{"id":6442,"date":"2011-02-17T17:31:41","date_gmt":"2011-02-17T15:31:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6442"},"modified":"2011-02-17T17:32:44","modified_gmt":"2011-02-17T15:32:44","slug":"un-corpus-de-marturii-fundamentale-pentru-istoria-nationala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-corpus-de-marturii-fundamentale-pentru-istoria-nationala\/","title":{"rendered":"Un corpus de marturii fundamentale pentru istoria nationala"},"content":{"rendered":"

Ideea cautarii izvoarelor europene ale originii si persistentei rom\u00e2nilor in Dacia strabate din opera mai tuturor istoricilor rom\u00e2ni. Cronicarii si Dimitrie Cantemir, corifeii Scolii Ardelene si istoricii secolului al XIX-lea: Hasdeu, Xenopol, Tocilescu au dat la iveala marturii fundamentale in acest sens, rasfoind manuscrisele greco-romane, medievale \u2013 apusene: franceze, italiene, spaniole, poloneze, germane \u2013, sud-est europene, slavone, turcesti, arabe etc.<\/strong><\/em><\/p>\n

In sec. XX, prin Iorga, Dimitrie Onciul, N. A. Bogdan etc., cautarile incep sa devina sistematice, urmarindu-se cuprinderea totalitatii si publicarea exhaustiva a tuturor izvoarelor privitoare la istoria rom\u00e2nilor.<\/p>\n

Acestei directii mai noi i se circumscrie si activitatea lui G. Popa-Lisseanu care elaboreaza \u2013 in duhul preocuparilor generale ale epocii \u2013 lucrarea ramasa nedepasita inca: \u201eDacia in autorii clasici\u201c, 2 vol. (1943) si traduce, in 1916, \u201eBreviarium historiae Romanae\u201c, de Eutropius, iar in 1920, \u201eCorespondenta lui Plinius cu imparatul Traian\u201c.<\/p>\n

Poate ca opera sa privitoare la izvoarele istoriei nationale s-ar fi limitat la titlurile mentionate, daca imprejurarile istorice nu l-ar fi silit sa se implice imperios in opera de relevare a argumentelor probatorii privitoare la originea si persistenta rom\u00e2nilor pe locul in care se afla.<\/p>\n

Iredentismul maghiar din ce in ce mai agresiv, in anii ’30 ai secolului trecut, ce avea sa provoace Dictatul de la Viena, il determina pe G. Popa-Lisseanu sa ia pe cont propriu actiunea de traducere si publicare a izvoarelor medievale esentiale in disputa rom\u00e2no-maghiara.<\/p>\n

In c\u00e2tiva ani \u2013 1934-1939 \u2013 el reuseste sa puna la dispozitia cercetatorilor (in original si in talmacire rom\u00e2neasca) cele 15 volume ale seriei \u201eFontes hostoriae daco-romanorum\u201c\/ \u201cIzvoarele istoriei rom\u00e2nilor\u201c, ce s-a impus ca un corpus esential al istoriei nationale.<\/p>\n

Le mentionam in ordinea aparitiei:<\/p>\n

l vol. I: \u201eFaptele ungurilor\u201c, de Secretarul anonim al regelui Bela, Bucuresti, 1934;<\/p>\n

l vol. II: \u201eDescrierea Europei Orientale\u201c, de Geograful anonim, Bucuresti, 1934;<\/p>\n

l vol. III: \u201eRom\u00e2nii in poezia medievala\u201c, studiu personal, cu trimitere la mai multe texte, Bucuresti, 1935;<\/p>\n

l vol. IV: \u201eCronica ungurilor\u201c de Simon de Keza, Bucuresti, 1935;<\/p>\n

l vol. V: \u201eC\u00e2ntecul de jale\u201c de Rogerius, Bucuresti, 1935;<\/p>\n

l vol. VI: \u201eDescoperirea Ungariei celei Mari\u201c de Ricardus, Bucuresti, 1935;<\/p>\n

l vol. VII: \u201eCronica lui Nestor\u201c Bucuresti, 1935;<\/p>\n

l vol. VIII: \u201eAmbasadele\u201c de Priscus, Bucuresti, 1936;<\/p>\n

l vol. IX: \u201eViata imparatului Aurelian\u201c de Flavius Vopiscus, Bucuresti, 1936;<\/p>\n

l vol. X: \u201eIstoria romana prescurtata\u201c de Eutropius, Bucuresti 1936 (reluare editia din 1916);<\/p>\n

l vol. XI: \u201eCronica pictata de la Viena\u201c Bucuresti, 1937;<\/p>\n

l vol. XII: \u201eBrodnicii\u201c, Bucuresti 1938;<\/p>\n

l vol. XIII: Amian Marcelin, \u201eRazboiul cu gotii\u201c Bucuresti, 1939;<\/p>\n

l vol. XIV: Iordanes, \u201eGetica\u201c Bucuresti, 1939;<\/p>\n

l vol. XV: Procopius din Caesarea, \u201eDe aedificiis\u201c Bucuresti, 1939.<\/p>\n

