{"id":6473,"date":"2011-02-17T18:03:46","date_gmt":"2011-02-17T16:03:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6473"},"modified":"2011-03-09T15:37:22","modified_gmt":"2011-03-09T13:37:22","slug":"ne-place-sa-mergem-pe-sarme","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ne-place-sa-mergem-pe-sarme\/","title":{"rendered":"Ne place sa mergem pe s\u00e2rme!"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Acapar\u00e2nd aproape \u00een totalitate piata transmisiilor fotbalistice, si de acasa, dar si de afara, era normal ca \u00een aceasta iarna \u201eDigi\u201c sa aduca pe ecranele televizoarelor si amicalele divizionarelor noastre din Turcia.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Aproape \u00een fiecare zi ne prezinta macar doua partide ale fugitelor noastre de la ger si gheata \u00een verdele de primavara al Antalyiei. Tot acolo se afla la v\u00e2natoare de stiri pentru prea multele noastre posturi TV, cotidiane si rubrici de fotbal un \u00eentreg pluton de ziaristi. Se spun si se transmit vrute si nevrute. Majoritatea acestor trimisi sunt tineri, iar multi dintre ei prea noi si prea proaspeti \u00een aceasta meserie. Deci, de unde nu e, n-are rost sa ceri sau sa speri. Respectiv\u00a0 \u00eentrebari si comentarii pertinente, ce pot dezvalui macar urme firave de competenta pentru prezent, dar, mai ales, pentru viitorul ce \u00eei asteapta. Si ne asteapta si pe noi, care am trait si \u00eencercam \u00eenca sa mai traim din fotbal. Acum, c\u00e2nd criza s-a \u00eentins (vrem, nu vrem, trebuie sa recunoastem) ca o pelagra si peste fotbalul nostru. Astfel, nu \u00eent\u00e2mplator, ne aflam \u00een ierarhia nationalelor \u00eentocmita periodic de FIFA, abia pe locul 57 \u00een lume. \u201ePerformanta\u201c pe care n-am realizat-o niciodata p\u00e2na acum! Dar, chiar daca acest joc nu e scutit, de multe ori, de prezenta hazardului, totusi nimic nu este \u00eent\u00e2mplator \u00een privinta locului pe care suntem asezati \u00een clasamentul momentului.<br \/>\nSe stie ca \u00een acest joc, at\u00e2t de b\u00e2ntuit de sansa sau nesansa, de multe ori cel care este mai bun c\u00e2stiga. Adevar incontestabil, si nu doar \u00een cele 90 si ceva de minute ale unei simple si particulare ciocniri. C\u00e2stigatorii de titluri sau trofee supreme sunt, per total, cei mai buni \u2013 sunt, deci, cei care le merita, domin\u00e2nd prin forta mentala a jocului practicat si prin toate sectoarele de conducere celelalte competitoare. Ca \u00een preceptul biblic care spune ca, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, \u201eadevarul iese ca uleiul la suprafata\u201c!<br \/>\nEste obligatoriu sa precizez si ca nu poti avea o reprezentativa care sa impresioneze daca nu ai echipe de club puternice. Si de aici, bine\u00eenteles, un campionat pe masura acestui nivel strategic, fizic si spectacular al evolutiilor de nivel \u00eenalt. Toate acestea se realizeaza stiindu-se ca acest joc al momentului nu este, \u00een nici un caz, o stiinta. Chiar daca, mucalit sau dezvaluind o profunzime a \u00eentelegerii acestui fenomen, multi h\u00e2rsiti \u00een fotbal, c\u00e2nd vad o echipa care evolueaza bine, afirma simplu si atotcuprinzator: \u201eStiu jocul!\u201c. Tot at\u00e2t de adevarat este ca, pentru a reusi \u00een aceasta privinta, staff-ul tehnico-administrativ foloseste cunostintele pe care le are (obligatoriu) din domenii ale stiintelor pure. De la statistica si planificare, p\u00e2na la at\u00e2t de evolutivele, surprinzator si prea putin cunoscute pentru noi, fiziologia si farmacologia pregatirii si sustinerii unor eforturi c\u00e2t mai mari pe parcursul jocurilor, sezoanelor si anilor. Simplific\u00e2nd, edificatoare \u00een aceasta realitate, a strategiilor si a planificarii pe care ar trebui si noi sa le practicam, mi se pare atotcuprinzatoare reflectia rostita, de cur\u00e2nd, de un mare clasic \u00een viata. Este vorba de suferindul doar la trup, ca un adevarat martir, scriitorul Fanus Neagu. Care, \u00eentrebat fiind: \u201eCine conduce Rom\u00e2nia?\u201c, a raspuns naucitor de adevarat: \u201e\u00cent\u00e2mplarea!\u201c. Ne place sau nu, acesta e adevarul. Si, \u00eemi permit sa dezvolt acest verdict necrutator: cam aceasta a fost realitatea \u00een prea multe si zbuciumate perioade ale istoriei noastre. Indiferent de simtul natural al gliei care avertizeaza plin de \u00eentelepciune din timpuri stravechi: \u201eNu lasa pe m\u00e2ine ce poti face azi\u201c sau, mult mai grijuliu: \u201eFa-ti vara sanie si iarna caruta\u201c. O \u00eentelepciune, din pacate, doar judecata prin proverbe, altminteri plina de grija si de cele mai bune intentii, dar arareori transformata \u00een fapte binefacatoare de existenta. Asadar, suntem, si \u00een fotbal, at\u00e2t de jos cum n-am mai fost niciodata, asezati de forul diriguitor al fotbalului mondial.<br \/>\nDoresc sa mai explic situatia la care am ajuns \u00een toate, deci si \u00een jocul nostru, prin reflectia lansata de cur\u00e2nd de un rom\u00e2n competent si de cea mai buna calitate \u00een vorbe si fapte. Este vorba de dl. Adrian Vasilescu, actualmente consilier al Guvernatorului Bancii Nationale: \u201eAm ajuns la o economie de comanda!