{"id":6461,"date":"2011-02-17T17:54:23","date_gmt":"2011-02-17T15:54:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6461"},"modified":"2011-02-17T17:55:39","modified_gmt":"2011-02-17T15:55:39","slug":"tace-si-le-face-%e2%80%9ethe-kings-speech%e2%80%9c-de-tom-hooper","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tace-si-le-face-%e2%80%9ethe-kings-speech%e2%80%9c-de-tom-hooper\/","title":{"rendered":"Tace si le face: \u201eThe King’s Speech\u201c de Tom Hooper"},"content":{"rendered":"

Desi se prezinta pe sine ca drama istorica, \u201eDiscursul regelui\u201c pune in scena eforturile viitorului George al VI-lea de a deveni un bun orator ca pe o mare competitie sportiva. <\/strong><\/em>
\nAlbert Frederick Arthur George, duce de York (interpretat de Colin Firth), porneste in aceasta competitie cu un handicap aparent insurmontabil. Ca o m\u00e2rtoaga deselata ajunsa cal de curse, pare a nu avea nicio sansa in confruntarea cu echipa adversa (formata din fratele sau, ducele de Wales si Hitler, interpretul de discursuri). Cu sprijinul unui aliat surprinzator, el incepe totusi sa se antreneze. Acest aliat surprinzator (Lionel Logue, interpretat de Geoffrey Rush) nu e nici el un model de reusita prea convingator: nu are niciun fel de avere (si nici perspective de a capata vreuna), profeseaza fara o pregatire anume, iar fiecare incercare de a-si exercita hobby-ul intr-un cadru institutionalizat este sortita esecului. Colac peste pupaza, nici macar nu are origini britanice. Si totusi, trec\u00e2nd printr-o serie de victorii de etapa care ii dau av\u00e2nt, ducele de York obtine victoria cea mare.
\nAceasta victorie finala nu e nici obtinerea coroanei, nici c\u00e2stigarea razboiului. E citirea unui discurs.
\nDrumul p\u00e2na la derby<\/strong>
\nJaloanele principale ale unui film a carui actiune se petrece in lumea sportului le-am vazut ultima data in \u201eInvictus\u201c al lui Clint Eastwood \u2013 cum era asteptat acolo rezultatul unui meci de rugby, asa sunt asteptate aici b\u00e2lb\u00e2ielile regale. In Africa de Sud, respectiv in Regatul Unit, totul ingheata pret de c\u00e2teva momente si intreaga natiune sta tintuita in jurul radioului. Regele vorbeste, iar noi ii vedem pe r\u00e2nd pe muncitorii dintr-o fabrica, pe clientii unui pub sau pe servitorii palatului regal, cu totii ascult\u00e2nd atenti indemnurile regale la unitate. Pe toate le vedem pe acordurile Simfoniei a VII-a a lui Beethoven, care e exact genul de soundtrack care ar putea aduce noblete si in stirile din trafic, daca i-ar veni cuiva ideea sa-l foloseasca acolo.
\nTriseria cea mai mare a filmului consta in modul in care camufleaza aceasta structura de film sportiv. Punctul sau culminant e discursul, iar faptul ca regele reuseste sa-l rosteasca e o victorie comparabila cu c\u00e2stigarea Campionatului mondial de rugby de catre Africa de Sud in 1995, ceea ce nu e din cale afara de fair play. Dupa discurs a urmat razboiul, in care oamenii aia care nu vorbeau la radio, ci il ascultau s-au dus sa lupte si sa moara. Asa ca, dincolo de sensul imediat al evenimentelor (depasirea unui handicap personal in ajunul unui razboi mondial), ni se serveste un rege care se transforma in rege pe masura ce devine prietenul unui om de r\u00e2nd, prin mijlocirea unor retete parca desprinse din manualele de dezvoltare personala: b\u00e2lb\u00e2iala e zugravita ca fiind rodul lipsei de incredere; de indata ce isi recapata increderea, regelui i se dezleaga limba.
\nGeorge cel Rau, Bertie cel Bun<\/strong>
\nAlbert Frederick e prezentat intr-o dubla ipostaza, de rege si de om (iar in cele din urma, de prieten). Cele doua functii ale sale se succed (mai int\u00e2i il cunoastem pe George al Vl-lea, caruia ii ia locul Bertie, dupa care vine din nou George al Vl-lea si asa mai departe), pentru ca la final sa se contopeasca. Regizorul Tom Hooper nu se fereste sa ni-l arate pe rege in ipostaze deloc flatante, coleric si vanitos, labil si razbunator. George al VI-lea nu accepta niciun fel de familiaritate cu Lionel Logue, ii sare tandara din te miri ce, iar daca la un moment dat se inmoaie si i se destainuie logopedului sau, aceasta se int\u00e2mpla doar din cauza traumei recente prin care a trecut \u2013 moartea tatalui \u2013 si a paharelelor de tarie pe care aceasta trauma l-a impins sa le bea. Cum isi revine, cum il pune pe Logue la respect.
\nCu totul altfel stau lucrurile cu Bertie. Bertie le spune povesti destul de ingenioase celor doua fete ale sale (dintre care una stim ca urmeaza sa devina actuala regina a Marii Britanii). Mai mult, nu numai ca le spune, ci le si interpreteaza, ceea ce chiar pare sa-i faca placere. Bertie a avut o copilarie nefericita si indura in continuare umilinte dupa umilinte, cauzate de tratamentul la care il supune tatal sau, de tratamentul la care il supune fratele sau si mai ales de propriul lui betesug, unul cu at\u00e2t mai incapacitant cu c\u00e2t functia pe care o ocupa il obliga, din nou si din nou, sa vorbeasca. Bertie recunoaste atunci c\u00e2nd greseste si, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, ochii lui Bertie se umezesc, semn ca e si el om.
\nAltfel spus, cea de-a doua mare smecherie a lui \u201eKing’s Speech\u201c e ca reuseste sa propuna un personaj credibil, adica un om si cu bune, si cu rele, dar le imparte pe cele bune omului (adica adevaratului personaj) si pe cele rele regelui. Adica unei persona, si nu una oarecare, ci cea care intruchipeaza in cel mai inalt grad autoritatea.
\nMecanismul in trei trepte care se doreste declansat presupune din partea spectatorilor identificarea cu omul, respectiv respingerea functiei, av\u00e2nd drept rezultat final acceptarea personajului, chestie de care depinde in mare parte verdictul final asupra filmului. E un mecanism extrem de bine pus la punct, astfel inc\u00e2t succesul lui \u201eKing’s Speech\u201c depinde de un singur lucru, si anume de c\u00e2t de mecanic il receptam noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Desi se prezinta pe sine ca drama istorica, \u201eDiscursul regelui\u201c pune in scena eforturile viitorului George al VI-lea de a deveni un bun orator ca pe o mare competitie sportiva. Albert Frederick Arthur George, duce de York (interpretat de Colin Firth), porneste in aceasta competitie cu un handicap aparent insurmontabil. Ca o m\u00e2rtoaga deselata ajunsa… Cite\u0219te mai mult »Tace si le face: \u201eThe King’s Speech\u201c de Tom Hooper<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4842,4841,4616,83],"class_list":["post-6461","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-discursul-regelui","tag-the-kings-speech-de-tom-hooper","tag-colin-firth","tag-film"],"views":2021,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6461","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6461"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6461\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6461"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6461"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6461"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}