Motivatia publicarii seriei in discutie ne-o dezvaluie chiar autorul, in prefata cu caracter general din fruntea primului volum: \u201eEditarea izvoarelor istoriei rom\u00e2nilor, text si traducere, o facem cu un scop indoit: int\u00e2i spre a procura publicului putinta de a cunoaste exact, si in original, aceste izvoare si, al doilea, spre a da un raspuns acelora care, in baza asa-numitelor drepturi istorice, pretind teritorii ce le-au apartinut pentru un timp oarecare. Caci, desi prior tempore potior iure este o lozinca ce nu are nici o valoare fata de vointa ferma a celor ce stap\u00e2nesc o tara, totusi, dusmanii neamului nostru aproape nu au nici un alt argument de invocat dec\u00e2t drepturile istorice.<\/p>\n

Din lectura celor doua opere ce publicam acum svol. I-IIt, precum si din lectura celor ce speram sa tiparim in cur\u00e2nd, se va putea vedea usor ce subred este chiar si acest argument istoric. Caci noi am fost, inainte de unguri, nu numai in Dacia, dar \u2013 ceea ce este de o extrema importanta \u2013, si in Pannonia si preste tot locul in vechea Ungarie\u201c.<\/p>\n

Desigur, multe dintre lucrarile incluse in seria sa erau cunoscute istoricilor, si unele fusesera \u2013 cel putin pentru citatele ce-i priveau direct pe rom\u00e2ni \u2013 traduse.<\/p>\n

E prima data, insa, c\u00e2nd operele antice si medievale se publicau integral, at\u00e2t in traducere, c\u00e2t si in original, pentru ca cititorul sa poata mai usor si mai sigur sa se documenteze direct, prin sine insusi \u2013 si nu sa ia de bune ce i se cita de catre diversii istorici rom\u00e2ni sau mai ales intentionat deformat de catre straini.<\/p>\n

Cum insa cititorul mai putin avizat, dar interesat de istoria nationala se descurca mai greu in hatisul textelor straine reproduse, G. Popa-Lisseanu le premerge, din loc in loc, de prefete, cu caracter general, orientativ si la fiecare volum de introduceri referitoare in mod special la autorul cartii in cauza, la imprejurarile istorice in care acesta si-a elaborat opera si la referintele directe in cadrul ei la existenta compacta, organizata juridic si administrativ ca popor a rom\u00e2nilor in fosta Dacie, inainte de venirea ungurilor.<\/p>\n

Desi autorul releva de la un cap la altul al comentariilor sale modul \u201etendentios in care istoricii maghiari staruiesc inca \u2013 pe l\u00e2nga toate dovezile ce li s-au adus \u2013 in vechea lor prejudecata ca rom\u00e2nii nu sunt autohtoni in regiunile pe care le ocupa si ca s-ar fi infiltrat in plaiurile Carpatilor, mult in urma, dupa venirea ungurilor\u201c, el analizeaza cu luciditate afirmatiile chiar favorabile noua, combat\u00e2ndu-le c\u00e2nd realitatea istorico-documentara i se pare ca nu le sustine.<\/p>\n

Asa, de pilda, autorul se opreste pe larg, intr-un Excurs final la lucrarea \u201eCronica ungurilor\u201c, de Simon de Keza, asupra \u201eAlfabetului secuiesc\u201c, lu\u00e2nd in discutie toate argumentele pro si contra.<\/p>\n

Totusi \u2013 in pofida punctarilor sistematice -, G. Popa-Lisseanu nu trage toate concluziile pe care materialele publicate i le oferea.<\/p>\n

El avea s-o faca, fortat de imprejurarile istorice, ce s-au precipitat neindurator si nedrept pentru noi, in noiembrie 1940, ca un raspuns stiintific dat Dictatului din 30 august de la Viena, in cadrul lucrarii, \u201eContinuitatea rom\u00e2nilor in Dacia. Dovezi noi\u201c, prezentata drept comunicare la Academia Rom\u00e2na pe data de 8 noiembrie 1940 si publicata in \u201eMemoriile Sectiunii Istorice\u201c, seria III, memoriul 9, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului. Imprimeria Nationala, Bucuresti, 1941, p. 1-113 (145-257). Lucrarea a aparut si in extras (BAR: III 175.797).<\/p>\n

Data fiind claritatea, multimea si concordanta argumentelor prin care dovedea continuitatea din epoci imemoriale a rom\u00e2nilor pe plaiurile in care se afla inca, G. Popa-Lisseanu considera dosarul disputelor incheiat, inc\u00e2t numai reaua vointa si rastalmacirea impotriva oricaror evidente ar putea sa mai perpetueze o discutie fara sens.\tn<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ideea cautarii izvoarelor europene ale originii si persistentei rom\u00e2nilor in Dacia strabate din opera mai tuturor istoricilor rom\u00e2ni. Cronicarii si Dimitrie Cantemir, corifeii Scolii Ardelene si istoricii secolului al XIX-lea: Hasdeu, Xenopol, Tocilescu au dat la iveala marturii fundamentale in acest sens, rasfoind manuscrisele greco-romane, medievale \u2013 apusene: franceze, italiene, spaniole, poloneze, germane \u2013, sud-est… Cite\u0219te mai mult »Un corpus de marturii fundamentale pentru istoria nationala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4813,4811,729,4812,4814],"class_list":["post-6442","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dimitrie-cantemir","tag-docimente","tag-istorie","tag-marturii-istorice","tag-scoala-ardeleana"],"views":1944,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6442","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6442"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6442\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6442"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6442"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6442"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}