{"id":6469,"date":"2011-02-17T18:00:33","date_gmt":"2011-02-17T16:00:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6469"},"modified":"2011-02-17T18:02:09","modified_gmt":"2011-02-17T16:02:09","slug":"g-2-world","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-2-world\/","title":{"rendered":"G-2 World"},"content":{"rendered":"

Conflictul dominant \u00een geopolitica \u00een acest secol este lupta pentru energie, materii prime si apa. Nationalismul, colonialismul si imperialismul secolului XIX au renascut, exist\u00e2nd riscul ca jucatorii de pe scena internationala a energiei si a materiilor prime sa apeleze si la alte mijloace dec\u00e2t cele exclusiv pasnice<\/strong><\/em>
\nUn joc nou \u00een plina desfasurare fram\u00e2nta Asia, Orientul Mijlociu, Africa, America Latina si Centrala. Noii jucatori s-au alaturat consacratilor beligeranti din timpul razboiului rece: Brazilia, India, Canada, si, mai presus de toate, China. \u00cen ciuda crizei financiare globale, China si-a cucerit un loc important \u00een aproape toate domeniile cu miza din lume. Daca \u00een anii ’60-’70 se vorbea de \u201emiracolul japonez\u201c, astazi este la moda sa se vorbeasca \u2013 cu invidie sau chiar cu spaima \u2013 de expansiunea economica fulgeratoare a Chinei, tara \u00een care la finele secolului al XX-lea \u00eenca se mai murea de foame. Potrivit Foreign Policy, amenintarea reprezentata de China pentru hegemonia Statelor Unite este serioasa mai ales din motive economice si demografice. Economia Chinei a crescut \u00een medie cu 9-10% pe an timp de trei decenii. China a depasit Statele Unite ale Americii \u00een 2010, devenind cea mai mare economie a lumii, dupa puterea de cumparare, potrivit Institutului Peterson pentru Economie Internationalt din Washington. Statul chinez este, de asemenea, primul exportator si principalul manufacturier al lumii. \u00cen acelasi timp, populatia Chinei este de patru ori mai mare dec\u00e2t populatia SUA. Rezultatele economice ale Chinei permit deja Beijingului sa provoace influenta americana peste tot in lume. Chinezii sunt partenerii preferati ai multor guverne africane si principalul partener comercial al altor puteri emergente, precum Brazilia si Africa de Sud. \u00cen plus, China achizitioneaza obligatiuni ale statelor europene cu dificultati financiare precum Grecia si Portugalia. Prin \u00eemprumuturile pe care le acorda tarilor aflate la ananghie, Beijingul nu urmareste dec\u00e2t sa-si extinda pozitia de putere \u00een \u00eentreaga lume. Aceasta ascensiune l-a determinat pe fostul consilier de securitate nationala al SUA Zbigniew Brzezinski sa prezica constituirea unei noi bipolaritati pe care a intitula-o \u201eG-2 World\u201c.
\nCriza resurselor<\/strong>
\nEnergia si materiile prime sunt la baza acestui nou joc. De fapt, acest nou concurs pentru resurse arata ca ne aflam la \u00eenceputul unei noi forme de imperialism, \u00een care statele \u00eencearca sa-si extinda influenta \u00een schimbul energiei si al materiilor prime. Exista chiar pericolul, conform analistilor, ca jucatorii de pe scena internationala a energiei si a materiilor prime sa apeleze si la alte mijloace dec\u00e2t cele exclusiv pasnice.
