{"id":6497,"date":"2011-02-24T12:04:25","date_gmt":"2011-02-24T10:04:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6497"},"modified":"2011-02-24T12:16:26","modified_gmt":"2011-02-24T10:16:26","slug":"salvati-cainii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/salvati-cainii\/","title":{"rendered":"Salvati c\u00e2inii!"},"content":{"rendered":"<p>Admiratia d-lui Alex Stefanescu, pretuirea peste poate si fara margini pentru PNTCD si liderii lui e foarte veche. S-ar putea spune ca este chiar istorica. In indepartata vreme a trecerii d-lui Emil Constantinescu pe la Cotroceni, dl Alex Stefanescu a spus una din putinele vorbe memorabile auzite dupa \u201990. La fel de celebra ca zicerea d-lui Theodor Stolojan ca \u201esunt lucruri cu care nu se glumeste!\u201c. De exemplu, cu optiunea. Vorba memorabila a d-lui Stefanescu \u2013 mai bine zis jumatatea acestei vorbe \u2013 facea o aluzie fina la odiosul trecut comunist al unora (multora) dintre noi, inclusiv al subsemnatului. Ea, vorba, suna cam asa: \u201eMai bine portar la Cotroceni dec\u00e2t comunist\u201c. Pe la Cotroceni trecuse si un fost comunist care si-a ars carnetul de partid sub ochii multimii, crez\u00e2nd ca \u201eprostii\u201c (lui Rebreanu) au uitat vorba cu naravul si parul lupului. C\u00e2nd r\u00e2vnea la postul de portar, dl Alex Stefanescu nu la comunisti, pe care ii uraste de mult de tot, se g\u00e2ndea, ci, fireste, la taranisti: isi exprima o vie dorinta de a fi portar taranist la Cotrocenii parasiti apoi de fostul comunist ramas fara carnet. \u201eMai bine portar la Cotroceni, dec\u00e2t comunist\u201c era o parafraza (versiune) a si mai celebrei lozinci: \u201eMai bine mort dec\u00e2t comunist\u201c. E un lucru bine stiut ca dl Stefanescu n-a fost comunist si nici carnet de partid n-a avut. A lucrat (scris) la ziare comuniste, dar nu ca majoritatea jurnalistilor de atunci: dl Stefanescu n-a avut de ales, el s-a prefacut ca lucreaza la ziare comuniste. Altceva era in sufletul lui\u2026 Acum, de c\u00e2nd cu libertatea, s-a dat drumul la optiuni deschise. Constat insa cu mare surprindere ca nostalgicul portii taraniste de la Cotroceni nu ii recunoaste si altuia dreptul de a se folosi, cum crede, de acest drept la optiunea deschisa si expresia ei nepedepsita, dupa ce el insusi a fost, din pacate, silit, spre a supravietui, sa poarte haine comuniste pe un trup taranist. L-a prins acum pe t\u00e2narul Dan Ungureanu ca nu-i plac taranistii si nu-l pretuieste si venereaza pe regretatul Corneliu Coposu asa cum ar trebui, ca d-sa si ca dl Vladimir Tismaneanu. T\u00e2narul, \u201ede multa vreme tot t\u00e2nar\u201c \u2013 spune malitiosul critic, priveste in alta parte si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, in loc de o delimitare sobra, protocolara si respectoasa de Corneliu Coposu si ai lui, adopta stilul pamfletar. Acest mod, pamfletar, de a nu fi de acord poate fi discutabil si chiar inacceptabil: stim de la Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Nicolae Manolescu s.a. diferenta, prapastia dintre polemica si pamflet. Mai stim de la filozoful de tip socratic Petre Tutea ca la tinerete daca anarhist sau comunist nu esti, nimic nu esti. Dupa aceea \u2013 prostia trece ca pojarul, iar daca nu \u2013 nu! Unii au vorbit \u2013 mai vorbesc? \u2013 si despre un anumit \u201est\u00e2ngism\u201c al taranistilor istorici. Eroarea \u2013 daca eroare e! \u2013 stilului muscator in care se exprima dl Dan Ungureanu despre Corneliu Coposu e discutabila si, la rigoare, amendabila. Caci, asa cum spune in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c dl Alex Stefanescu, \u201ePutem contrazice pe oricine, putem sa pretindem ca ideile sau actiunile lui sunt cu totul si cu totul aberante, dar trebuie sa o facem aduc\u00e2nd argumente, nu recurg\u00e2nd la urlete\u201c. Nu prea vad felul si rostul de a raspunde academic si cu argumente unei aberatii. Expresie incinsa a unui dezacord radical, pamfletul poate ajunge si la strigate si chiar la \u201eurlete\u201c: in situatii speciale, urletul e o forma exasperarii ori disperarii, cum se int\u00e2mpla intr-o pictura celebra a unui mare artist. Partea proasta cu lectia despre polemica a d-lui Stefanescu este aceea ca d-sa preia, intr-o masura considerabila, mijloacele stilistice combatute in textul adversarului (sau, de nu-i prea mult, preopinentul lui) sau. Las