{"id":6518,"date":"2011-02-24T12:38:02","date_gmt":"2011-02-24T10:38:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6518"},"modified":"2011-02-24T12:44:51","modified_gmt":"2011-02-24T10:44:51","slug":"fermitatea-nuantei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fermitatea-nuantei\/","title":{"rendered":"Fermitatea nuantei"},"content":{"rendered":"

Norman Manea, Curierul de Est.<\/em> Dialog cu Edward Kanterian<\/em>, Polirom, 2010, 368 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n


\nN-as merge at\u00e2t de departe inc\u00e2t sa identific aici un program, insa trebuie sa constat ca unul dintre cele mai consistente volume de dialoguri aparute la noi in ultimii ani a trecut aproape neobservat de comentatori in cele sase luni de la aparitie. Cartea de dialoguri ale lui Norman Manea cu Edward Kanterian \u2013 actualmente lector la Oxford \u2013 e cu at\u00e2t mai importanta cu c\u00e2t nu respecta propriu-zis tipicul unor astfel de volume. <\/strong><\/em>
\nUn catalog de obsesii<\/strong>
\nO data, pentru ca ea se pastreaza la adapost de memorialistica, cu tot potentialul ei romantios. Nu vom afla, din \u201eCurierul de Est\u201c, mai multe date din biografia lui Norman Manea dec\u00e2t lasa sa se intrevada, prin crapaturile fictiunii, majoritatea romanelor lui. Asta pentru ca, desi rolurile nu se inverseaza niciodata de-a lungul celor 350 de pagini,\u00a0 in joc nu e personalitatea lui Norman Manea, ipostaziata de intervievator ca o \u201esomitate\u201c abilitata sa-si dea cu parerea despre tot si toate, ci un set de preocupari si experiente comune. La fel ca Norman Manea, Kanterian e un intelectual disputat de identitati multiple: germanul de etnie iudaica si-a trait adolescenta in Rom\u00e2nia pentru a emigra, in 1981, in Vest. E usor de observat insa \u2013 dincolo de o anumita experienta asemanatoare si de opinii apropiate \u2013 ca cei doi impartasesc acelasi tip de g\u00e2ndire. At\u00e2t Manea, c\u00e2t si Kanterian refuza sa g\u00e2ndeasca in absolut (sursa tuturor impulsurilor totalitariste), prefer\u00e2nd o reflectie pusa la adapostul comparatiei si al contextualizarii. Pe traseul ideatic Est \u2013 Vest si inapoi, toate problematicile sunt supuse unor serii de oglindiri si paralele extraordinar de fertile tocmai pentru ca cei doi g\u00e2ndesc intotdeauna prin raport. Raport care inseamna deopotriva glisarea de la o cultura la alta, permanenta confruntare de opinii, dar si testarea aceleiasi idei in timp. Intins pe durata a 10 ani (cele trei convorbiri sunt datate 1999-2001, martie 2007, respectiv ianuarie-iulie 2010), dialogul se construieste ca un catalog de obsesii comune.
\nTemele legate de literatura propriu-zisa sunt generale (relatia cu biograficul, topos-ul supravietuirii in scrierile iudaice, raportarea la literatura postmoderna), c\u00e2nd nu ram\u00e2n pur si simplu in fundal. Primeaza, in schimb, dilemele existential-ideologice, cu provocarile contextului international actual. \u201eCurierul de Est\u201c e un divan \u2013 in intelesul pur al termenului, de reflectie de la inaltime \u2013 al celor mai importante dezbateri publice din ultimii douazeci de ani (cu trimiteri la intreaga istorie a secolului XX). Adepti ai meditatiei pe spatii largi, fara pasiune pentru anecdotic si accidental, pe cei doi nu-i intereseaza dec\u00e2t subiectele globale sau cazurile particulare cu largi consecinte asupra modificarilor de mentalitate. Ceea ce nu inseamna, insa, ca discutia pluteste in nedeterminare sau ca temele scapa de sub control, caci un simplu inventar e in masura sa le tradeze coerenta de fond. Toate se asaza firesc in bazinul larg creat de ascensiunea ideologiilor fasciste sau comuniste in prima jumatate a secolului XX, pe de o parte, si pericolul actual al extremismului islamic sau nationalist, de cealalta parte. Cei doi poli sunt repere pentru dezbateri delicate, dar in cel mai inalt sens relevante pentru problemele identitare ale lumii moderne: Rom\u00e2nia si antisemitismul, posibilitatea de redemptiune a Germaniei naziste, justetea echivalarii Gulagului cu Holocaustul, sau, si mai acut, conditia intelectualului in Est dupa caderea regimurilor totalitariste, natura liberalismului rom\u00e2nesc actual, 11 Septembrie, cauzele violentelor din Irak sau Afganistan, cultura pop a Americii, reculul culturii umaniste in fata progresului tehnologic etc.
