{"id":6475,"date":"2011-02-17T18:05:14","date_gmt":"2011-02-17T16:05:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6475"},"modified":"2011-02-17T18:06:17","modified_gmt":"2011-02-17T16:06:17","slug":"linitea-colosului-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linitea-colosului-3\/","title":{"rendered":"Linistea colosului (3)"},"content":{"rendered":"


\nPrimii pasi sunt \u00eentotdeauna importanti, poate chiar decisivi – pe terenul de tenis. O \u00eent\u00e2lnire potrivita, o alegere inspirata, putina sansa reprezinta ingredientele unui parcurs de succes. Pentru asa ceva nu e tocmai nevoie de o matematica aliniere a astrelor, desi norocul \u00eesi are partea sa de contributie \u00een amenajarea unui destin tenisistic glorios. Pe de alta parte, si reciproca are o logica la fel de valabila. Oare c\u00e2ti campioni de juniori, talente autentice si mari sperante nu s-au ratat c\u00e2nd s-a pus problema trecerii la seniorat? Oare c\u00e2ti straluciti pusti, ce promiteau marea cu sarea, nu au dat chix c\u00e2nd au facut pasul catre profesionism? <\/strong><\/em>
\nJo-Wilfried Tsonga a avut noroc. De la bun \u00eenceput. Primele schimburi de mingi le-a efectuat \u00eempreuna cu tatal sau, Didier, care dadea ore de tenis \u00een timpul liber. Iar \u201ebatr\u00e2nul\u201c, fost international congolez de handbal, era un maestru al pedagogiei sportive. Evenimentul s-a petrecut la Sarthe, pe terenurile unui satuc ce se numea Fay. Ulterior, Jo a trecut sub \u00eendrumarea lui Hamid Laaquira, excelent tehnician, progres\u00e2nd sub culorile Universitatii din Maine. De acolo l-a preluat Jo\u00ebl Cruchet, \u00een cadrul clubului Coulaines din Trois Vall\u00e9es. Jo\u00ebl, un bun meserias, pe care Jo nu l-a uitat niciodata, invit\u00e2ndu-l pe cheltuiala sa la meciul de Cupa Davis contra Rom\u00e2niei de la Sibiu din 2008, l-a transferat apoi \u00een grija lui Frank Lefay. Acesta, antrenor de moda veche, pedant si fanatic al loviturilor perfecte, avea sa slefuiasca acel cristal salbatic pe nume Tsonga: \u201eJo cel de astazi, campionul celebrissim, este aidoma celui de altadata, copilul pe care l-am \u00eenvatat tenis. Imens forhand, serviciu gigantic, cautarea celei mai propice lovituri \u2013 toate le avea de pe atunci! Si c\u00e2nd \u00eel ascult pe coach-ul sau din prezent vorbind despre disciplina sub auspiciile careia se pregateste Jo, \u00eel revad pe baietelul de altadata. \u00cemi amintesc ce teribila vointa avea sa se antreneze. C\u00e2nd \u00eel simteam ca a obosit, \u00eei spuneam ca nu voi fi pe teren a doua zi… caci era singurul fel \u00een care puteam fi sigur ca nu-l voi gasi dis-de-dimineata acolo, astept\u00e2ndu-ma. Doar asa ajungea sa se mai si odihneasca flacaul…\u201c (op. cit, p. 17). Iar Yvette Lefay, sotia antrenorului cu barbison si presedinte al clubului Coulaines, \u00eesi aminteste ca dupa ce Jo a atins optimile Wimbledon-ului \u00een 2007, venind apoi sa le faca o vizita, ea si l-a actualizat mnezic dupa cum urmeaza: \u201eEste un baiat fermecator, provenind dintr-o familie foarte buna si eu cred ca succesul lui e determinat de educatia primita acasa. Este deosebit de politicos! Pe vremuri, copil fiind, juca clar mai bine dec\u00e2t toti ceilalti, dar \u00een plan social si psihologic Jo \u00eencerca sa nu-i epateze cu calitatile sale pe ceilalti, menaj\u00e2ndu-le sensibilitatea!\u201c (ibidem, p. 17).