la o parte imitarea latratului practicata cu delicii de Alex Stefanescu in articolul sau din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Il stiam mai, cum sa spun?, c\u00e2inos si mai \u201edintos\u201c pe dl Stefanescu dec\u00e2t onomatopeic si imitativ, precum copiii care repeta sunetele scoase de diferite specii zoologice. Daca am numarat bine, in articolul sau eminentul critic \u201elatra\u201c de 9 (noua) ori: \u201eLatra si c\u00e2inii din imprejurimi (locuiesc la tara), latra si moderatorii si analistii politici, uneori cu mai multa inversunare dec\u00e2t c\u00e2inii (\u2026). Basescu a dat m\u00e2na cu\u2026 Ham! Ham! Ham! Basescu a r\u00e2s\u2026 Ham! Ham! Ham! Basescu era intr-un pulovar\u2026 Ham! Ham! Ham! (\u2026) De mai multa vreme latra la Corneliu Coposu \u2013 la amintirea lui Corneliu Coposu \u2013 un articol de Dan Ungureanu\u2026\u201c. Las la o parte si efectul involuntar, desigur, al imprejurarii sau coincidentei ca se \u201elatra\u201c la Traian Basescu, asa cum se \u201elatra\u201c si la\u2026 Corneliu Coposu, dupa care d-sa ne propune sa \u201estabilim prin ce anume este latratul latrat si ce anume il deosebeste de limbajul articulat\u201c al comunicarii dintre oameni. E ceva umor aici prin diferenta dintre stilul profesoral solemn si obiectul prelegerii. Sa trecem\u2026 Sa nu fi sesizat dl Stefanescu in \u201estilul latrator\u201c \u2013 cum at\u00e2t de rational, calm si expresiv scrie el \u2013 premisele unui veritabil \u201eurlet\u201c: un urlet impotriva unei molime ce b\u00e2ntuie intr-o buna parte a mentalitatii obstesti si intelectuale actuale? Acest \u201eurlet\u201c este cu siguranta o forma de protest \u2013 poate nu cea mai inspirata, dar a unui protest valid \u2013 impotriva canonizarii fortate a marilor spirite nationale, o canonizare cu efecte dezastruoase practicata neindem\u00e2natic, mediocru si cu prost gust de zelatorii neinspirati ai acestora. Zelatorii nu sunt mai putin nocivi dec\u00e2t detractorii. Nebunia eseistico-istoriografica a zelatorilor din jurul nebuniei unui Eminescu \u201eucis\u201c de un complot ce l-a avut in frunte pe Titu Maiorescu e menita sa-l transforme pe poetul national in victima si martir al neamului si regimului de atunci si ea constituie, totodata, premisa canonizarii Sf\u00e2ntului Eminescu, propus intre sfintii Bisericii Ortodoxe: excesul de zel naste monstri. Acest chip de a preamari figurile istoriei \u2013 literare sau politice \u2013 il prenumara printre victime si pe \u201eatletul crestinatatii\u201c Stefan cel Mare, confiscat si el intru vitejie si sfintenie, ieri de Ceausescu, azi de Biserica. Veneratia, ca si mistica, pentru un om politic, oricare ar fi acesta, inclusiv Corneliu Coposu, face parte din aceeasi mentalitate pe care t\u00e2narul \u201elatrator\u201c \u2013 batjocorit la r\u00e2ndu-i, de Alex Stefanescu o \u201emusca\u201c si o demistifica. Venerarea sfintilor pretinde adoratie neconditionata si exclude cu necesitate spiritul critic. Admiratia spiritelor mari pretinde cu necesitate spirit critic. Cu o solemnitate pedagogica si umor indoielnic, dl Alex Stefanescu impinge lucrurile serioase in derizoriu: compara pamfletul cu \u201elatratul\u201c, care se practica la \u201eunele posturi de televiziune, in presa scrisa si in textele postate pe internet. Articolul (sau \u201epamfletul\u201c!) d-lui Dan Ungureanu ar fi un asemenea \u201elatrat\u201c la icoana lui Corneliu Coposu. Ce spune, in fond, Dan Ungureanu in \u201elatratul\u201c sau? Oric\u00e2t de dur si nelalocul lui ar parea (sau ar fi!), sa suportam acest citat: \u201eCorneliu Coposu s-a transformat in moaste scoase la rastimpuri spre inchinaciune si pupat, intr-o racla de tinichea cu geam, de t\u00e2rcovnicul Vladimir Tismaneanu\u201c si \u201eInocenta lui a fost int\u00e2mplatoare, canonizarea lui e cabotina\u201c. Aici nu e vorba de directia \u2013 \u201est\u00e2nga\u201c ori \u201edreapta\u201c \u2013 din care vin tendintele de canonizare si sfintire a \u201ecivililor\u201c, ci de un fenomen ale carui proportii se vadesc p\u00e2na si in chipurile cutarui marunt demnitar sau al altuia, zugravite pe zidurile noilor biserici. Inaltii demnitari au trecut deja in r\u00e2ndul sfintilor fara pata. Preluam o mostenire nociva si rizibila, o anume traditie a infratirii maruntului prezent cu marele trecut ce ne face si pe noi mai mari, mai