{"id":6446,"date":"2011-02-17T17:33:48","date_gmt":"2011-02-17T15:33:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6446"},"modified":"2011-02-17T17:35:12","modified_gmt":"2011-02-17T15:35:12","slug":"cardinalul-vancea-si-altii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cardinalul-vancea-si-altii\/","title":{"rendered":"Cardinalul Vancea si altii"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cent\u00e2mpl\u00e2ndu-se sa vina vorba despre Vancesti, familii de nobili rom\u00e2ni din Oncestii Maramuresului si spun\u00e2ndu-i celui cu care vorbeam ca primul cardinal al Ungariei, la 1243, Stefanus Vancsa, fusese originar din Oncesti, a trebuit sa ma straduiesc destul de mult p\u00e2na sa-l conving. E un adevar istoric precum multe altele, din pacate putin cunoscut, iar dezvaluirea lui, \u00een rastimpuri, mi se pare pasionanta. Un adevar pe care \u00eel aflasem de la Horia Stanca, fratele poetului si dramaturgului Radu Stanca. Acesta, \u00eentr-un text publicat \u00eentr-un volum din 1978, \u00eel \u00eensotise de o ipoteza seducatoare: \u201eCronicarul Anonymus&#8230; un rom\u00e2n?\u201c<\/strong><\/em><br \/>\nE vorba de acel V\u00e1ncsa, prepozit si episcop de V\u00e1cz, cancelar al regelui Bela al IV-lea si episcop de Esztergom, devenit apoi cardinal si chemat la Vatican de Papa Ignatiu al IV-lea pentru importante misiuni, \u00eentre care si aceea de a initia si a conduce o Cruciada. Se spune ca, lipsind prea mult din Ungaria, intra \u00een conflict cu regele, la curtea caruia e considerat un strain. Sa fie chiar el Anonymus Notarius, cel care a scris faimoasa \u201eGesta Hungarorum\u201c? Aceasta cronica a \u00eenceputurilor istoriei ungare are p\u00e2na acum un autor al carui nume e necunoscut. Traditia spune ca ar fi fost notarul-anonim-al regelui Ungariei.\u00a0 Dar daca numele lui a fost V\u00e1ncsa si a plecat din Maramures?<br \/>\nInformatiile despre Stefanus Vancsa adunate de Horia Stanca din enciclopedii si sinteze istorice maghiare (\u201ePallas Lexicon\u201c, 1897; \u201eIstoria bisericii romano-catolice din Ungaria\u201c, 1889; \u201eHierachia catholica medii aevi\u201c, 1913; \u201ePrimatii Ungariei\u201c, 1859) dau contur unei biografii pe care o putem presupune exceptionala. Un excelent cunoscator al Arhivelor Vaticanului, cum a fost monseniorul Aloisie Tautu, nota si el: \u201enu trebuie uitat ca primul cardinal-primat al ungurilor a fost un rom\u00e2n: Stefan Vancea (1253-1270) dintr-o familie originara din Maramures\u201e (\u201eBuna Vestire\u201c, Roma, aprile-iunie 1962 ).<br \/>\nAsadar, un maramuresan din Oncesti, vlastar, cum spune Paul Lendvai (vezi \u201eUngurii\u201c, Editura Humanitas, 2001) al unei \u201enatii viabile\u201c (cum, din pacate, nu credeau istoricii unguri ca ar fi fost rom\u00e2nii din vremea aceea!), ajuns sfetnic al regelui Ungariei, apoi arhiepiscop si cardinal catolic, las\u00e2ndu-si satul si graiul? Cine ar accepta astazi cu usurinta acest lucru? Cu at\u00e2t mai putin prietenul meu, de loc din Cuhea voievodala. Fiindca rom\u00e2nii, spune el (aduc\u00e2nd ca suprem argument faptul ca \u00een timpul Dictatului de la Viena consatenii lui n-au \u00eenvatat niciun cuv\u00e2nt unguresc), nu-si uita natia si limba. Si, totusi, veacuri de veacuri, sub putere si administratie maghiara, din slabiciune sau din interes, rom\u00e2nii au facut-o. Dovada stau at\u00e2tea faimoase familii maghiare ale caror nume au fost la origine rom\u00e2nesti. Iar Vancea (V\u00e1ncsa) e una dintre ele.