\nCaracterul inevitabil al conflictelor viitoare poate fi dedus din cifrele prezentate de Agentia Internationala pentru Energie (AIE). Cererea mondiala de energie va creste cu 40 la suta p\u00e2na \u00een anul 2030, crestere cauzata \u00een principal de tarile care nu sunt membre OCDE. Consumul mediu de titei va creste cu 30 la suta p\u00e2na \u00een anul 2030, de la 83 milioane de barili pe zi \u00een 2009, la 105 milioane barili. AIE subliniaza ca dezvoltarea globala a politicii energetice nu este sustenabila nici \u00een ceea ce priveste schimbarile climatice, nici \u00een ceea ce priveste aprovizionarea. Decalajul dintre resursele disponibile si cererea statelor este pur si simplu prea mare. Nici un stat nu \u00eesi va ajusta consumul \u00een urma acestei prognoze. China, de exemplu, este obligata sa-si mareasca anual cu 10 la suta resursele energetice si de materii prime pentru a-si mentine stabilitatea sociala. Dar oferta interna de energie si materii prime necesara a fost demult depasita de cerere.\u00a0 Securitatea energetica a Chinei a devenit prioritara pe agenda de la Beijing, iar dependenta de importul de energie devine tot mai acuta. \u00cen urmatorii 20 de ani, China va importa circa 80 la suta din petrolul de care are nevoie. \u00cen plus, la nivel mondial, China este \u00een prezent cel mai mare consumator de carbune, acoperindu-si astfel 80 la suta din necesarul de energie electrica.\u00a0 \u00centre anii 2001 si 2025, necesarul de carbune al Chinei se va dubla. \u00cen ciuda rezervelor sale mari, este de asteptat sa importe carbune destul de devreme, \u00een anul 2015. Aceeasi tendinta se pastreaza si \u00een ceea ce priveste gazele naturale, iar dependenta de importuri se va face resimtita \u00een anul 2020 De asemenea, China intentioneaza sa construiasca p\u00e2na la 40 de noi centrale nucleare, ceea ce \u00eenseamna ca va fi obligata sa importe si uraniu.
\nDe la \u00eenceputul noului mileniu, China a dus o agresiva politica de securitate energetica si de materii prime \u00een aproape toate partile lumii. Politica externa a Chinei este subordonata securitatii energetice. SUA, \u00een ciuda noilor eforturi de dezvoltare a energiei regenerabile, se afla \u00eentr-o situatie similara, deoarece este \u00eenca mult prea dependenta de importurile de energie. Companiile americane detin controlul unor importante depozite de petrol, gaze, carbune si uraniu si este inevitabil ca politica de securitate energetica a Chinei sa nu intre \u00een conflict cu aceste companii si, implicit, cu politica de securitate a SUA, mai ales \u00een Asia Centrala si \u00een Caucaz. Asta fara a lua \u00een discutie si prezenta Rusiei \u00een zona.
\nPotrivit estimarilor, economia Chinei va fi de doua ori mai mare dec\u00e2t cea a SUA p\u00e2na \u00een 2030, c\u00e2nd va reprezenta 24% din PIB-ul mondial, fata de 9% \u00een prezent. De asemenea, India va devansa Japonia si va deveni a treia economie a lumii \u00een urmatorii zece ani.
\nPrima miza: Asia Centrala <\/strong>
\nStatele Unite ale Americii au devenit puternice \u00een Asia Centrala, dupa ce fostele republici sovietice si-au obtinut independenta, si s-a accentuat dupa 11 septembrie 2001. Pentru o lunga perioada de timp, China nu a jucat nici un rol \u00een Asia Centrala, dar \u00een prezent \u00eencearca sa-si impuna prezenta \u00een regiune.\u00a0 \u00cen anul 2006, a \u00eenceput construirea unei conducte de petrol \u00eentre China si Kazahstan si avea drept obiectiv livrarea de catre Kazahstan a 100 de mii de barili de petrol pe zi, aproximativ 10-15 la suta din exporturile sale. \u00cen decembrie 2009, presedintele chinez Hu Jintao si omologii sai din Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan au inaugurat o conducta de gaz de 1833 km care leaga depozitele bogate \u00een gaze din Turkmenistan de regiunile vestice ale Chinei.\u00a0 Din cele 40 de miliarde de metri cubi de gaze naturale care sunt pompate catre China \u00een fiecare an un sfert provine din Kazahstan. \u00cen aprilie 2009, China \u00eemprumutat Kazahstanul cu 10 miliarde de dolari americani \u00een contextul crizei financiare. \u00cen prezent, China detine controlul, prin diferite participatiuni, a mai mult de un sfert din productia de petrol din Kazahstan. \u00cen Turkmenistan, China dezvolta un model similar de colaborare. China Development Bank a acordat grupului Turkmengaz un \u00eemprumut de 4 miliarde de dolari, \u00een schimbul accesului la gazul din depozitele din Iolotan Youzhny, unele dintre cele mai mari din lume.