buni si mai sfinti. Toate-s vechi si noua toate\u2026 Nu exclud, este chiar posibil ca dl Vladimir Tismaneanu sa nu-si merite \u201eporecla\u201c, altfel inspirata, a pamfletarului in raport cu mult admiratul sau Corneliu Coposu: cu siguranta, insa, dl Alex Stefanescu este pe cale de a deveni el \u201et\u00e2rcovnicul\u201c eminentului politolog! \u201eUnul dintre cele mai lucide spirite din vremea noastra, cu o supercompetenta de politolog are meritul istoric de a fi definit comunismul ca \u00abregim politic ilegitim si criminal\u00bb\u201c \u2013 ce poate insemna aceasta supralicitare de tip encomiastic din noua-vechea \u201elimba de lemn\u201c?! (Ne place, nu ne place, in treacat fie spus, \u201emeritul istoric\u201c \u2013 daca merit e! \u2013 revine celui care a spus, iar nu scribului care a scris.) Apare limpede din encomionul de mai sus ca eminentul critic literar sufera de aceeasi \u201eboala\u201c cu a aceluia spre care arata cu degetul c\u00e2nd scrie: \u201eDar trebuie sa fii orb ca sa nu vezi\u2026\u201c Ce sa vezi? Doua porniri contrare, lauda zelatorului si injuria detractorului conduc intotdeauna la acelasi efect: orbirea. Ultima observatie, care ma uimeste si ma deruteaza, asupra \u201electiei\u201c pe care dl Alex Stefanescu o administreaza \u201elatratorului\u201c: a-i da in cap cu \u201elatratul\u201c este a jigni si dispretui c\u00e2inii, care latra haituiti, cum vedem zilnic de hingheri, primari, administratori, oficialitati \u2013 castrare sau eutanasiere?! \u2013, asociatii de locatari cu somnul de dupa-amiaza periclitat. De unde, ma intreb, at\u00e2ta dispret si pornire ur\u00e2cioasa contra unui animal aproape domestic pe seama caruia s-au scris mii de pagini literare, unele nemuritoare? A-i lua \u201elatratul\u201c din gura si a-l v\u00e2ri sub limba omului este o ofensa adusa c\u00e2inelui. Am citit intr-o pagina tulburatoare a lui Alex Stefanescu aventura lui cu un catel salvat dintr-o balta noroioasa. Deloc sc\u00e2rbit, marele critic a intrat in noroi: imaginea iubitorului si salvatorului de animale nu se potriveste cu smulgerea \u201elatratului\u201c \u2013 limba c\u00e2inelui! \u2013 si transformarea ei in simbol negativ. C\u00e2inele nu latra ca sa se faca \u201eremarcat\u201c de Dan Ungureanu sau Alex Stefanescu, dar ca sa semnaleze un intrus, un dusman, un infractor sau ca sa-si manifeste bucuria. E un animal onest si serios. De aceea, nici stilistic, \u201elatratul\u201c nu este compatibil cu pamfletul. Stilistic, c\u00e2inele se misca vioi intre Dulaii lui Zaharia Stancu si Fofeaza al lui Calinescu ori Zdreanta al lui Tudor Arghezi. Daca e sa apelam la zoologie, mai ales hiena si sconcsul fac casa buna cu pamfletul. Am putea discuta si despre \u201ec\u00e2inii latra, caravana trece\u201c. Aici \u201elatratul\u201c are o functie pur estetica, adica gratuita: latra ei, dar caravana trece nepasatoare prin mijlocul celor avertizati si, eventual, striviti. Mai e si povestea despre \u201ec\u00e2inii democratiei\u201c, dar si ei mor pe capete. As porni o campanie de salvare a c\u00e2inilor\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Admiratia d-lui Alex Stefanescu, pretuirea peste poate si fara margini pentru PNTCD si liderii lui e foarte veche. S-ar putea spune ca este chiar istorica. In indepartata vreme a trecerii d-lui Emil Constantinescu pe la Cotroceni, dl Alex Stefanescu a spus una din putinele vorbe memorabile auzite dupa \u201990. La fel de celebra ca zicerea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/salvati-cainii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Salvati c\u00e2inii!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2461,442,3304,4864,4865,4863,4745,4866],"class_list":["post-6497","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romania-literara","tag-alex-stefanescu","tag-corneliu-coposu","tag-cotroceni","tag-dan-ungureanu","tag-emil-constantinescu","tag-pompiliu-constantinescu","tag-theodor-stolojan"],"views":1886,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6497","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6497"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6497\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6497"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6497"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6497"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}