<br \/>\nC\u00e2t despre vremurile \u00eenceputurilor, istoricii maghiari mai vechi au \u00eentors pe toate fetele raporturile dintre unguri si germani, dar mai putin pe acelea cu rom\u00e2nii, fara de care nu poate fi \u00eenteleasa, \u00een adevar, \u201edinamica de-a dreptul senzationala a asimilarii lingvistice si politice \u00een vechea Ungarie\u201c, cum scrie acelasi excelent istoric Paul Lendvai. \u00cencerc\u00e2nd explicatii \u00eendraznete ale bunelor si relelor din istoria ungurilor si subliniind ca, \u00eenca de la \u00eenceputuri, \u00een masa ungurilor s-au contopit nu doar popoare nomade, \u201eci si nemti si slovaci, rom\u00e2ni si croati, s\u00e2rbi si evrei\u201c, Lendvai citeaza din \u00eenvataturile de la 1030 ale primului rege crestin, Stefan cel Sf\u00e2nt, catre fiul sau. Iata un fragment: \u201eImperiul Roman a dob\u00e2ndit o importanta asa de mare datorita mai ales faptului ca \u00eentre hotarele lui se str\u00e2ngeau numerosi nobili si \u00eentelepti din diferite tari si principii lui au devenit asa de gloriosi si asa de puternici datorita aceluiasi fapt. Venind din diferite tari si provincii, colonistii aduc cu ei diferite limbi si obiceiuri&#8230; O tara care are limba numai de un fel este slaba si neputincioasa. De aceea, fiul meu, \u00eeti poruncesc sa te \u00een\u00e2lnesti cu ei si sa te porti cuviincios cu ei, pentru ca lor sa le fie mai placut a zabovi la tine dec\u00e2t altundeva\u201c.<br \/>\nUn \u201etestament\u201c de care urmasii craiului Stefan au tinut seama. Dar si un avertisment pentru usurinta cu care unii compatrioti mai pronunta azi cuv\u00e2ntul \u201easimilare\u201c&#8230;<br \/>\nA trebuit sa treaca \u00eenca doua secole de la aceasta \u201e lectie de conduita istorica\u201c a lui Stefan cel Sf\u00e2nt, p\u00e2na ce Vancea din Oncesti a fost ridicat la demnitatile regatului maghiar. Timp suficient pentru ca ceea ce numim azi pierderea identitatii nationale a\u00a0 maramureseanului, plecat din enclava sa binecunoscuta, sa se fi \u201e\u00eemplinit\u201c \u00eentr-un destin\u00a0 asupra caruia mai \u00eent\u00e2i a lucrat din plin statutul de ocupat, aflat \u00een inferioritate politica. Si, cine stie, poate vechea \u201erabdatoarea rom\u00e2nilor tacere\u201c, boala de care vorbea c\u00e2ndva un ardelean luminat. Deoarece, cu siguranta, la proaspetii si ferventii catolici unguri ai acelor vremuri, nu masa rom\u00e2nilor a trecut, ci v\u00e2rfurile, \u00eenstaritii, ca sa nu-si piarda averile. A cercetat cineva cum ar fi putut ajunge un rom\u00e2n din Maramures, la 1200, la curtea regelui\u00a0 maghiar? Si asta nu numai de dragul de a mai gasi unul de-ai nostri care sa ne \u00eentregeasca faima, ci fiindca \u00eenvatatul cardinal primat o merita. Nicolaus Olahus, marele umanist cu un destin \u00eemplinit si el \u00een afara lumii rom\u00e2nesti, a avut, \u00een mod cert, o soarta mai buna.<br \/>\nNoua, celor de azi, ne-ar mai trebui si alte \u00eendemnuri. Ipoteze precum e aceasta, de pilda, privindu-l pe Anonymus, ar trebui acoperite de munca, de mari eforturi de cercetare. C\u00e2ti dintre tinerii istorici de azi ar fi \u00een stare sa-si \u201esacrifice\u201c c\u00e2tiva ani de munca \u00een arhivele straine pentru a ajunge la o concluzie acoperita de fapte? \u00cenca\u00a0 acum vreo suta cincizeci de ani Barnutiu si Baritiu \u00eesi \u00eendemnau conationalii sa se uite la rafturile pline cu documente si istorii ale ungurilor. Iar eu nu pot uita cum, \u00eenca \u00een urma cu mai bine de zece ani, de \u201eZilele Cartii Maghiare\u201c, piata centrala a orasului Debretin era plina de lume, ca la o manifestatie. Noi mai c\u00e2rtim \u00eenca despre Ziua culturii nationale zic\u00e2nd, unii, ca-i o idee pesedista. Lasa sa fie si pesedista dec\u00e2t sa nu fie deloc!<br \/>\nCa sa revin la cardinalul Vancea, ipoteza de care vorbeam se bazeaza, \u00een primul r\u00e2nd, pe \u00eendoielile istoricului Popa-Lisseanu (\u201eIzvoarele istoriei rom\u00e2nilor\u201c, 1934) care se \u00eentreba de ce \u201eGesta Hungarorum\u201c, prima cronica despre \u00eenceputurile istoriei ungurilor, pastrata la Viena, a asteptat saisprezece ani p\u00e2na la publicarea ei, \u00een 1765. \u201eCine a avut interesul sa dispara numele autorului si unde a disparut originalul acestei opere de extrema importanta istorica? Cum de descoperitorul ei, Schwandtner, care cunostea numele autorului, l-a putut face uitat, c\u00e2nd \u00eensusi textul cronicii \u00eencepe cu \u201eP(rae)dictus magister\u201c, adica \u201emai sus numitul magistru\u201c?, se \u00eentreaba, sintetiz\u00e2nd, si Horia Stanca \u00een 1978.