\nNu exista nici o \u00eendoiala ca influenta Chinei este \u00een crestere \u00een Asia Centrala, o influenta nu tocmai bine vazuta la Moscova sau la Washington. China a investit masiv \u00een extinderea Organizatiei de Cooperare Shanghai (SCO) pentru a consolida alianta statelor din Asia Centrala, cu scopul de a consolida cooperarea politica, economica, stiintifica si de a-si exercita influenta \u00een regiune.
\nA doua miza: Africa <\/strong>
\nDar apetitului chinez \u00een crestere pentru materii prime si energie este evident \u00een Africa. Strategia chineza este de a ajuta cu bani lideri si tari africane \u00een scopul de a avea acces la resursele bogate de pe acest continent. Schimburile dintre China si Africa au explodat, de la trei miliarde de dolari \u00een 1995, la 40 de miliarde \u00een 2005. Beijingul estimeaza 100 de miliarde \u00een 2010. \u00cen Sudan, chinezii au construit un nou stadion de fotbal, la Alger un nou terminal \u00een aeroport, \u00een Kenya au construit autostrada \u201eChina Road\u201c, care va lega \u00eentr-o zi Cairo de Cape Town. China este implicata \u00een aproape toate proiectele de dezvoltare a infrastructurii energetice, cum ar fi constructia barajului de la Merowe sau a unei rafinarii construite \u00een Sudan. Fara a mentiona cei peste 1000 km cale ferata din Zambia si Congo la Oceanul Atlantic sau legatura feroviara dintre delta bogata \u00een petrol din Nigeria si interiorul tarii. \u00cen Gabon, de asemenea, China a construit o cale ferata pentru a conecta depozitele de minereu de fier cu portul. \u00cen Algeria, Guineea Ecuatoriala, Nigeria, Angola, Sudan sau pretutindeni \u00een Africa unde se gasesc depozite de gaz, chinezii sunt \u00een prezent implicati. Compania petroliera chineza CNPC a construit o conducta de un miliard de dolari care leaga c\u00e2mpurile de petrol sudanez cu portul de la Marea Rosie. China obtine acum mai mult petrol din Sudan dec\u00e2t din Arabia Saudita.
\n\u201ePolitica de non-interferenta\u201c a Chinei a transformat aceasta tara \u00een partenerul favorit al regimurilor corupte si al dictatorilor din Africa.\u00a0 Partenerii sai din Africa sunt corupti sau \u00eencalca sistematic drepturile omului. C\u00e2nd Luanda nu a reusit sa \u00eemprumute bani de la Fondul Monetar International (FMI), pentru ca a refuzat sa \u00eendeplineasca cerintele fondului, Beijingul i-a sarit \u00een ajutor si i-a oferit fara conditii doua credite \u00een valoare totala de 3 miliarde de dolari. Beijingul a aplicat acelasi scenariu \u00een Zimbabwe si \u00een Sudan, China devenind un fel de protector al regimurilor africane, inclusiv a folosit dreptul de veto \u00een Consiliul de Securitate ONU. China a anulat datoriile a 31 de tari partenere din Africa si construieste scoli, poduri, retele de telefonie, trimite medici si asistente medicale, si instruieste profesori, pescari si mestesugari din Africa.
\nPe de alta parte, Statele Unite si Europa au beneficiat mult mai mult dec\u00e2t China de resursele bogate din Africa. \u00cen ceea ce priveste cantitatea totala de energie si materii prime importate din Africa, ponderea Chinei este \u00eenca modesta. Chinezii nu se multumesc sa exploateze resurse naturale din Africa, ci, de asemenea, investesc \u00een proiecte de infrastructura si ofera asistenta pentru dezvoltare partenerilor africani. Pe fondul nevoii masive de energie, exista la nivel international teama ca Beijingul va fi implicat mai devreme sau mai t\u00e2rziu \u00een conflicte grave, \u00een cazul \u00een care va continua \u00een aceasta directie. Aceasta teama este \u00eentarita de faptul ca China si-a accelerat dezvoltarea militara dincolo de nevoile traditionale de aparare nationala. China si-a triplat bugetul militar \u00een ultimul deceniu, acesta cresc\u00e2nd cu cel putin 63 miliarde de dolari. Beijingul urmareste modernizarea fortelor sale armate prin utilizarea tehnologiei informatiei si a razboiului electromagnetic. Capacitatile militare tot mai mari ale Chinei ridica motive de \u00eengrijorare Statelor Unite si vecinilor sai, \u00een special Taiwanului. China se afla pe locul trei \u00een topul celor mai mari bugete de aparare, dupa SUA si Rusia. Puterea nucleara care a trimis \u201etaiconauti\u201c \u00een spatiu detine cea mai mare armata din lume \u2013 aproximativ 2,3 milioane de militari. China a dezvoltat o racheta considerata de americani \u201egreu de neutralizat\u201c, cu care poate atinge orice punct din lume.