\u201c. Nemaipreciz\u00e2nd ca ne-am dorit cu totul altceva. Adica o politica sociala de piata, \u00een care macar raportul dintre cerere si oferta (cum sustin pe buna dreptate teoreticienii) sa fie viabil, \u00een concordanta. Iar acest adevar se aplica, bine\u00eenteles, si fotbalului nostru. Sub aspectul pretentiei minime de a exista un echilibru \u00eentre ceea ce se vrea ca organizare si premeditare, si ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een realitate.<br \/>\nEste foarte interesant ca, \u00een anii \u00een care am avut echipe care au facut si performante internationale, componenta de baza a acestor formatii era \u00een mare majoritate realizata cu jucatori rom\u00e2ni. Ma refer si la anii de dupa 1990. Cu exceptia \u201eC.F.R.\u201c-ului Cluj din ultimii ani, unde numarai cu greu doi-trei jucatori crescuti la noi. Acolo a fost o alta mentalitate pe care nu o \u00eempartasesc. Si nici nu doresc sa intru \u00een amanuntele care au stat la baza acestei practici. Amintesc doar, \u00een ceea ce priveste aceasta echipa resuscitata, ca, numai \u00een aceasta iarna, \u00eentr-o liniste a recunoasterii exceselor ce s-au facut \u00een aceasta privinta acolo, s-au despartit suspect de neanuntat de 5-6 jucatori straini. Pe care, de altfel, aproape ca nici nu i-am vazut la fata \u00een meciurile oficiale ale turului de campionat. Conducatorii lor au mers si mai departe, v\u00e2nz\u00e2nd \u00een aceste zile doi jucatori importanti, obtin\u00e2nd, indiscutabil, un profit de apreciat. Aproape 6 milioane de euro! S-ar putea sa mai fie o explicatie veridica. Aceea ca au si ei o cu totul alta radiografie a bugetului actual. Mai simplu spus, s-au cam terminat banii veniti prea usor, chiar dubios, prin care si-au permis, acum c\u00e2tiva ani, sa umple vestiarul, \u00eentr-o prea mare proportie, numai cu jucatori de afara. O parte dintre ei, fara tagada, de valoare discutabila. Iar la noi, raul este mai contaminant dec\u00e2t la alte popoare. Poate si de aceea, \u00een ultimele campionate, a trebuit sa contabilizam ca, din cei aproape 450 de jucatori ai primei divizii, mai mult de o treime erau straini! Iar daca-i puneai pe c\u00e2ntarul valorii, doar vreo 10% dintre ei aduceau, cu adevarat, un plus de valoare disputelor din fotbalul nostru.<br \/>\nMarea majoritate a conducatorilor nostri, fac\u00e2nd averi prea mari, \u00een comparatie cu competenta lor economica (ca asa este \u00een Rom\u00e2nia de azi, cu \u201eeconomie comandata\u201c), si-au adjudecat prea usor jucariile denumite societati fotbalistice. Neav\u00e2nd de unde sa stie ca marea reusita cu adevarat \u00een fotbal este atunci c\u00e2nd obtin rezultate de valoare cu investitii c\u00e2t mai mici. Barcelona de astazi este cel mai bun exemplu al acestei g\u00e2ndiri economice. Sau care nu depasesc bugetul anual pe care ti l-ai propus, stiind sigur ca \u00eel si poti crea. A venit si criza mondiala si ne-am trezit cu pantalonii, si \u00een fotbal, periculos de cazuti.<br \/>\nAbia acum, caci asa ne este felul, ne-am decis si noi sa punem \u00een valoare ceea ce ne-a dat mereu natura. Adica sa luam \u00een considerare ideea unor centre proprii de crestere a jucatorilor talentati. Dar, pentru ca, iarasi, n-am fost atenti!, ne asteapta o lunga noapte p\u00e2na vom ajunge cu echipele noastre si cu reprezentativele, din nou, la zorile minunate, aducatoare de satisfactii reale, din fotbalul mondial. De fapt, nu am reconfirmat dec\u00e2t certitudinea dureroasa ca nu ne putem dezvolta printr-o programare certa si respectata, ci doar \u00een salturi ciclice, \u00een care pericolul de accidentare este mereu prezent. Astia suntem, ne place sa mergem pe s\u00e2rme periculoase si nu pe carari bine conturate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Acapar\u00e2nd aproape \u00een totalitate piata transmisiilor fotbalistice, si de acasa, dar si de afara, era normal ca \u00een aceasta iarna \u201eDigi\u201c sa aduca pe ecranele televizoarelor si amicalele divizionarelor noastre din Turcia. Aproape \u00een fiecare zi ne prezinta macar doua partide ale fugitelor noastre de la ger si gheata \u00een verdele de primavara al Antalyiei.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ne-place-sa-mergem-pe-sarme\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ne place sa mergem pe s\u00e2rme!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2538],"class_list":["post-6473","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cornel-dinu"],"views":1606,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6473","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6473"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6473\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6473"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6473"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6473"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}