<br \/>\nDesigur ca disputa istorica va continua nu at\u00e2t, probabil, asupra paternitatii cronicii lui Anonymus, ci \u00een legatura cu informatiile din ea si din alte izvoare, imposibil de combatut, conform carora \u00een fata amenintarii cuceritorilor de tot felul rom\u00e2nii ram\u00e2neau stap\u00e2nii locurilor pe care se aflau. Si, de asemenea, controversele asupra mitologiilor care \u00eesi au aici izvorul. Si care, \u00een comentariile maghiare, pleaca si ele de la Anonymus.<br \/>\nCu tot atacul modernitatii, bine tintit, asupra miturilor nationale si a influentei lor spirituale si istorice \u00eenca vii, o ipoteza ca aceasta va trebui confirmata de cercetatori. Daca monseniorul Tautu, originar din partile Satmarului, nu mai este, el care nu s-a \u00eendoit de originea maramureseana a cardinalului Vancsa si care a descoperit multe documente importante pentru istoria rom\u00e2nilor \u00een arhivele Vaticanului, cercetatorii de azi vor fi poate mai norocosi. De ce n-am putea crede ca acele \u201eamanunte care puteau usor scapa altor cronicari\u201c din \u201eGesta Hungarorum\u201c le datoram cardinalului Vancsa?<br \/>\nVancestii sunt familii maramuresene de orgine nobila printre succesorii carora se afla, peste secole, si mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa, vladica a Blajului \u00eentre 1869 si 1892. \u00cen 1877, \u00een mijlocul opozitiei autoritatilor maghiare, Vaticanul se pregatea sa-l ridice la demnitatea de cardinal al Sf\u00e2ntului Scaun. Ar fi fost o \u00eenalta demnitate ecleziastica conferita \u00een temeiul asumarii \u00een chip hotar\u00e2t de catre prelatul rom\u00e2n a identitatii si rasaritene, si apusene a bisericii sale unite cu Roma. Nascut \u00een Bihor, unde s-a format ca om al bisericii, familia viitorului mitropolit a venit acolo din Buteasa, comuna fruntasa \u00een tinutul Chioarului, vecin cu Maramuresul. Originea ei este \u00eensa maramureseana, din Oncesti. Sa mai amintim doar ca mitropolitul Ioan Vancea este initiatorul unor proiecte care vor determina peste ani si ani evolutii ecleziastice si institutionale care vor duce la ridicarea Bisericii greco-catolice la un nivel superior celui mitropolitan. Acestea s-au \u00eemplinit, cum stim, \u00een 2005 prin ridicarea de catre actualul papa a Bisericii greco-catolice rom\u00e2nesti la rangul de Arhiepiscopie majora. Cu un arhiereu \u00een scaunul Blajului de astazi, Lucian, originar din aceleasi parti ale nordului baimarean si chiorean.<br \/>\nO filiatie ce s-ar cere studiata cu os\u00e2rdie si bunacredinta. Un \u00eendemn pentru tinerii istorici rom\u00e2ni de astazi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cent\u00e2mpl\u00e2ndu-se sa vina vorba despre Vancesti, familii de nobili rom\u00e2ni din Oncestii Maramuresului si spun\u00e2ndu-i celui cu care vorbeam ca primul cardinal al Ungariei, la 1243, Stefanus Vancsa, fusese originar din Oncesti, a trebuit sa ma straduiesc destul de mult p\u00e2na sa-l conving. E un adevar istoric precum multe altele, din pacate putin cunoscut, iar&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cardinalul-vancea-si-altii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cardinalul Vancea si altii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4816,4815,4817,4818],"class_list":["post-6446","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cronicarul-anonymus-un-roman","tag-cardinalul-vancea","tag-horia-stanca","tag-stefanus-vancsa"],"views":5016,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6446","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6446"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6446\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6446"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6446"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6446"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}