\nSigur ca fiecare dintre aceste problematici a fost at\u00e2t de intoarsa pe toate fetele in ultimii ani, inc\u00e2t risca sa plictiseasca. Fapt de care cei doi interlocutori sunt perfect constienti. Mai mult dec\u00e2t transanta diagnosticelor sau originalitatea solutiilor conteaza, insa, pozitionarea atenta si nuantata. Ce impresioneaza, de altfel, in discursul lui Norman Manea, e o anumita retractilitate si rezerva de fond, pusa in slujba disocierii ideilor p\u00e2na la ultima inflexiune. Fiecare dintre raspunsuri pare intr-at\u00e2t de lung deliberat, inc\u00e2t ar putea fi citit drept un eseu autonom. O parte dintre ele au si fost publicate ca atare, fara interventiile lui Kanterian. Surprinzator e, insa, ca in ciuda rationalizarii maxime si a fidelitatii aproape maniacale fata de adevaruri general-valabile, dialogul are o tensiune interioara aparte.
\nVerdicte incontestabile<\/strong>
\nIn primul r\u00e2nd, pentru ca pozitiile uneori rigid \u201ecorecte\u201c sunt asezonate cu o serie de citate socante sau paradoxale, care coloreaza si nuanteaza permanent discursul scriitorului. Tocmai c\u00e2nd ajunge la o concluzie indiscutabila, Norman Manea simte nevoia sa deschida din nou o acolada printr-o referinta contrara. Curiozitatea vie, respectul sau doar toleranta fata de toate produsele umane (bune sau rele), grija de a nu reduce nimic din complexitatea vietii insesi pun mereu la lucru eruditia impresionanta a scriitorului. P\u00e2na intr-at\u00e2t, inc\u00e2t Manea pare sa fi privit \u2013 si citit despre \u2013 fiecare lucru din toate unghiurile posibile. Il putem descoperi astfel pe democratul incurabil cit\u00e2nd, pe jumatate resemnat, pe jumatate amuzat, din Flaubert, adversar declarat al votului universal: \u201eCum adica, un nebun sau un idiot sa aiba acelasi vot ca mine?\u201c. Sau pe cel ce pledeaza constant pentru conservarea memoriei lagarului trimit\u00e2nd la ironica definitie evreiasca a antisemitului: \u201ecineva care ii uraste pe evrei mai mult dec\u00e2t ar trebui\u201c.
\nPermanenta distantare ironica fata de propriile afirmatii constituie, de altfel, si secretul credibilitatii lui Norman Manea. De pe pozitia sa principiala, intotdeauna c\u00e2ntarita la miligram, scriitorul poate formula judecati extrem de transante. Cu precizarea imediata ca in cazul lui transanta nu provine, in mod paradoxal, din vehementa ideii, ci din rigoarea nuantei. Verdictele asupra Rom\u00e2niei actuale \u2013 dar si asupra unor situatii sau cazuri istorice indelung discutate \u2013 sunt incontestabile tocmai pentru ca survin in urma unei indelungate cautari in limbaj. Din acest punct de vedere, \u201erechizitoriul\u201c lui Manea la adresa societatii sau a culturii rom\u00e2nesti, mai putin strident dec\u00e2t cel formulat de
\nAdrian Marino intr-o carte aparuta si ea anul trecut, e, in acelasi timp, mult mai dur. Insasi modalitatea de formulare a obiectiilor e cu totul opusa in cele doua cazuri. Unde autorul \u201eVietii unui om singur\u201c generaliza tot timpul pornind strict de la experiente personale, Norman Manea aduce probe documentare, compara si disociaza, scot\u00e2nd pe c\u00e2t posibil din calcul propria persoana. Critica de nuanta, contextualizata, tinteste mai clar c\u00e2teva dintre stereotipiile rom\u00e2nesti dec\u00e2t reprosurile atotcuprinzatoare, formulate sub specia lui illo tempore.
\nReprezentativ in acest sens e felul in care Norman Manea rezolva at\u00e2t de complicata problema a antisemitismului la rom\u00e2ni. Dublat, ca de o umbra, de o autentica st\u00e2njeneala (\u201echestiunea antisemitismului este plicticoasa, penibila, o adevarata tortura a monotoniei si a locului comun\u201c) tocmai pentru ca ar putea fi acuzat de parti-pris-uri, scriitorul face lumina at\u00e2t in cazurile indelung dezbatute ale lui Eliade sau Sebastian, c\u00e2t si in mai recente luari de pozitie ale lui Paul Goma, Nicolae Manolescu sau Mircea Zaciu. Ciudat e ca, oric\u00e2t l-ar provoca t\u00e2narul Kanterian sa pronunte cuv\u00e2ntul \u201eantisemit\u201c cu privire la Mircea Eliade sau Mihail Sebastian, Norman Manea il refuza, pled\u00e2nd, in schimb, pentru o analiza strict factuala, dar atenta la resorturile ad\u00e2nci ale personalitatilor in context. Pentru a ma rezuma la un singur exemplu, mult mai subtil dec\u00e2t in inflamata monografie a Martei Petreu e explicata, de pilda, adeziunea lui Mihail Sebastian la extremism: \u201eAmbiguitatea lui Sebastian mi se parea motivata mai ales afectiv, nu ideologic. Tocmai afectivitatea si fidelitatea l-au tot \u00ablunecat\u00bb in bratele viitorilor adversari, de care se desprindea greu, pe care nu putea sa-i recunoasca in noile lor intrupari. Cine urmareste atent lecturile sale, recenziile si eseurile sale, nu descopera inclinatii spre extremism, vitalism si morbiditate transcendenta, nici nationalism sau xenofobie\u201c. Chestiunea antisemitismului \u2013 si, in general, orice problema legata de ideologie \u2013 e at\u00e2t de complexa, inc\u00e2t ceea ce-i revine scriitorului nu e aplicarea unor etichete stricte, c\u00e2t cautarea in limbaj a unor nuante ilustrative, pe c\u00e2t posibil, pentru fiecare caz in parte: \u201eAr trebui cautat sau inventat alt termen, care sa contina si latente, inconsecvente, ezitari, duplicitati, si nu il gasesc\u201c, marturiseste la un moment dat scriitorul. Ezitarile lui nu sunt sovairi lase sau ritualuri complezente, ci sondari intense ale exactitatii si masurii juste. Cu reversul ca atunci c\u00e2nd totusi Norman Manea opteaza pentru etichetari fara echivoc, ele poarta greutatea tuturor experientelor sale reale si livresti. Si \u2013 se stie \u2013 nici unele, nici altele nu sunt de neglijat.