\nC\u00e2nd a \u00eemplinit 13 ani, micul Tsonga a atras atentia oficialitatilor din cel mai important oras din apropiere, Poitiers. Petrece la clubul din urbe doi ani de pregatiri intense, rastimp \u00een care \u00eesi desav\u00e2rseste corporalitatea si \u00eesi perfectioneaza \u00eenca si mai mult tehnica. \u00cen 1999 devine campion al Frantei la categoria de juniori 13-14 ani, \u00eenving\u00e2ndu-l net pe Jean-Baptiste Robin (7-6, 6-4), dupa ce a izbutit performanta de a nu pierde nici o mansa de-a lungul \u00eentregului campionat. Intrarea \u00een lumea buna a tenisului din Hexagon si-o facuse deja, asa ca specialistii FFT (Federatia Franceza de Tenis) l-au recomandat INSEP-ului (Institutului National al Sportului si Educatiei), o adevarata industrie a sportului francez de performanta. Iar la INSEP, o stie oricine, nu au acces dec\u00e2t cei mai buni. La INSEP Jo a lucrat cu Nicolas Perrotte, Louis Borfiga si Olivier Soul\u00e8s, pedagogi de mare valoare.
\nProgresele nu \u00eent\u00e2rzie sa apara. Iar aceste progrese sunt determinate at\u00e2t de excelentele conditii de pregatire (baza materiala, echipamente, burse, antrenori), c\u00e2t si de formidabila dotare fizica si tehnica de care dispune pustiul Tsonga. 2003 este anul \u00een care acesta \u201eexplodeaza\u201c. Ce-i drept, o face pe urmele unei traditii a juniorilor francezi de valoare. Jo c\u00e2stiga US Open-ul, \u00eenving\u00e2ndu-l pe cipriotul Marcos Baghdatis (7-6, 6-3), pe-atunci numarul unu mondial al categoriei de v\u00e2rsta. \u00cenaintea lui Tsonga, si Arnaud Di Pasquale, si Richard Gasquet triumfasera la Flushing Meadows. \u00cen timpul acelei finale, Jo traieste o autentica revelatie: \u201e Mi-am dat seama ca \u00een tenis un punct urmeaza altui punct. \u00cenainte, c\u00e2nd faceam o greseala, vinovatia ma urmarea minute si zeci de minute, \u00eempiedic\u00e2ndu-ma sa fiu concentrat asupra a ceea ce urma…\u201c (ibidem, p. 18.)
\nTriumful lui Jo este unul total. El marturiseste ca \u00een urma cu un an asistase la finala seniorilor, disputata \u00eentre Sampras si Roddick \u2013 iar acest lucru i se paruse un eveniment colosal. Traise sentimentul ca urmareste o \u00eenclestare a zeilor. Iar acum, iata, primeste cupa campionului de juniori, pe aceeasi arena Arthur Ashe din New York. Ce putea fi mai \u00eenaltator? P\u00e2na si b\u00e2lb\u00e2ielile \u00een engleza provocate de emotia \u00een fata tirului de \u00eentrebari puse de jurnalisti n-au mai contat atunci…
\nE-adevarat ca \u00een Masters-ul juniorilor, celebrul Orange Bowl, unde toata lumea astepta o finala Tsonga-Baghdatis, pustiul din Mans a dezamagit, fiind eliminat din prima runda de un outsider, prilejuindu-i astfel lui Marcos sa devina campion mondial. I s-a reprosat lui Jo lipsa mentalului, neputinta de a face fata presiunii, prea multa pasivitate \u00een joc. Or, dimpotriva, Tsonga se dovedise extrem de agresiv… doar ca debutase cu un poignet dureros, abia reusind sa tina racheta \u00een m\u00e2na! Dar cine sa stie asta? Jurnalistii abia asteapta sa-i sf\u00e2sie pe \u00eenvinsi…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Primii pasi sunt \u00eentotdeauna importanti, poate chiar decisivi – pe terenul de tenis. O \u00eent\u00e2lnire potrivita, o alegere inspirata, putina sansa reprezinta ingredientele unui parcurs de succes. Pentru asa ceva nu e tocmai nevoie de o matematica aliniere a astrelor, desi norocul \u00eesi are partea sa de contributie \u00een amenajarea unui destin tenisistic glorios. Pe… Cite\u0219te mai mult »Linistea colosului (3)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4851,4557],"class_list":["post-6475","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-didier","tag-jo-wilfried-tsonga"],"views":1527,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6475","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6475"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6475\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6475"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6475"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6475"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}