\n\u00cen prezent, China detine rachete nucleare capabile sa loveasca India, Rusia, Australia, Noua Zeelanda, dar si aproape \u00eentregul teritoriu al Statelor Unite. \u00cen cur\u00e2nd va deveni operationala racheta intercontinentala DF-31, care va putea lovi cu focoase nucleare tinte din orice punct al globului. Raportul \u201ePuterea Militara a Republicii Populare Chineze 2005\u201c, prezentat de Pentagon Congresului American \u00een anul 2006, considera racheta greu de localizat si neutralizat.
\nEfortul de modernizare a armatei chineze se concentreaza, \u00een primul r\u00e2nd, pe posibilitatea c\u00e2stigarii unui razboi cu Taiwanul. Beijingul se declara \u00een favoarea unei reunificari pasnice cu Taiwanul, \u00eensa nu exclude o interventie militara. Dupa modelul \u201eo tara, doua sisteme\u201c, aplicat \u00een Hong Kong si Macao, autoritatile comuniste chineze sunt gata sa ofere insulei o autonomie limitata, \u00een schimbul integrarii Taiwanului \u00een China continentala. De altfel, Parlamentul chinez a votat \u00een unanimitate Legea antisecesiune care prevede utilizarea fortei pentru oprirea demersurilor Taiwanului de a obtine oficial independenta. Pentru Beijing, reunificarea cu Taiwanul este mult mai mult dec\u00e2t un obiectiv nationalist. Teritoriul taiwanez a devenit o platforma de care China are nevoie pentru a-si proteja culoarele maritime sudice, prin care trec 80% din importurile sale de petrol. De asemenea, China ar c\u00e2stiga o importanta pozitie din punct de vedere militar, care i-ar oferi o mare raza de actiune \u00een apele Pacificului. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Beijingul si-ar adauga o economie plina de investitii straine. Prin pregatiri militare fara precedent, presiuni diplomatice, economice si avertismente verbale la nivel \u00eenalt, China si-a construit o strategie de intimidare a Taipeiului. Suplimentarea bugetului pentru aparare, modernizarea armatei si achizitionarea masiv de tehnologie de lupta din afara par sa fi \u00eenclinat balanta militara din Str\u00e2mtoarea Taiwan \u00een favoarea Chinei.
\nPotrivit Pentagonului, \u00een bazele plasate \u00een apropierea Taiwanului, chinezii au circa 730 de rachete balistice cu raza scurta de actiune si 700 de avioane de lupta ce nu necesita realimentare pentru a lovi teritoriul taiwanez. \u00cen plus, \u00een aceste baze se afla 375.000 de infanteristi gata de atac. Marele obstacol \u00een calea unui eventual atac al Chinei ram\u00e2ne prezenta \u00een regiune a fortelor americane, care au misiunea de a pre\u00eent\u00e2mpina un asemenea scenariu.<\/p>\n

Bibliografie:<\/strong>
\nFriedbert Pfl\u00fcger, \u201eA New Great Game\u201c, Revista IP Global, online, 11 noiembrie 2010<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Conflictul dominant \u00een geopolitica \u00een acest secol este lupta pentru energie, materii prime si apa. Nationalismul, colonialismul si imperialismul secolului XIX au renascut, exist\u00e2nd riscul ca jucatorii de pe scena internationala a energiei si a materiilor prime sa apeleze si la alte mijloace dec\u00e2t cele exclusiv pasnice Un joc nou \u00een plina desfasurare fram\u00e2nta Asia,… Cite\u0219te mai mult »G-2 World<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[4849,4847,4850,4848],"class_list":["post-6469","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-colonialismul","tag-conflict","tag-imperialismul","tag-naionalismul"],"views":1845,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6469","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6469"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6469\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6469"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6469"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6469"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}