\nPe scurt, reflexul g\u00e2ndirii prin comparatie si obsesia despicarii firului in patru il fac pe autorul \u201ePlicului negru\u201c unul dintre cei mai corecti evaluatori ai societatii rom\u00e2nesti actuale. Norman Manea e cu at\u00e2t mai creditabil c\u00e2nd critica haosul institutional sau \u201epersistenta pulsatie antiliberala\u201c a Rom\u00e2niei actuale cu c\u00e2t e capabil sa identifice, de cealalta parte, si dezavantajele unei trepte superioare de civilizatie precum cea americana, unde comodificarea a anulat aproape total rolul intelectualului in societate. Cu singura obiectie ca poate nu de \u201eliberalism\u201c ducem lipsa \u2013 cultul individualismului, a proprietatii private si a libertatii de opinie s-au aliniat totusi la standarde occidentale in ultimii ani \u2013, c\u00e2t de o reala traditie democratica si egalitara, care sa nu mai vada in minoritatile de orice tip un pericol. Liberalismul si democratia nu se suprapun nici macar partial la noi asa cum se int\u00e2mpla in SUA sau in alte state occidentale; de aici, mica imprecizie terminologica a celor doi interlocutori. Dupa cum m-au convins total, apoi, judecatile incomode ale lui Manea cu privire la personalitati de prim rang ale culturii rom\u00e2ne din ultimul secol, de la Mircea Eliade p\u00e2na la Nicolae Manolescu. At\u00e2t de vehiculata frustrare a scriitorului exilat vizavi de \u201einstitutia Manolescu\u201c nu e dec\u00e2t un stereotip la care cititorii acestei carti vor fi obligati sa renunte definitiv. Norman Manea nu se lamenteaza cu privire la absenta din miezul canonic al \u201eIstoriei literaturii\u201c, ci cu privire la at\u00e2t de balcanica practica a criticului de a-si transfera fara rest judecatile de gust asupra functiilor administrative. In ultima perioada, Manolescu e \u2013 din pacate \u2013 critic literar mai ales in postura de presedinte al USR si de ambasador UNESCO.
\nTrebuie spus c\u00e2t se poate de raspicat ca, spre deosebire de altii, Norman Manea a c\u00e2stigat enorm din experienta exilului american. In personalitatea lui, relativismul si democratismul de peste Ocean au crescut firesc pe scepticismul si retractilitatea congenitala sau doar dob\u00e2ndita. Departe de a intra in conflict, cele doua laturi s-au potentat reciproc intr-un mod exemplar: blazarea a facut relativismul mai ad\u00e2nc, nelas\u00e2ndu-l sa alunece nicio clipa in superficialitatea pop specific americana, in timp ce degajarea democratica au dat un plus de curaj si de autenticitate vocii publice si scriitoricesti. Daca \u201eCurierul de Est\u201c e o carte instructiva in cel mai inalt sens e pentru ca, dincolo de judecatile corecte, ea spune, in filigran, povestea formarii unui intelectual autentic si liber, cum putini avem la ora actuala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Norman Manea, Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian, Polirom, 2010, 368 p. N-as merge at\u00e2t de departe inc\u00e2t sa identific aici un program, insa trebuie sa constat ca unul dintre cele mai consistente volume de dialoguri aparute la noi in ultimii ani a trecut aproape neobservat de comentatori in cele sase luni de la… Cite\u0219te mai mult »Fermitatea nuantei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4882,4881,3519,3859,4883],"class_list":["post-6518","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carte-de-dialoguri","tag-curierul-de-est-dialog-cu-edward-kanterian","tag-norman-manea","tag-polirom","tag-traseul-ideatic-est--vest"],"views":2030,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6518","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6518"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6518\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6518"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6518"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6518"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}