at\u00e2t c\u00e2t autorul \u201eCrengii de aur\u201c sa pronunte distrugatorul sau: lipsasti! In fond, sinonimul celebrului \u201eIn laturi\u201c al lui Titu Maiorescu.
\n(va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La finele anului trecut, Radu Aldulescu a publicat intr-un saptamanal al Uniunii Scriitorilor un articol intitulat: \u201eDouazeci de ani de victorii impotriva literaturii\u201c. Un adevarat rechizitoriu de natura sa ne puna pe g\u00e2nduri. Asadar, au trecut doua decenii de la \u201eruptura-socio-politico-culturala\u201c, cum o numeste prozatorul. At\u00e2t c\u00e2t perioada interbelica si cam tot at\u00e2t c\u00e2t cea… Cite\u0219te mai mult »Literatura si ora istorica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3319,4885,3713,4884],"class_list":["post-6522","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-toiu","tag-generatia-60","tag-radu-aldulescu","tag-saptamanal-al-uniunii-scriitorilor"],"views":3523,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6522","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6522"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6522\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6522"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6522"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6522"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}